În copilărie, Vera Kalogera își petrecea verile pe insulele grecești, cu trei mese în oraș și hoteluri cu câte două-trei piscine. Astăzi, profesoara de 35 de ani din Atena iese în oraș o singură dată pe lună și nu-și mai permite nici măcar o vacanță scurtă în propria țară. Povestea ei rezumă paradoxul Greciei: o economie lăudată de investitori, cu creștere peste media europeană, buget pe surplus și datorie în scădere – și, în spatele cifrelor, un nivel de trai care se prăbușește, cu inflație printre cele mai mari din zona euro, salarii la mai puțin de jumătate din media UE și chirii care înghit peste o treime din venitul gospodăriilor, scrie Agerpres.
În copilărie, Vera Kalogera mergea în vacanță pe insule. Ca aproape orice familie grecească pentru care o săptămână în Egee sau în Marea Ionică nu era lux, ci ritm de viață.
Își amintește o vară anume. A fost în Samos, lângă coasta Turciei. S-a întors acasă, și-a schimbat bagajele, a plecat în Zakynthos.
„Îmi amintesc că stăteam în hoteluri care aveau două sau trei piscine şi înotam în mare dimineaţa şi în piscină după-amiaza. Mâncam în oraş de trei ori pe zi. Acum ieşim în oraş o singură dată”, spune Vera Kalogera.
Are 35 de ani, e profesoară, locuiește într-un cartier din Atena. Și nu-și mai permite vacanța copilăriei sale.
Nici măcar o variantă mai mică. Destinațiile preferate din propria țară au devenit inaccesibile.
„Situaţia este mai rea decât în anii precedenţi când vine vorba de alimente, energie, chirii”, spune ea. „Ne-am redus cu adevărat toate cheltuielile neesenţiale”.
Pe hârtie, Grecia e o poveste de succes.
După un deceniu de criză care a îngenuncheat-o, țara e lăudată de partenerii din zona euro și de investitori. Economia crește cu 2% pe an – mai repede decât multe state europene. Bugetul e pe surplus. Anul viitor nu va mai fi cea mai îndatorată națiune a continentului.
Indicatorii sunt sănătoși. Asta e jumătatea care se spune.
Cealaltă jumătate stă în coșul de cumpărături al Verei Kalogera.
Pentru că în spatele cifrelor frumoase se ascunde un declin al nivelului de trai – unul care îi împiedică până și pe grecii relativ înstăriți să simtă vreo redresare.
Inflația e printre cele mai ridicate din regiunea euro. Salariul mediu anual – circa 18.000 de euro – e la mai puțin de jumătate din media UE. La produs intern brut pe cap de locuitor și putere de cumpărare, Grecia stă pe ultimul loc în Uniune, alături de Bulgaria. Tot după Bulgaria are și cea mai mare proporție de oameni expuși riscului de sărăcie sau marginalizare.
Costul vieții apasă peste tot în Europa, agravat de scumpirea recentă la energie și alimente din cauza războiului din Orientul Mijlociu. Dar puține țări scot atât de violent în evidență prăpastia dintre cum arată economia și cum se trăiește în ea.
Premierul Kyriakos Mitsotakis știe că aici se joacă mandatul lui.
În 2027 sunt alegeri. Sondajele nu dau un rezultat clar. Iar el a făcut din închiderea decalajului dintre creștere și realitatea din gospodării prioritatea absolută a guvernului său.
A tăiat impozite. A lansat, după izbucnirea războiului din Iran, mai multe pachete pentru a ține în frâu prețurile la energie și alimente.
Mesajul lui e că cifrele trebuie să coboare în viața oamenilor.
„Îmbunătăţirea cifrelor macroeconomice trebuie să se traducă în beneficii şi mai tangibile pentru toţi”, a declarat recent Mitsotakis.
Numai că oamenii nu prea simt asta. Într-un sondaj publicat săptămâna trecută de Alpha TV, doar 7% dintre respondenți au spus că situația lor economică s-a îmbunătățit în ultimul an.
Săptămâna trecută, guvernul a scos o nouă „armă”, cum a numit-o chiar premierul: un site și o aplicație numite „Cât costă?”.
Ideea e simplă. Oamenii pot compara zilnic prețurile la 8.700 de produse, în special alimente.
Datele sunt încă în lucru, dar deja spun o poveste incomodă. Multe produse sunt mai scumpe în Grecia decât în țări europene mai bogate.
Un deodorant roll-on popular pentru bărbați pleacă de la 2,71 euro – cu aproape un euro mai mult decât în Marea Britanie, deși apropiat de media din Germania. Iar unele produse grecești, cum e iaurtul, costă mai mult pe raftul din Grecia decât în altă parte.
Dar adevărata gaură din buget e chiria.
În 2024, grecii au cheltuit în medie 35,5% din venitul disponibil pe locuință. În aproape o treime dintre gospodării, cifra a depășit 40% - de peste trei ori media UE.
Motivul vine de departe. După izbucnirea crizei din 2010, în Grecia aproape că nu s-a mai construit și nu s-a mai investit în imobiliare. Lucrurile s-au mișcat abia în ultimii cinci ani, spune Nikos Vettas, director general al Fundației pentru Cercetare Economică și Industrială.
„Acesta înseamnă că există un decalaj al ofertei care devine şi mai intens, deoarece oferta nu s-a adaptat la schimbările demografice. Nu există o lipsă generală de locuinţe în ţară, dar există o lipsă de locuinţe în anumite zone şi cu caracteristicile şi dimensiunile adecvate”, spune Vettas.
Vera Kalogera e exact alegătorul pe care partidul lui Mitsotakis vrea să-l recâștige.
A născut recent primul copil. Împreună cu soțul, a decis să se mute într-o casă mai mare. Au avut noroc – și-au permis-o. Dar chiar și așa, bugetul lunar e întins la limită.
„Ne-a fost foarte greu să găsim o casă normală sub 1.000 de euro”, spune ea.
Pentru mulți greci, suma e de neatins. Salariul minim a crescut cu peste 40% din 2019. Și tot e doar 920 de euro pe lună.
Sub toate cifrele astea stă o promisiune care se rupe.
Contractul social tacit cu care au crescut atâția europeni – generația mea va trăi mai bine decât a părinților, copiii mei mai bine decât mine – nu se mai ține în Grecia.
Vera Kalogera a trăit, copil fiind, vara cu trei mese în oraș și două piscine.
Acum iese în oraș o dată pe lună.
Iar vacanța aceea de pe insule, cu drumul dus-întors prin două mări, a rămas exact ce era atunci pentru ea: un lux. Doar că, între timp, s-a mutat de partea cealaltă a lui.
Ştiri video recomandate
