Pe 1 iulie se sărbătorește Ziua Internațională a Glumelor, o ocazie care îi încurajează pe oameni să înceapă a doua jumătate a anului cu zâmbetul pe buze. Fie că aleg să spună o glumă unui prieten sau coleg, fie că urmăresc o comedie, scopul este același: câteva momente de bună dispoziție, scrie Euronews.
Pentru cei pasionați de istoria umorului, Guinness World Records susține că cea mai veche glumă cunoscută datează din jurul anului 1900 î.Hr. și provine dintr-un proverb sumerian. Ea spune: „Un lucru care nu s-a mai văzut de la începutul lumii: o tânără soție să nu tragă vânturi în poala soțului ei.” O dovadă că umorul de toaletă era apreciat încă din Antichitate.
Când vine vorba însă despre una dintre cele mai celebre glume din cultura pop, mulți se gândesc la celebra scenetă „Joke Warfare”, cunoscută drept „Killer Joke”, realizată de trupa britanică Monty Python.
Schița a fost difuzată în primul episod al emisiunii „Monty Python's Flying Circus”, pe 5 octombrie 1969, și este filmată în stilul unui pseudo-documentar. Povestea are în centru o glumă atât de amuzantă și atât de „puternică”, încât oricine o citește sau o aude moare pur și simplu de râs.
Gluma este creată de Ernest Scribbler, interpretat de Michael Palin. Personajul o scrie pe o foaie de hârtie, o citește și izbucnește într-un râs fatal. Mama sa, jucată de Eric Idle, aude zgomotul, găsește hârtia, pe care o confundă cu un bilet de adio, o citește și are aceeași soartă.
Ulterior, gluma este recuperată, transformată într-o armă secretă de armata britanică și folosită împotriva Germaniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pentru a evita accidentele, traducerea în limba germană este realizată în condiții speciale: fiecare traducător primește doar un singur cuvânt din text, astfel încât nimeni să nu fie expus întregii glume. La un moment dat, un traducător vede din greșeală două cuvinte și ajunge internat în spital timp de câteva săptămâni.
Sceneta arată apoi efectele devastatoare ale „armei”, atât asupra unui soldat britanic folosit drept cobai, cât și asupra militarilor germani care izbucnesc în râs necontrolat într-un spital de campanie.
Nici germanii nu rămân fără replică și încearcă să creeze o contra-glumă. Membrii Monty Python ilustrează momentul folosind imagini reale cu Adolf Hitler, din filmul de propagandă „Triumph of the Will”, regizat de Leni Riefenstahl. Subtitrarea transformă însă discursul dictatorului într-o glumă absurdă:
— „Câinele meu nu are nas.”
— „Și cum miroase?” întreabă mulțimea.
— „Îngrozitor.”
Replica nu reușește însă să egaleze eficiența „glumei ucigașe”.
Sceneta se încheie în anul 1950, când aflăm că statele lumii au convenit, în cadrul Convenției de la Geneva, să interzică folosirea glumelor ca armă de război. Ultimul exemplar al „glumei ucigașe” este sigilat sub un monument pe care stă scris: „În memoria glumei necunoscute.”
Ironia supremă este că publicul nu află niciodată care este gluma originală în limba engleză.
Versiunea „germană” prezentată în scenetă este, de fapt, o înșiruire de cuvinte fără sens, care doar sună a germană: „Wenn ist das Nunstück git und Slotermeyer? Ja! Beiherhund das Oder die Flipperwaldt gersput!”
Orice încercare de a traduce fraza este inutilă, deoarece nu are nicio semnificație reală, fiind doar o parodie a limbii germane.
În urmă cu câțiva ani, fostul membru al trupei, Terry Gilliam, declara pentru Euronews că nu este sigur că umorul specific Monty Python ar mai putea fi făcut în prezent.
„Oamenii își pierd simțul umorului, iar pentru mine acesta este probabil cel mai important simț. Ajungem într-un punct în care oamenilor le este teamă să râdă. «Vai, îți bați joc de cineva!» Nu, îmi bat joc de umanitate, iar noi suntem o specie absurdă”, a spus el.
Gilliam a adăugat că tocmai pretențiile oamenilor și faptul că greșesc atât de des îi fac amuzanți. „Faceți glume pe seama acestui lucru. Așa viața rămâne interesantă”, a concluzionat regizorul.
La urma urmei, acesta este și mesajul Zilei Internaționale a Glumei: indiferent dacă râzi la o capodoperă marca Monty Python sau la o glumă cu alune, orice motiv de a zâmbi merită sărbătorit.