Regizorul Cristian Mungiu, care a realizat performanța excepțională de a câștiga al doilea Palme d'Or din carieră cu filmul "Fjord", a scris scenariul pornind de la drama reală prin care a trecut familia Bodnariu în Norvegia. Povestea dramatică a familiei și lupta cu sistemul din țara nordică au fost tratate pe larg în emisiunile Sinteza Zilei la Antena 3 CNN.
Înainte de reușita de sâmbătă de la Cannes, Mungiu a povestit într-un interviu cum a fost influențat de lupta românilor cu sistemul judiciar și de protecția a copiilor din țara nordică.
"Povestea de la care pornește acest film te-a marcat într-un mod personal atunci când au apărut știrile în România despre familia Bodnariu din Norvegia?", a fost întrebat cineastul.
"Da, filmul pleacă de la povestea aceea, dar au fost multe povești de genul ăsta. Și eu am făcut un fel documentare a mai multor cazuri de felul ăsta și am încercat să extrag un fel de esență a lor.
Cristian Mungiu, despre cazul Bodnariu: M-a marcat. Sunt, și eu, părinte
„Da, m-a marcat ceva. Sunt părinte și sigur că-ți pui problema că nu poate să fie ceva mai îngrozitor pentru tine, ca părinte, decât să te trezești că, pe baza felului în care crezi tu că aplici o educație folositoare pentru copii, există o altă autoritate care consideră că nu-i așa și își poate permite să preia copiii fără ca tu să ai ceva de zis.
Dar, dincolo de asta, lucrul ăsta vorbește într-un mod mai profund despre raportul dintre niște culturi, care se manifestă în cel mai delicat domeniu, cel al felului în care îți educi copiii.
Tu ți-i educi pentru o anume lume, un anumit mod de trăi și bineînțeles că nu le oferi aceeași educație în funcție de locul în care îți imaginezi tu că vor trăi.
Lumea de azi e foarte globalizată și oamenii ajung să trăiască, ei înșiși, în culturi foarte diferite decât cea în care au fost educați.
Reflexul e să-ți educi copiii așa cum ai fost tu educat. Îți ia o vreme până când ești rațional și de întrebi de ce faci așa. Te auzi vorbind ca părinții tăi și te întrebi: 'dar de ce spun eu chestia asta? Că, pentru mine, copil fiind, n-a funcționat niciodată, de ce o duc mai departe?'.
Vorbim în același timp despre ceva care pe mine mă interesează mult, despre felul în care lumea e divizată astăzi", a mărturisit regizorul, în interviul pentru publicația "Cultura la dubă".
Barnevernet, serviciul norvegian de protecție a copiilor, i-a luat pe fiii și fiicele familiei Bodnariu
"Un român și o norvegiancă, Marius și Ruth Bodnariu, își creșteau copiii într-o casă de lemn pe marginea unui fiord aflat la peste 500 de km de Oslo. Într-o zi înghețată din decembrie 2015, cele două fete și cei doi băieți ai familiei nu au mai revenit de la școală. Au fost luați de lângă părinții lor de autoritățile norvegiene.
Mai mult, serviciul norvegian de protecție socială a trimis pe cineva să ia și bebelușul familiei, care, abia născut, era în perioada în care se acomoda cu lumea. Copiii au fost distribuiți la familii maternale, în localități diferite, iar părinților nu li s-a permis să-i vadă decât foarte rar.
O excepție a fost permisă în cazul bebelușului: mamei i s-a permis ca, o dată la câteva zile, să vină să-l alăpteze. Și el, la fel ca și ceilalți copii, a fost dus într-un alt oraș, la zeci de km distanță de părinți".
Acest fragment al unei relatări din presa națională sintetizează absurdul unei situații care, înainte de a-l inspira pe Cristian Mungiu, a produs un șoc internațional.
