Un cercetător a izbucnit în lacrimi după ce a făcut în junglă o descoperire pe care o aștepta de 13 ani
Publicat acum 1 ora si 14 minute
Arheologii cred că au descoperit ruinele granițelor unui templu antic aparținând misterioasei societăți andine Tiwanaku, care a dispărut în jurul anului 1000 d.Hr., relatează CNN. Structura, odinioară impresionantă, a fost descoperită din întâmplare și i-a făcut pe arheologi și antropologi deopotrivă să își regândească înțelegerea asupra civilizației Tiwanaku.
Echipa de cercetători a scos la iveală uriașul complex în zonele înalte ale ceea ce este în prezent municipalitatea Caracollo din Bolivia. Situl se află la sud-est de Lacul Titicaca, o regiune diferită de cele unde arheologii își concentraseră anterior căutările pentru a descifra secretele acestei societăți dispărute.
Această descoperire extraordinară se află la aproximativ 210 kilometri sud de situl arheologic consacrat Tiwanaku, capitala puternicului imperiu care i-a precedat pe incași. Cele mai recente descoperiri au fost descrise într-un studiu publicat pe 24 iunie în revista Antiquity.
Templul, numit Palaspata după denumirea locală a regiunii, se află în afara granițelor unde se credea anterior că Tiwanaku se extinsese, a declarat dr. José Capriles, arheolog bolivian și profesor asociat de antropologie la Pennsylvania State University.
Capriles, autorul principal al studiului, a subliniat că elementele arhitecturale ale clădirii, inclusiv o platformă în trepte și o curte adâncită, seamănă izbitor cu stilul Tiwanaku întâlnit în alte părți ale regiunii Lacului Titicaca.
„Nu ne așteptăm să găsim asta în acest loc, iar faptul că există acolo este remarcabil”, a spus el.
Templul, prin care trece o potecă formată de localnici de-a lungul timpului, se află lângă o veche rută de călătorie boliviană, acum cunoscută sub numele șoseaua La Paz–Cochabamba, care conecta trei rute comerciale utilizate ulterior și de alte societăți, precum incașii.
Descoperirea templului ceremonial aduce noi informații despre interconectivitatea diferitelor teritorii ale societății Tiwanaku și despre modul în care Palaspata ar fi putut servi ca poartă de extindere a puterii acestei civilizații în regiune, spun cercetătorii.
Cine au fost Tiwanaku?
Investigațiile arheologice asupra siturilor Tiwanaku au început în anii 1860, dar cercetătorii încă știu foarte puține despre această societate. Ceea ce se știe provine în mare parte din studiul ceramicii, al rămășițelor de camelide și al altor situri religioase, precum Akapana, răspândite în zonele înalte ale Anzilor.
Primele comunități Tiwanaku au apărut în bazinul Titicaca din Anzi, numit așa după Lacul Titicaca.
Din cauza acestei geografii, cultivarea culturilor agricole, precum porumbul, era dificilă, astfel că oamenii se bazau pe caravane de lame pentru a conecta comunitățile din regiune și a facilita comerțul. Capitala Tiwanaku gestiona schimburile comerciale și interacțiunile interregionale, conform studiului.
„Tiwanaku a fost ceea ce numim o formațiune statală primară, adică o societate complexă cu o stratificare socială elaborată”, a spus Capriles. Imperiul s-a dezvoltat fără influențe externe și „a rezultat dintr-o serie de societăți agricole anterioare.”
Dovezi precum obiectele din ceramică sugerează că populația Tiwanaku s-a stabilit în zonă în jurul anului 700 d.Hr., dar și mai la vest, într-o vale ce aparține azi sudului națiunii Peru, potrivit dr. Nicola O’Connor Sharratt, profesoară asociată de antropologie la Georgia State University, care nu a fost implicată în studiu. Se bănuiește că populații Tiwanaku au locuit și în nordul Chile și în Cochabamba.
Construcția Palaspata ar fi avut rolul de a consolida influența sociopolitică a Tiwanaku prin controlul comerțului între regiuni, sugerează noul studiu.
„Amplasarea acestui sit este strategică, între două mari zone geografice ale Anzilor. Ar fi putut fi un avanpost de control care gestiona fluxul bunurilor nu doar din punct de vedere economic și politic, ci și religios, și de aceea este un templu. Această îmbinare a instituțiilor religioase, politice și economice – prin care apar de multe ori astfel de structuri – cred că i-a surprins pe mulți.”, a spus Capriles.
Descoperirea unui templu pierdut
Templul Palaspata este vizibil doar prin zidul care îl înconjura, marcat cu gresie roșie.
În timp ce lucrau la un proiect arheologic fără legătură cu acesta, lângă șosea, cercetătorii au observat structura și li s-a părut „semnificativă”, a povestit Capriles.
Au investigat zona pe jos și cu drone, iar pe baza descoperirilor inițiale, Capriles a reușit să creeze o reconstrucție digitală 3D a templului.
Templul are 125 de metri lungime și 145 de metri lățime — aproximativ dimensiunea unui cartier urban — și 15 incinte modulare, probabil încăperi, în mijlocul cărora se afla o curte interioară.
Intrarea principală a clădirii este orientată spre vest, aliniată cu echinocțiul solar, indicând rolul religios al templului în societate. Deși nu se știu prea multe despre practicile spirituale ale Tiwanaku, arheologii au descoperit monoliți de piatră și ceramică cu simboluri vegetale și animale care par să indice spre tradiții întâlnite și în alte societăți preincașe.
Structurile religioase descoperite anterior erau adesea concepute să evidențieze trăsăturile naturale ale peisajului și să se alinieze cu evenimentele-cheie ale ciclului solar.
Arheologii au mai găsit ceramică Tiwanaku, precum cupele keru, folosite în mod obișnuit pentru a bea o băutură alcoolică pe bază de porumb. Acest lucru sugerează că templul era folosit probabil pentru petreceri sau adunări de mari dimensiuni, a spus Sharratt.
Comparativ cu alte societăți antice, Tiwanaku rămâne enigmatică, iar cunoștințele despre civilizație sunt fragmentare, potrivit acesteia.
Teoriile arheologice sugerează că Tiwanaku s-a prăbușit din cauza unei secete sau a degradării mediului. Alți experți cred că ambii factori ar fi putut genera tensiuni sociale și revolte, ducând în cele din urmă la o răscoală populistă.
De ce nu se știe mai mult despre această societate criptică? Tiwanaku „nu se potrivea cu ideile pe care le aveau unii arheologi timpurii despre cum ar trebui să arate un stat sau unde ar putea exista un oraș prosper”, a spus Sharratt. „Nu s-a încadrat în așteptările noastre, și cred că acesta este parțial motivul.”