Am văzut imagini dramatice astăzi. De când suntem noi în Ucraina - 8,9 zile - nu am mai văzut aşa ceva, atât de mulţi oameni care să fugă din calea războiului.
La un moment dat au sosit în jur de 5-6 trenuri din toate colţurile ţării, de la Kiev, Odesa, Harkov. Mii de oameni în acelaşi timp au ajuns aici în gara din Lvov, pur şi simplu nu te mai puteai mişca din cauza aglomeraţiei.
Spre deosebire de începutul săptămânii, aici s-au organizat localnicii, autorităţile şi cumva nu s-a mai întâmplat ca odată refugiaţii ajunşi în gară să nu ştie încotro să o apuce. Sunt foarte mulţi voluntari care îi aşteaptă, îi informează, îi grupează, îi pun cumva la nişte cozi să aştepte.
Într-adevăr, aşteptarea este lungă dar nu mai este atât de haotică. Oamenii odată ajunşi la Lvov ştiu ce au de făcut, ştiu cît au de aşteptat - nu se mai întâmplă să stea câte 24 de ore neştiind dacă vor prinde un loc într-un tren sau autobuz către Polonia.
La graniţă procedura este în felul următor: se ajunge cam până la un kilometru depărtare de graniţă, de unde oamenii merg efectiv pe jos, traversează un pod şi sunt preluaţi apoi de autorităţile din cealaltă ţară.
Imaginile sunt dramatice. Tot mai mulţi civili părăsesc Ucraina, în jur de 1.200.000 au plecat deja, iar cei de la ONU preconizează că în următoarele două săptămâni alte 3 milioane de refugiaţi vor părăsi Ucraina.