Familia Bodnariu și-a recuperat copiii după mai bine de șapte luni de luptă cu sistemul norvegian
Cei cinci copii ai familiei Marius și Ruth Bodnariu au fost preluați pe 16 noiembrie 2015 în custodia statului norvegian, de către Serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, după ce părinții acestora au fost acuzați de abuzuri asupra copiilor lor.
Acuzația s-a dovedit a fi nefondată și, exact cum filmul lui Mungiu avea să sublinieze, a pornit de la o replică spusă în glumă de una dintre fetițele familiei Bodnariu în autobuzul scolii.
Cazul a determinat proteste la nivel global împotriva Norvegiei.
În cele din urmă, soţii Bodnariu şi-au recuperat în iunie 2016 toţi cei cinci copii: bebelușul, după 4 luni, iar ceilalți copii, după mai bine de 7 luni.
Familia a decis apoi să își ducă viața în mod discret. La scurt timp după revenirea copiilor în familie, Marius şi Ruth Bodnariu au venit în România şi nu au mai plecat.
Filmul lui Mungiu respectă profilurile celor doi soți: în Norvegia, Marius Bodnariu a lucrat la primăria localității ca IT-ist, fiind responsabil al comitetului de părinți atât la școală, cât și la grădiniță.
Soția sa era asistentă medicală de specialitate pediatrică la spitalul din orașul Forde și lucrase inclusiv în cadrul unui serviciu de asistență pentru copii care au fost luați în custodie de la familiile lor.
Mărturia tatălui care a inspirat filmul lui Cristian Mungiu
Marius Bodnariu, tatăl a cărui dramă a inspirat filmul lui Cristian Mungiu, a rememorat momentele dificile prin care a trecut, în Norvegia.
"Era o situaţie teribilă, într-adevăr. Părea foarte nereală, ca un coşmar şi asta ne-a ţinut în fiecare zi până când copiii ne-au ajuns acasă.
În acelaşi timp, manifestarea şi sprijinul pe care l-am primit public ne-a întărit şi ne-a dat speranţă, şi ne-a reînnoit-o în fiecare zi. Şi mulţumim Lui Dumnezeu pentru fiecare persoană care s-a implicat pentru noi – contează mult", a declarat Marius Bodnariu.
Întrebat dacă s-a mai întors cu familia în localitatea aflată într-un mic fiord norvegian, Marius Bodnariu a răspuns: "Nu, nu ne-am mai întors. Ştim că este un risc foarte mare – nu avem vreo restricţie sau vreo interdicţie –, dar, cel puţin în dreptul Norvegiei, am descoperit şi din alte cazuri că sunt foarte răzbunători, nu vor să admită că au făcut greşeli, deşi, sunt deja foarte multe sentinţe CEDO împotriva Norvegiei şi încă o sumă bună de cazuri, care urmează să fie judecate la CEDO împotriva Norvegiei".
AFP: Cristan Mungiu, autor a unor "radiografii" implacabile despre diviziunile sociale
Câștigând cel de-al doilea trofeu Palme d'Or la Festivalul de la Cannes, sâmbătă seară, românul Cristian Mungiu a intrat într-un club foarte select de cineaști și confirmă, totodată, talentul său de observator subtil al diviziunilor din țara sa și din societatea occidentală, scriu jurnaliștii de la AFP, citați de Agerpres.
În filmul "Fjord", Cristian Mungiu, care semnează și scenariul acestei pelicule, își plasează povestea în Norvegia, pentru a pune față în față contradicțiile unei societăți care propovăduiește toleranța și deschiderea față de ceilalți, dar care poate să-i excludă brutal pe cei care se abat de la calea trasată pentru ei de autorități.
"Societățile sunt divizate și radicalizate, iar acest film reprezintă un angajament împotriva oricărei forme de integrism (rigiditate dogmatică, n.r.).
Acest film este un mesaj pentru toleranță, pentru incluziune, pentru empatie. Sunt termeni magnifici pe care îi iubim cu toții, dar pe care ar trebui să îi punem în aplicare mai des", a declarat regizorul român în vârstă de 58 de ani, care a câștigat primul său trofeu Palme d'Or în 2007 cu filmul "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", în care a redat realitatea dureroasă a incriminării avortului în România comunistă.
