De la certificatul energetic la clădiri NZEB

Sectorul construcțiilor și al clădirilor reprezintă unul dintre cei mai mari consumatori de energie la nivel global și, implicit, unul dintre principalii contribuitori la emisiile de gaze cu efect de seră.

În Uniunea Europeană, clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40% din consumul total de energie și 36% din emisiile de CO₂.

În acest context, politicile europene și naționale au evoluat constant pentru a îmbunătăți performanța energetică a fondului construit, de la introducerea certificatului energetic pentru imobile până la implementarea standardului NZEB (Nearly Zero-Energy Buildings - clădiri cu consum de energie aproape zero).

Această tranziție nu este doar o necesitate de mediu, ci și o oportunitate economică și socială, cu beneficii semnificative în termeni de reducere a costurilor cu energia, creștere a confortului și a valorii imobiliare, precum și de stimulare a inovației în sectorul construcțiilor.

Prezentul articol explorează relația dintre certificatul energetic și standardul NZEB, precum și modul în care aceste instrumente contribuie la transformarea fondului construit într-unul mai eficient și mai sustenabil.

Certificatul energetic: Fundament al transparenței privind performanța energetică

Certificatul energetic (sau certificatul de performanță energetică pentru clădiri) reprezintă un document tehnic care evaluează și clasifică nivelul de performanță energetică al unei clădiri sau al unei unități de clădire.

Introdus în România odată cu implementarea Directivei europene 2002/91/CE privind performanța energetică a clădirilor, acest instrument a evoluat considerabil în ultimele două decenii.

Scop și conținut

Principalul scop al certificatului energetic este de a oferi informații obiective și standardizate despre performanța energetică a clădirilor, facilitând astfel:

· transparența pe piața imobiliară și informarea potențialilor cumpărători sau chiriași;

· evaluarea costurilor de operare pe termen lung;

· identificarea oportunităților de îmbunătățire a eficienței energetice;

· monitorizarea progresului în atingerea obiectivelor naționale și europene de eficiență energetică.

Un certificat energetic complet include:

· clasificarea energetică a clădirii pe o scară de la A+ (cea mai eficientă) la G (cea mai puțin eficientă);

· consumul anual specific de energie pentru încălzire, răcire, ventilație, apă caldă și iluminat;

· emisiile anuale de CO₂ asociate consumului de energie;

· caracteristicile termice ale elementelor de anvelopă (pereți, ferestre, acoperiș);

· eficiența sistemelor tehnice (încălzire, climatizare, ventilație);

· recomandări pentru îmbunătățirea performanței energetice, inclusiv estimări ale economiilor potențiale și ale perioadei de amortizare.

Cadrul legislativ actual

În România, legislația privind certificarea energetică a clădirilor este reglementată în principal prin Legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, republicată și actualizată.

Conform acestui cadru legislativ, certificatul energetic este obligatoriu în următoarele situații:

· la vânzarea sau închirierea clădirilor și a unităților de clădire;

· pentru clădirile noi, la finalizarea construcției;

· pentru clădirile existente supuse unor lucrări de renovare majoră;

· pentru clădirile ocupate de autorități publice și frecvent vizitate de public.

Valabilitatea certificatului energetic este de 10 ani de la data emiterii, cu excepția situațiilor în care se efectuează lucrări de renovare majoră care modifică performanța energetică a clădirii.

Impactul certificatului energetic asupra pieței imobiliare

Introducerea obligativității certificatului energetic a avut un impact semnificativ asupra pieței imobiliare, contribuind la:

· creșterea gradului de conștientizare privind importanța eficienței energetice;

· diferențierea pe piață a proprietăților eficiente energetic;

· justificarea unor prețuri mai mari pentru clădirile cu performanță energetică ridicată;

· stimularea investițiilor în renovarea energetică a clădirilor existente.

Studiile realizate pe piața imobiliară europeană indică o corelație pozitivă între clasa energetică și valoarea de piață a proprietăților.

Cu toate acestea, impactul certificatului energetic este încă limitat de o serie de factori, precum:

· calitatea variabilă a certificatelor emise;

· lipsa de informare a publicului privind semnificația și importanța acestui document;

· tendința de a prioriza costul inițial de achiziție în detrimentul costurilor pe termen lung cu energia.

Standardul NZEB: De la obligație legislativă la oportunitate de inovare

Standardul NZEB (Nearly Zero-Energy Building) reprezintă următorul pas în evoluția reglementărilor privind performanța energetică a clădirilor.

Introdus prin Directiva 2010/31/UE revizuită și implementat în legislația națională, acest standard stabilește un nivel ambițios de performanță energetică, care va deveni obligatoriu pentru toate clădirile noi.

Definirea și caracteristicile clădirilor NZEB

Conform Directivei europene, o clădire cu consum de energie aproape zero (NZEB) este o clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, al cărei consum de energie este aproape zero sau foarte scăzut și este acoperit, în mare măsură, de energie din surse regenerabile, inclusiv energie din surse regenerabile produsă la fața locului sau în apropiere.

În România, implementarea standardului NZEB este reglementată prin Legea nr. 372/2005 republicată și prin Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 386/2016.

Conform acestora, o clădire NZEB trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

· un consum de energie primară din surse neregenerabile sub pragurile definite în funcție de categoria clădirii și de zona climatică (între 50-100 kWh/m²/an pentru clădirile rezidențiale și 75-120 kWh/m²/an pentru cele nerezidențiale, în funcție de zona climatică);

· o contribuție minimă a energiei din surse regenerabile de cel puțin 30% din consumul total de energie primară;

· un nivel optim din punctul de vedere al costurilor pentru performanța energetică.

