GLP-1 a devenit, pentru mulți, noul bilet de intrare în lumea siluetei perfecte. Tot mai multe persoane apelează la injecțiile care reduc pofta de mâncare, promit o talie mai subțire și un armistițiu cu frigiderul. Însă, dincolo de popularitatea lor, aceste medicamente sunt terapii complexe, care au fost dezvoltate inițial pentru tratarea diabetului zaharat.
Invitat la rubrica Sfat de sănătate, de la Antena 3 CNN, medicul diabetolog Daniela Stegaru a explicat cum funcționează hormonul GLP-1 și de ce tratamentul trebuie administrat doar la recomandarea medicului.
„Acest hormon intestinal a fost descoperit în urmă cu mai bine de 40-50 de ani, când s-a observat că aceeași cantitate de glucoză administrată intravenos induce un anumit răspuns insulinic și o anumită scădere a glicemiei, în timp ce aceeași cantitate de glucoză administrată prin tubul digestiv determină un răspuns diferit, iar glicemia scade mult mai bine. Atunci cercetătorii s-au întrebat ce anume se întâmplă în intestin și ce ajută la scăderea glicemiei. Studiind acest mecanism, au descoperit că în intestinul subțire există hormonii incretinici. Aceștia sunt doi la număr, GLP-1 și GLP, iar în organism mai există o enzimă importantă care degradează GLP-1.
Ca să înțelegem ce se întâmplă în mod natural în organism, atunci când consumăm alimente, GLP-1 este produs la nivelul intestinului subțire. Numai că acțiunea lui este extrem de scurtă, de aproximativ două-trei minute, deoarece este degradat foarte rapid de o enzimă produsă tot în intestinul subțire, numită dipeptidil-peptidază 4”, a explicat medicul.
Pornind de la aceste descoperiri, cercetătorii au dezvoltat primele terapii pentru diabet care să prelungească efectul hormonului.
„Pentru a putea crește acțiunea GLP-1, inițial s-a inhibat această enzimă, dipeptidil-peptidaza 4. Ulterior a fost creat un GLP-1 rezistent la acțiunea enzimei, care să nu mai poată fi distrus atât de repede. Așa au apărut primele clase de agoniști ai receptorului GLP-1, care aduc un surplus de hormon incretinic și au aceleași efecte ca GLP-1 natural: întârzie golirea stomacului, stimulează secreția de insulină în funcție de nivelul glicemiei și, în plus, acționează la nivelul creierului prin scăderea poftei de mâncare și a apetitului”, a precizat diabetologul.
Medicul subliniază însă că aceste medicamente au fost create pentru pacienții cu diabet și abia ulterior au fost studiate și pentru tratamentul obezității.
„Această clasă de terapii incretinice, a agoniștilor și analogilor receptorului GLP-1, a apărut dintr-o nevoie reală, în principal pentru pacientul cu diabet. Noi, în diabetologie, le folosim de aproape 15 ani și, pe lângă beneficiile privind controlul glicemiei, am observat și acest efect secundar benefic, pe care ni-l dorim cu toții: scăderea în greutate.
Ulterior, ele au început să fie studiate și la persoane cu obezitate, dar fără diabet zaharat. Însă vorbim despre o terapie farmacologică, despre un medicament real. Asta înseamnă că pacientul trebuie să aibă o indicație clară. Nu oricine are două, trei sau patru kilograme în plus poate să înceapă acest tratament doar pentru a scăpa de ele”, a avertizat Daniela Stegaru.
Potrivit medicului, tratamentul necesită monitorizare atentă atât pe durata administrării, cât și după întreruperea lui.
„Fiind un tratament medicamentos, necesită urmărire medicală pe termen lung, de la inițiere până la menținerea terapiei și, foarte important, la oprirea tratamentului. Da, tratamentul ne ajută să mâncăm mai puțin și să scădem în greutate. Însă, dacă este întrerupt brusc, așa cum se gândesc mulți dintre cei care îl folosesc fără recomandare medicală, apare efectul de rebound. Este firesc, pentru că ne întoarcem la obiceiurile care au dus inițial la creșterea în greutate și vom ajunge, cel puțin, în punctul din care am plecat”, a explicat specialistul.
În încheiere, diabetologul atrage atenția că succesul unui astfel de tratament nu depinde doar de medicament, ci și de schimbarea stilului de viață și de supravegherea medicală.
„Recomandarea mea este să existe o evaluare inițială, tratamentul să fie ghidat de un medic cu experiență în acest domeniu și, mai ales, să existe monitorizare pe termen lung. Pacientul are nevoie de cineva care să fie alături de el și să îl învețe ce are de făcut pentru a-și menține rezultatele și pentru a nu ajunge din nou în situația din care a plecat”, a concluzionat Daniela Stegaru.