Inspirat din fapte reale, "Fjord" rezonează cu povestea personală a lui Cristian Mungiu, devenit, sâmbătă, cel de-al 10-lea regizor din istoria Festivalului de la Cannes care a câștigat de două ori prestigiosul Palme d'Or.
Cristian Mungiu: Am crezut că sistemul care pentru oameni s-a dus odată cu comunismul. Am aflat că nu e chiar așa
Este un club select din care fac parte cineaști precum Francis Ford Coppola, Ken Loach și Michael Haneke.
Născut în 1968 la Iași, în nord-estul României, cineastul român a crescut în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, care a condus țara cu o mână de fier, în numele unui comunism care promitea emanciparea, dar care, de fapt, oprima poporul român.
"Am crescut sub un regim care considera că știa mai bine decât noi, cetățenii, ceea ce aveam noi nevoie. Am crezut că asta s-a terminat odată cu căderea comunismului, dar astăzi descoperim că se poate întâmpla, chiar și cu cele mai bune intenții, în societățile democratice", a declarat Mungiu pentru AFP.
Tocmai prin explorarea acestei perioade întunecate din istoria țării sale, Cristian Mungiu a obținut consacrarea internațională la Cannes.
"Filmul trebuie să rămână polemic. Mi se pare că, în cinematografie, am început să pierdem puțin din libertatea de a exprima cu adevărat ceea ce gândim. Sunt prea multe filme politicoase care îți confirmă că ideologia zilei este cea corectă, iar asta nu este deloc ceea ce ar trebui să facă cinematografia", a spus regizorul.
Toleranța, o temă esențială în filmele lui Cristian Mungiu
Recent, în filmul său "R.M.N." (2022), Cristian Mungiu a analizat în profunzime aspectele ascunse ale toleranței, relatând povestea revoltei locuitorilor dintr-un sat din Transilvania împotriva angajării a doi cetățeni din Sri Lanka de către brutăria locală, o poveste inspirată, de asemenea, dintr-un fapt real.
"Prin intermediul unor mici întâmplări, în sate mici, încerc să vorbesc despre natura umană (...) care nu se schimbă așa ușor... Sunt suficiente 24 de ore pentru a identifica un dușman (...) și a elibera instinctele animalice care se află în noi. Oameni care sunt vecini devin capabili, a doua zi, să violeze, să tortureze și să ucidă", explicase atunci cineastul român.
În anii lui de tinerețe, poliglotul Cristian Mungiu a studiat literatura engleză și americană, înainte să obțină o diplomă în regie cinematografică la Academia de Teatru și Film din București.
Cannes, un loc special în viața și opera lui Cristian Mungiu
În timpul studiilor sale cinematografice, a lucrat ca asistent de regie la producții străine filmate în România, precum "Le Capitaine Conan", de Bertrand Tavernier, și "Train de vie", de Radu Mihăileanu.
După obținerea diplomei, a regizat mai multe scurtmetraje. Primul său lungmetraj, "Occident", s-a remarcat în 2002 în Quinzaine des Realisateurs, o secțiune paralelă a Festivalului de la Cannes.
Festivalul de la Cannes a ocupat apoi un loc special și permanent în parcursul său profesional, atât în calitate de cineast, cât și de membru al diferitelor jurii.
După trofeul Palme d'Or câștigat în anul 2007 cu "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", Cristian Mungiu a obținut premiul pentru cel mai bun scenariu în 2012 ("După dealuri") și premiul pentru cel mai bun regizor în 2016 ("Bacalaureat").
Venind dintr-o țară în care cinematografia se confruntă cu o lipsă cronică de fonduri și cu dezinteresul spectatorilor, câștigarea unui premiu la Cannes reprezintă "o confirmare a legitimității și certificat al calității" pentru munca acestui regizor, conchid jurnaliștii de la AFP.
Ştiri video recomandate