Principalele caracteristici tehnice ale unei clădiri NZEB includ:

· anvelopă termică de înaltă performanță (izolație termică superioară, ferestre eficiente energetic, eliminarea punților termice);

· etanșeitate la aer ridicată pentru reducerea pierderilor de căldură prin infiltrații;

· sisteme de ventilație cu recuperare de căldură;

· sisteme eficiente de încălzire, răcire și preparare a apei calde;

· sisteme de producere a energiei din surse regenerabile (panouri fotovoltaice, panouri solare termice, pompe de căldură, etc.);

· sisteme inteligente de management al energiei și automatizare a clădirii.

Calendarul implementării NZEB în România

Implementarea standardului NZEB în România a urmat un calendar etapizat:

· din 31 decembrie 2018 - obligativitate pentru clădirile noi ocupate și deținute de autoritățile publice;

· din 31 decembrie 2020 - obligativitate pentru toate clădirile noi.

Pentru clădirile existente, standardul NZEB reprezintă un obiectiv de atins în cazul renovărilor majore, însă fără o obligativitate strictă în prezent.

Cu toate acestea, tendința de înăsprire a reglementărilor europene indică posibilitatea introducerii unor cerințe minime de performanță energetică și pentru clădirile existente în viitorul apropiat.

Relația dintre certificatul energetic și standardul NZEB

Certificatul energetic și standardul NZEB sunt concepte complementare, care servesc aceluiași scop general: îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor.

Relația dintre acestea poate fi analizată din mai multe perspective:

1. Certificatul energetic ca instrument de verificare a conformității cu standardul NZEB 

Certificatul energetic reprezintă principalul instrument prin care se verifică și se atestă conformitatea unei clădiri cu cerințele standardului NZEB.

O clădire NZEB va obține, în mod normal, un certificat energetic de clasă A sau A+, cu un consum specific de energie primară sub pragurile definite și cu o contribuție semnificativă a surselor regenerabile.

Analiza făcută de auditori care stă la baza emiterii certificatului evaluează toți parametrii relevanți pentru NZEB: performanța termică a anvelopei, eficiența sistemelor tehnice, consumul de energie primară, contribuția surselor regenerabile.

Astfel, certificatul energetic oferă o "radiografie" completă a performanței energetice, permițând verificarea îndeplinirii criteriilor NZEB.

2. Certificatul energetic ca instrument de planificare a tranziției către NZEB

Pentru clădirile existente care nu îndeplinesc standardul NZEB, certificatul energetic poate servi ca punct de plecare pentru planificarea renovării în vederea atingerii acestui standard.

Secțiunea de recomandări a certificatului identifică măsurile necesare pentru îmbunătățirea performanței energetice, care pot fi implementate etapizat pentru a atinge, în final, nivelul NZEB.

Această abordare graduală este deosebit de importantă în contextul fondului construit existent, caracterizat prin performanțe energetice reduse și resurse financiare limitate pentru renovare.

Certificatul energetic poate ajuta la prioritizarea intervențiilor în funcție de raportul cost-beneficiu și la elaborarea unei strategii pe termen lung.

3. Complementaritatea în contextul politicilor publice

La nivel de politici publice, certificatul energetic și standardul NZEB se completează reciproc:

· certificatul energetic oferă informații despre starea actuală a fondului construit și permite monitorizarea progresului;

· standardul NZEB stabilește obiectivul de atins și orientează acțiunile viitoare;

· împreună, acestea creează un cadru coerent pentru tranziția către un fond construit eficient energetic și sustenabil.

Concluzii

Tranziția de la certificatul energetic, ca instrument de informare și conștientizare, la implementarea efectivă a standardului NZEB reprezintă o evoluție necesară și benefică pentru sectorul construcțiilor din România.

Această tranziție nu este doar o obligație legislativă, ci o oportunitate de modernizare, inovare și creștere economică sustenabilă.

Certificatul energetic a pus bazele transparenței privind performanța energetică a clădirilor și a contribuit la creșterea gradului de conștientizare în rândul proprietarilor, chiriașilor și investitorilor.

Standardul NZEB ridică ștacheta și stabilește un obiectiv ambițios, dar realizabil, pentru construcțiile noi și renovările majore.

Experiența europeană demonstrează că tranziția către un fond construit eficient energetic necesită o abordare sistemică și pe termen lung, cu obiective clare, instrumente adecvate și responsabilități bine definite.

România are oportunitatea de a valorifica lecțiile învățate în alte state membre și de a adapta cele mai bune practici la contextul național.

În final, certificatul energetic și standardul NZEB sunt mai mult decât instrumente tehnice sau cerințe legislative - ele reprezintă pași esențiali către un viitor în care clădirile nu vor mai fi parte a problemei schimbărilor climatice, ci parte a soluției.

Tranziția de la simpla conformare la reglementări la o abordare proactivă și inovatoare în domeniul eficienței energetice va genera beneficii multiple pentru economie, mediu și, nu în ultimul rând, pentru calitatea vieții cetățenilor.

Această tranziție este o călătorie, nu o destinație, care necesită perseverență, colaborare și viziune pe termen lung.

Fiecare certificat energetic emis, fiecare clădire NZEB construită sau renovată reprezintă un pas important în direcția unui fond construit sustenabil și rezistent la provocările viitorului.