Jocurile de noroc sunt tentante deopotrivă pentru cei care nu le-au mai încercat niciodată, dar și pentru cei care aleg să continue odată ce au văzut despre ce este vorba prima dată. În cazul ambelor categorii de persoane, pentru a păstra această activitate de divertisment în limite sănătoase este nevoie de disciplină, o bună cunoaștere a propriului comportament și o înțelegere a modificărilor care au loc în creier în timpul jocului.
Oamenii sunt îndemnați să joace pentru prima dată, din mai multe motive, iar unele dintre ele sunt: curiozitatea, influența anturajului, accesul foarte mare la jocuri și promoții atractive (în orice casino online România există mii de jocuri, numeroase recompense avantajoase, variante pentru mobil, versiuni gratuite de jocuri și multe altele), nevoia de distracție, ideea de încercare a norocului.
Cei care decid să continue activitatea de gambling după ce au încercat prima dată au motive diferite. Unii dintre cei mai comuni factori sunt: speranța unui câștig mare într-un timp scurt și într-un mod ușor, senzația de plăcere determinată de eliberarea de dopamină, evitarea problemelor din viața reală, ideea greșită că rezultatul jocului poate fi controlat și influențat.
În momentul în care o persoană este implicată în jocuri de noroc, activitatea normală a creierului se modifică pentru că acest tip de jocuri includ și elemente de psihologie, care influențează comportamentul. Este foarte important ca toți cei care aleg gamblingul ca metodă de petrecere a timpului liber să înțeleagă foarte bine și această latură a jocurilor de noroc. Doar cunoscând astfel de informații, un jucător poate să aibă control deplin asupra stilului său de joc pentru a rămâne mereu în limitele jocului responsabil.
Ce se întâmplă în mintea unui jucător când pariază
În creier se produc mai multe procese în timpul jocului, de la activarea sistemului de recompensă până la distorsionarea realității și crearea de emoții contradictorii. Astfel se poate explica de ce totul este atât de intens în timpul sesiunilor de jocuri de noroc.
Când o persoană pariază, în creier se activează sistemul de recompensă și se eliberează dopamină, o substanță care este responsabilă cu senzația de plăcere, cunoscută și sub numele de hormonul fericirii. Pentru crearea sentimentului de plăcere nu este nevoie de apariția unui câștig. Simpla idee a posibilității apariției unui câștig produce o stare de entuziasm. De asemenea, aceeași stare de energie și plăcere apare și în situația de “aproape am câștigat”, cum ar fi de exemplu, alinierea a două din trei simboluri necesare pentru o victorie la sloturi.
Creierul se obișnuiește cu acest tipar și astfel apare dorința de a repeta experiența pentru a retrăi plăcerea.
Recompensele (câștigurile) care apar aleatoriu determină întărirea sistemului de recompensă. Câștigurile la intervale necunoscute sunt o formă de condiționare foarte puternică și cauzează un comportament de joc neîntrerupt. Jucătorul continuă să parieze pentru că mintea se obișnuiește cu ideea apariției unor câștiguri în momente imprevizibile și repetă jocul în speranța că la runda următoare apare victoria.
În creier se produc și anumite idei false, cum ar fi iluzia controlului, credința că după o serie de pierderi trebuie să apară un câștig plus alte tipare similare, confirmarea selectivă, adică gamblerul își amintește mai degrabă câștigurile decât pierderile, iar aceste devieri de la funcționarea normală a creierului îl fac să perceapă greșit riscul.
Jocurile de noroc au puterea de a produce în mintea umană emoții intense și contradictorii. Un parior poate simți euforie, speranță, dar și anxietate, vinovăție și rușine. Gândul unui câștig provoacă emoțiile de euforie, pierderile determină frică, iar pierderile mari cauzează rușinea și vinovăția. Cu astfel de stări care se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă și cresc în intensitate este foarte ușor să pierzi controlul.
Jocurile modifică mintea în așa fel încât gamblerul intră într-o stare similară unei transe. Această schimbare are loc din cauza activității repetitive pe care o presupun majoritatea jocurilor, în special sloturile. Astfel se ajunge la pierderea noțiunii timpului și detașarea de realitate.
Răspunsuri comportamentale și impulsuri cognitive
Modificările care se produc în creier îi determină pe jucători să se comporte într-un anume fel. Unele acțiuni sunt făcute automat, în mod inconștient ca urmare a răspunsului la anumiți stimuli. Aceste acțiuni se numesc stimuli cognitivi și apar foarte des în cazul jocurilor de noroc.
Iluzia controlului este un impuls cognitiv. Când un parior este cuprins de această iluzie, are falsa impresie că poate să controleze rezultatul unui joc bazat pe noroc, că strategia sa este funcțională.
Gambler’s fallacy sau eroarea jucătorului este un alt impuls cognitiv care îl determină pe jucător să creadă, inconștient și irațional, că după multe pierderi apare sigur un câștig, deși nu are niciun argument rațional în favoarea acestei idei.
Situațiile de “aproape am câștigat” sunt, de asemenea, un impuls cognitiv, care îl fac pe parior să joace în continuu, după ce a avut o situație în care în mod fals s-a apropiat de un câștig (cum este exemplul anterior cu afișarea a două simboluri din cele trei necesare pentru o victorie).
Amânarea ieșirii din joc prin justificări false precum stabilirea pentru mâine a renunțării la gambling, continuarea jocului deși trendul este total defavorabil sunt tot impulsuri cognitive.
Răspunsurile comportamentale sunt acțiuni, gesturi, decizii care apar ca răspuns la anumite situații sau anumiți stimuli. Acestea se produc de multe ori ca răspuns la stimulii cognitivi.
Creșterea valorii mizei pentru recuperarea pierderilor poate să apară ca răspuns la o situație de aproape câștig sau când există o iluzie a controlului. Jucătorul încearcă să recupereze pierderile prin mărirea mizelor, dar un astfel de comportament cauzează pierderi și mai mari.
Repetarea unor acțiuni este un alt răspuns comportamental. Câștigurile care apar la întâmplare îl determină pe parior să intre într-un ciclu repetitiv: pariază cu speranța unui câștig, pierde și este dezamăgit, pariază din nou cu gândul la câștig.
Primele semne ale dependenței sunt tot răspunsuri comportamentale la întărirea sistemului de recompensă. Jucătorul are nevoie să joace și să parieze tot mai mult pentru a atinge aceleași niveluri de plăcere de la început. Astfel se ajunge la neglijarea vieții profesionale și personale.
Manifestarea unor emoții în mod exagerat sunt, de asemenea, răspunsuri comportamentale la situațiile din joc. De exemplu, euforia manifestată la un câștig este un răspuns al întăririi comportamentului la recompensă.
Concluzie
Cu cât îți vei cunoaște mai bine reacțiile la anumite situații vei înțelege de ce te-ai comportat în acel fel, vei putea să reduci foarte mult riscul de a dezvolta un joc patologic și vei putea să te bucuri de experiențe plăcute în cazinouri.