Petrolierele „deghizate” din Marea Roșie. Navele declară că se duc în Egipt sau Canalul Suez, dar, de fapt, merg în altă parte
Publicat acum 8 ore si 31 minute
Europa pierde aproximativ 23% din apa tratată înainte ca aceasta să fie facturată, în principal din cauza conductelor vechi și a scurgerilor din rețea. Problema devine tot mai serioasă pe măsură ce seceta se intensifică, iar cererea globală de apă ar urma să crească cu 55% până în 2050. Potrivit Euronews, Water Europe estimează că modernizarea infrastructurii cu ajutorul inteligenței artificiale ar putea aduce economii de aproximativ 3 miliarde de euro pe an și peste 13.000 de locuri de muncă.
Așa-numita apă nefacturată este apa captată și tratată, dar care nu ajunge efectiv la consumatori. Pierderile diferă mult de la o țară la alta: de la aproximativ 6% în Țările de Jos până la 45% în Bulgaria. În 2024, 67% dintre proprietățile monitorizate în UE au avut scurgeri, cu pierderi totale de 772 de milioane de litri, echivalentul a aproximativ 300 de bazine olimpice. În 2025, din 19,3 miliarde de litri monitorizați, 1,47 miliarde s-au pierdut prin scurgeri, potrivit companiei finlandeze Smartvatten.
Inteligența artificială poate „face vizibile pierderile invizibile”
Durk Krol, directorul executiv al Water Europe, spune că digitalizarea poate schimba modul în care sunt administrate rețelele, trecând de la inspecții periodice și reparații după apariția problemelor la monitorizare permanentă și intervenții preventive. „Digitalizarea poate face vizibile pierderile invizibile”, explică el. Senzorii acustici pot detecta scurgerile subterane, sistemele de monitorizare în timp real pot semnala rapid avariile, iar AI poate ajusta presiunea din conducte pentru a reduce riscul de spargere.
Problema este agravată de vechimea infrastructurii. Europa are aproximativ 4,4 milioane de kilometri de rețele de apă potabilă și 2,6 milioane de kilometri de canalizare, mare parte construite după război. Variațiile de temperatură, mișcările solului și compoziția chimică a apei au slăbit conductele în timp. „O mare parte din infrastructura de apă a Europei se află sub pământ, așa că rămâne invizibilă politic și pentru public până când apare o problemă”, spune Krol.
Investițiile au crescut, dar nu suficient. Raportul EurEau pentru 2026 arată că pierderile au scăzut ușor la aproximativ 23,5%, față de 24% în 2021, iar furnizorii investesc anual aproximativ 36,6 miliarde de euro în infrastructură. Totuși, multe state au lucrări amânate, bugete limitate și rețele administrate de furnizori prea mici pentru a susține singuri investiții mari. Hildegard Bentele, europarlamentar PPE, spune că Europa a tratat prea mult timp apa ca pe o resursă ieftină și ușor disponibilă, iar acest lucru a întârziat modernizarea rețelelor.
Tarifele mici pot contribui și ele la problemă. În România, de exemplu, apa poate costa în jur de 1,5 euro pe metru cub. Krol avertizează că menținerea artificială a unor tarife foarte mici poate amâna investițiile necesare și transfera costurile către viitor, chiar dacă apa rămâne un serviciu esențial și trebuie să fie accesibilă.
AI ar putea ajuta nu doar la detectarea scurgerilor, ci și la pregătirea pentru secetă. Datele din satelit, stațiile meteo, senzorii din sol, nivelul apelor subterane și situația rezervoarelor pot fi analizate împreună pentru a anticipa perioadele de risc cu săptămâni sau chiar luni înainte. Water Europe susține și crearea unui sistem european comun pentru schimbul de date despre apă, astfel încât autoritățile și operatorii să lucreze cu informații compatibile și verificate.
Digitalizarea vine însă și cu riscuri
Rețelele de apă fac parte din infrastructura critică și trebuie protejate de atacuri cibernetice, iar folosirea algoritmilor poate aduce probleme dacă datele sunt incomplete sau greșite. Nici costurile nu sunt aceleași peste tot și nu există un procent universal cu care AI ar putea reduce pierderile.
Miza este însă uriașă. Agricultura, energia și industria semiconductorilor, sectoare care consumă multă apă, valorează în prezent aproximativ 192 de miliarde de euro în Europa și ar putea ajunge la 1.000 de miliarde până în 2030. Fără o alimentare sigură cu apă, producția poate fi redusă, investițiile pot fi amânate, iar lanțurile de aprovizionare pot avea de suferit.
Pierderile înseamnă și energie irosită, pentru că apa trebuie captată, tratată și pompată.
„Când apa se pierde, sunt irosite și aceste resurse, împreună cu emisiile asociate”, spune Krol.
El rezumă astfel miza investițiilor digitale: „Adevăratul test este dacă produc rezultate măsurabile: apă economisită, avarii prevenite, consum de energie redus și o durată de viață mai mare a infrastructurii”.