Sunt tanar. Prea tanar, poate. Altfel, nu pot sa imi explic de ce nu am macar vreo amintire despre cat de discret poate sa fie un ministru in exercitarea functiei sale… Asa, poate as fi gasit macar un precedent, un argument, inainte sa ma intreb daca nu cumva Ion Ariton, ministrul economiei, nu a stabilit vreun record mondial la capitolul discretie? Sau la cantitatea de lucruri semnificative facute, dar neanuntate?
Record, pe care, evident il sponsorizam cu totii, avand in vedere ca Domnia Sa este platit de stat, inca mai sper eu ca pentru cu totul si cu totul alte lucruri decat discretia excesiva, pe care le asteptam de la titularul unuia dintre cele mai importante ministere din Romania.
Dl. Ion Ariton este ministrul economiei de noua luni. Timp suficient pentru unii sa faca un copil, pentru altii sa fuga de criza si sa reinnoade firul cresterii economice, suficient pentru fiecare cat sa faca ceva IMPORTANT! Unii discuta acum despre cum ne-ar putea afecta colapsul Greciei, cand vom trece la euro in ipoteza ca vom mai avea la ce sa mai trecem , daca reizbucneste criza sau nu, daca economia globala isi fixeaza deja mersul dupa ora Chinei. Daca analistii de la Londra, Viena sau din alte parti ale lumii privesc spre noi cu oarecare ingrijorare considerand ca efectul Grecia ”lucreaza” deja in pietele din regiune (Bulgaria, Serbia, Romania) unde expunerea pe activele elene este substantiala, cu cat inaintezi insa spre varful statului roman constati ca temele “inaintate” sunt altele: poate e cel mai bun moment sa discutam cat dracu’ ne mai suportam asa nereformati cu 41 de judete si de ce naiba ne incapatanam sa credem ca regele Mihai era vreun erou cand a abdicat si a plecat din tara? Dar, chiar si petardele astea ale unui om plictisit de propriul popor, inseamna sa stii ce om ai in fruntea tarii. Totusi, eu cred ca se poate si mai RAU de atat. Sa ai in fruntea tarii oameni pe care sa nu ii cunosti. La propriu! Sa nu stii cum arata, sa nu stii cum gandesc, sa ai un demnitar – cheie al unui stat democratic care sa fie atat de invizibil intr-o functie publica atat de vizibila incat sa crezi ca Ministerul Economiei nu face nimic care sa ii intereseze pe cetateni sau pe media. Este incredibil cum Ministerul Economiei a devenit o cetate fortificata din care pleaca tot felul de informari marunte, chiar penibile catre opinia publica, iar pe temele care intereseaza cu adevarat, brusc circuitul de a raspunde unor simple solicitari pe subiecte importante gen Petrom, Oltchim, management privat la companii de stat, este la fel de usor ca si cum ai escalda un munte stancos in mijlocul iernii.
”Mai sunt cateva ok-uri de luat din minister”, acesta este raspunsul obtinut in trei saptamani la un mail trimis la Directia Comunicare, solicitare pe tema ofertei Petrom. Atat. Nici pana azi, nu a venit alt raspuns. Alt mail trimis, la care s-a raspuns in zece zile, raspunsurile erau in cvasimajoritatea lor irelevante la nivel de news/noutate in proces. Pe scurt, din 6 mai pana acum, de trei ori au fost transmise intrebari catre minister au urmat telefoane nenumarate de genul “Au ajuns intrebarile? Cand vin raspunsurile? Au venit de la OPSPI (Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie – n.r.), dar mai sunt necesare niste aprobari”, toata aceasta corespondenta lunga si inutila cu ministerul pe un subiect hot pentru investitori a durat 7 saptamani, din care ministerul o singura data ne-a raspuns cu rezultat aproape ZERO.
Alt exemplu. Cate conferinte de presa a organizat ministerul economiei cu participarea dlui. Ariton de la venirea sa? Sa fi fost intentia ministrului de a nu-si creste cheltuielile de protocol tocmai cu jurnalistii arma secreta prin care isi tine bugetul in frau? Sau oare practica de a da comunicate de presa, de multe ori total nerelevante in raport cu interesul public este chiar solutia dlui Ariton de a evita discutiile cu opinia publica, cu media, cu altii din afara ministerului, pe temele importante precum vanzarea pachetului de actiuni Petrom, pierderile de la Oltchim si eterna privatizare a companiei care nu se mai termina pentru ca niciodata nu incepe sau managementul privat la companiile de stat in care mai nimeni din economia reala nu crede tocmai pentru ca am mai vazut jocul asta de a castiga timp cu o idee inutila pentru un ministru sau un cabinet in timp ce toti ceilalti pierdem si timp si bani?
De ce este nevoie de sapte saptamani ca sa nu aflam NIMIC in era social media, in vremuri in care o informatie inconjoara Globul in cateva secunde? De ce la Ministerul Economiei nu avem un ministru care sa raspunda pentru ce face el si subordonatii lui, toti platiti din banul public?
Cat de greu poate sa fie, domnule Ariton, sa faceti un bilant de activitate al ministerului o data la trei luni, in care sa discutati deschis orice subiect tine de activitatea dvs., a ministerului pe care il conduceti, a companiilor pe care le aveti in portofoliu?
De ce sunteti total lipsit de reactie in procesul de vanzare al pachetului de actiuni la Petrom, cand tot mai multe voci de pe pietele internationale isi exprima dubiul sau nemultumirea pentru modul cum ati condus acest proces? De ce nu raspundeti atunci cand mari banci de investitii pun sub semnul intrebarii decizii pe care le luati sau la care luarea carora participati? De ce nu va aparati deciziile, bune sau rele?
De ce avem o lipsa de comunicare fortata intr-o vreme in care comunicarea este un ”MUST”?
De ce un ministru isi bate joc de jurnalisti si de opinia publica raspunzand la nevoia de informatii de interes real public cu comunicate de presa despre misiuni economice la Casablanca, Tunis,saloane desfasurate la Paris pe teme aeronautice sau despre pavilionul Romaniei la targul de produse cosmetice si de ingrijire BEAUTY EURASIA de la Instanbul? Asta ca sa iau in seama numai ultimele comunicate de presa.
Domnule Ariton, Lehman Brothers a cazut de vineri pana luni cu miliarde de dolari in conturi. Ce a urmat, stie o lume intreaga. Si totul, pentru ca principala valuta cu care lucreaza bancile si economia in general, si anume increderea, s-a volatilizat. Discretia poate fi uneori o arma in businessul privat, dar acolo unde dicteaza banul public tacerea nu poate fi decat suspecta. Iar increderea nu o castigi fiind invizibil sau stralucind cu lucruri nestiute! Izolarea unei institutii publice de o asemenea importanta decizionala, lipsa de transparenta impusa artificial intr-o lume nesigura care are nevoie de informatii pentru a-si recastiga increderea distrusa intr-o economie inseamna moarte sigura, inseamna sa generezi tu insuti criza!
