Creșterea economică din Europa a accelerat ușor în 2025, însă tabloul general rămâne puternic fragmentat. În timp ce unele economii au avansat solid, altele abia au reușit să se miște, pe fondul presiunilor globale, al diferențelor structurale și al impactului tot mai vizibil al competiției internaționale, scrie Euronews.
Spania a avut cea mai mare creștere a PIB-ului real dintre marile economii europene, în timp ce Germania a rămas în urmă.
În 2025, produsul intern brut (PIB) real al Uniunii Europene a crescut cu 1,5%, peste nivelul de 1,1% înregistrat în 2024, potrivit Eurostat.
Așadar, ce țări au avut cele mai mari creșteri economice și de ce există diferențe atât de mari între economiile europene?
Irlanda este un caz aparte, cu o creștere de 12,3%, pe care experții o pun pe seama prezenței marilor companii multinaționale.
„Creșterea PIB-ului Irlandei este complet deconectată de ceea ce se întâmplă în economia reală a țării. Este determinată în totalitate de practicile de facturare ale marilor multinaționale, în special americane, și ale filialelor lor din Irlanda”, a declarat Jacob Funk Kirkegaard, senior fellow la Bruegel.
În afara Irlandei, alte două state insulare din UE, Malta și Cipru, au înregistrat creșteri ridicate, de 4%, respectiv 3,8%.
Macedonia de Nord (3,5%), Croația (3,2%) și Bulgaria (3,1%) au depășit, de asemenea, pragul de 3% în termeni reali, adică după eliminarea efectelor inflației.
„În general, cifrele confirmă o evoluție așteptată: țările inițial mai sărace cresc mai rapid decât cele bogate. Este un fenomen normal, deoarece aceste economii recuperează decalaje și absorb tehnologie”, a explicat Miguel Leon-Ledesma, de la Universitatea din Exeter.
Spania, lider. Germania, la coadă
Dintre cele patru mari economii ale UE, Spania a avut cea mai mare creștere a PIB real, de 2,8%, în timp ce Germania a înregistrat cel mai slab rezultat, de doar 0,2%.
România se situează la polul inferior al clasamentului european, cu o creștere a PIB-ului real de doar 0,7% în 2025.
Germania împarte ultimul loc cu Finlanda (0,2%) în rândul celor 32 de țări europene pentru care există date disponibile.
Italia s-a situat și ea aproape de coada clasamentului, cu o creștere de 0,5%, în timp ce Franța a înregistrat un avans moderat, de 0,8%.
Kirkegaard a subliniat impactul „efectelor continue ale celui de-al doilea șoc chinezesc” asupra economiilor europene. Acest concept se referă la creșterea accelerată a exporturilor Chinei la nivel global, nu doar către UE, ci și către restul lumii.
„Asta înseamnă că marile puteri tradiționale ale exporturilor europene, în primul rând Germania, într-o măsură mai mică Italia, dar și alte țări din nordul Europei, resimt acest impact”, a spus el.
El a adăugat că nu este surprinzător faptul că Germania a devenit, în ultimii ani, economia cu cele mai slabe performanțe dintre marile state din zona euro, o situație foarte diferită față de cea de acum un deceniu.
În același timp, modelul economic al Spaniei este mai puțin expus efectelor acestui șoc.
„Dar și guvernul spaniol este capabil, din punct de vedere politic, să adopte o politică de imigrație foarte deschisă. Astfel, populația Spaniei, inclusiv cea activă, continuă să crească rapid. Iar acesta este un alt motor al creșterii”, a adăugat el.
Creșterea populației, susținută de migrație
Leon-Ledesma a subliniat că o parte importantă a creșterii economice din unele state vine din crearea de locuri de muncă.
În același timp, productivitatea - producția per angajat sau per oră lucrată -stagnează în unele dintre marile economii, ceea ce înseamnă și salarii stagnante.
„Chiar și în Spania, care este pe hârtie cea mai performantă mare economie din UE, producția per angajat a scăzut cu 0,3%, iar producția per oră lucrată a crescut cu doar 0,4%”, a explicat el.
Acesta a adăugat că populația a crescut semnificativ prin migrație, ceea ce influențează PIB-ul pe cap de locuitor.
Potrivit estimărilor OECD, economia Spaniei va crește cu 2,2% în 2026 în termeni reali.
Acesta ar fi cel mai ridicat ritm dintre cele mai mari cinci economii ale Europei, mult peste Marea Britanie, estimată la 1,2%.
Kirkegaard a arătat că relansarea turismului a susținut puternic creșterea Spaniei, un trend vizibil în mai multe țări mediteraneene.
Italia, la rândul său, a beneficiat semnificativ de fondurile NextGenerationEU, pachetul de redresare economică al Uniunii Europene de după pandemie.
În același timp, economia italiană a fost afectată de efectele „șocului chinezesc” pe piețele globale de export.
Expertul a subliniat și faptul că, în ciuda instabilității politice, Franța a dat dovadă de o reziliență surprinzătoare.
Evoluții divergente în țările nordice
În timp ce Danemarca a înregistrat o creștere solidă, de 2,9%, celelalte state nordice au avut evoluții mai slabe, Finlanda clasându-se pe ultimul loc.
Suedia (1,5%) este la nivelul mediei UE, în timp ce Islanda (1,3%) și Norvegia (1,1%) au avut creșteri mai reduse.
Se simte creșterea în buzunarul oamenilor?
Datele privind creșterea economică nu reflectă neapărat impactul asupra nivelului de trai, care este mai bine surprins de PIB-ul pe cap de locuitor.
Kirkegaard a explicat că o mare parte din creșterea Spaniei este alimentată de creșterea populației.
„Asta nu înseamnă neapărat venituri mai mari pentru fiecare spaniol. Oamenii pot avea același salariu, același venit și, de multe ori, nici nu resimt această creștere. Există riscul ca PIB-ul să crească odată cu populația, dar veniturile individuale să scadă”, a avertizat el.
Ştiri video recomandate
