Atunci când otita revine pentru a doua sau a treia oară, concluzia firească este că tratamentul anterior nu a funcționat. În multe cazuri, însă, tratamentul a controlat episodul respectiv, fără ca factorii care favorizează reapariția problemei să dispară.
Diferența dintre tratarea unui episod și reducerea riscului ca acesta să reapară ține de ceea ce este vizat pe termen lung. Tratamentul prescris de medicul veterinar urmărește controlul episodului activ, inclusiv al inflamației și al infecției, atunci când aceasta este prezentă. Forma urechii, umiditatea care rămâne în canal după fiecare baie sau o alergie de fond nu se schimbă odată cu încheierea tratamentului, iar ele sunt cele care explică de ce otita revine.
De ce nu este suficient să tratăm doar episodul de otită
În evaluarea unei otite, medicul veterinar ia în calcul mai multe categorii de factori care se pot suprapune.
• Prima este cauza primară, adică factorul care a declanșat inflamația: de exemplu, o alergie sau hipersensibilitate, paraziți, un corp străin sau anumite afecțiuni dermatologice.
• A doua categorie este reprezentată de infecțiile secundare, bacteriene sau cu levuri, care pot contribui la apariția secrețiilor, mirosului, pruritului și disconfortului.
• A treia categorie cuprinde factorii predispozanți, precum forma urechii, particularitățile canalului auricular sau umiditatea excesivă.
• A patra include factorii care pot întreține problema după apariția ei, precum producția excesivă de cerumen sau modificările canalului auricular apărute în timp.
Această separare ajută la înțelegerea tiparului observat în otitele recurente. Tratamentul episodului acut poate controla infecția și inflamația, dar reducerea riscului de recurență presupune și identificarea factorilor care au favorizat apariția problemei. Dacă aceștia rămân necontrolați, condițiile care au dus la primul episod pot persista.
De ce revine mai repede la unele animale
Anatomia urechii nu se schimbă. Urechile căzute, un canal auricular îngust sau acoperit cu păr și pliurile din jurul bazei urechii pot favoriza menținerea umidității și o ventilație mai redusă a canalului. La câinii predispuși, aceste particularități pot contribui la reapariția mai frecventă a episoadelor.
Expunerea se repetă. Un câine care înoată frecvent, este spălat periodic sau petrece mult timp în medii umede poate fi expus în mod repetat acelorași condiții care au contribuit la apariția episodului anterior.
Rutina se întrerupe. Este unul dintre factorii asupra cărora proprietarul poate interveni cel mai ușor și, în același timp, unul dintre cei care se pierd frecvent din vedere după dispariția simptomelor. Animalul pare bine, iar rutina de curățare se rărește sau se oprește. După câteva săptămâni sau luni, mirosul, secrețiile ori disconfortul pot apărea din nou. Este o reacție firească: atunci când simptomele dispar, problema pare rezolvată. Întreținerea nu urmărește însă tratarea unui simptom, ci menținerea unor condiții cât mai puțin favorabile reapariției lui.
Ce înseamnă un protocol, în practică
Un protocol nu înseamnă folosirea unui singur produs, ci o succesiune de etape, fiecare cu un obiectiv diferit.
Înainte sau în timpul tratamentului, curățarea canalului poate fi recomandată pentru îndepărtarea cerumenului și a secrețiilor, astfel încât produsele prescrise să poată ajunge mai eficient la nivelul pielii. Modul și frecvența de curățare trebuie însă stabilite de medicul veterinar. În timpul episodului activ, schema de tratament este stabilită în funcție de cauza identificată și de aspectul canalului auricular.
După controlul episodului poate urma etapa de întreținere, cu o frecvență diferită și cu obiectivul de a menține canalul curat și uscat și de a reduce acumularea excesivă de cerumen.
Produsele topice de igienă auriculară disponibile prin cabinete și farmacii veterinare, între care și cele din gama Clorexyderm, se încadrează în prima și în ultima dintre aceste etape. Ele nu tratează o otită instalată și nu înlocuiesc un tratament prescris, iar alegerea produsului și frecvența rămân decizia medicului.
Diferența practică este că, într-un protocol, întrebarea nu mai este ce produs se folosește, ci în ce etapă se află animalul acum.
Când este nevoie de reevaluare, nu de altă soluție de curățare
Mirosul persistent, secrețiile vizibile, durerea la atingerea urechii, scuturarea frecventă a capului, înclinarea capului sau tulburările de echilibru sunt semne care justifică o reevaluare veterinară, nu intensificarea curățării. Curățarea repetată a unui canal deja inflamat poate accentua iritația și disconfortul.
Dacă episoadele continuă să apară în ciuda unei rutine corecte de igienă, pasul următor este identificarea unei posibile cauze de fond, nu simpla schimbare a produsului de curățare. Printre cauzele care pot necesita investigații suplimentare se numără alergiile, dar și alte probleme dermatologice sau factori locali care întrețin inflamația. Pentru câinii cu otită recurentă, este util ca rutina de igienă și prevenție să fie stabilită împreună cu medicul veterinar: ce se folosește în timpul episodului, ce se face după tratament și cât de des trebuie verificată și întreținută urechea.
