Kazi Amdadul Hoque are 26 de ani, e din Bangladesh, locuiește la Cluj-Napoca de trei ani și studiază migrația. Și nu o face la modul abstract, ci este masterand la Universitatea Babeș-Bolyai, e cercetător la Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației. În plus, este coordonator al Inițiativei Bangladesh în România și e membru al Consiliului Cetățenilor Internaționali din Cluj. Kazi studiază exact sistemul în care trăiește. Și a povestit, pentru Antena3.ro, despre programul de regularizare al muncitorilor străini în România, precum și despre experiența lui cu țara noastră.
Ce laudă. Și ce critică
El susține că programul de regularizare lansat de statul român e un lucru bun. Are și câteva argumente pentru asta.
„Aceasta este cu adevărat o inițiativă lăudabilă și umanitară”, spune el, pentru Antena3.ro. „Programul de regularizare a creat o oportunitate importantă pentru mulți lucrători migranți, mai ales pentru cei care nu au ajuns în situație neregulamentară intenționat, ci din cauza birocrației, a neglijenței angajatorilor, a întârzierilor în procesarea documentelor sau a complicațiilor administrative.”
Iar o astfel de inițiativă a statului ajută chiar și familiile muncitorilor străini, aflate departe. Cum? Tot el ne explică.
„Prin regularizarea acestor migranți, guvernul nu doar că îi ajută pe lucrători să-și recapete statutul legal – le protejează și familiile care depind de ei. Venitul unui lucrător migrant susține adesea părinți, soții și copii acasă. Când un migrant intră în situație neregulamentară, incertitudinea afectează viitorul unei întregi familii: educația, sănătatea, supraviețuirea de bază” – Kazi Amdadul Hoque.
Asta e perspectiva pe care o parte a autorităților române nu o au. Nu văd familia din Bangladesh care nu mai primește bani. Nu-l văd pe copilul care nu se mai duce la școală. Văd un dosar. Kazi vede un om.
Cum ajungi „ilegal” fără să fi greșit nimic
Kazi explică mecanismul pe care și Georgiana Bădescu de la CRJ și Anatolie Coșciug de la Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației l-au descris. Dar adaugă și un detaliu în plus: ce se întâmplă când promisiunile cu care ai venit nu se respectă.
„Sunt situații în care migranții ajung în România cu vize legale, după ce li s-au promis anumite locuri de muncă sau condiții. Dar după ce ajung, găsesc muncă complet diferită, salarii diferite sau tratament diferit față de ce li s-a oferit inițial. Asta lasă mulți lucrători prinși între exploatare și teama de a-și pierde statutul legal dacă pleacă de la angajator”, explică el.
Adică vii pe baza unei promisiuni, găsești altceva, dar nu poți pleca pentru că, dacă pleci, intri în ilegalitate. Și dacă stai, ești exploatat. Totodată, în cele mai multe cazuri, ai făcut datorii uriașe în țara ta ca să poți ajunge în România. Nu ai cu ce bani să le plătești dacă te întorci acasă la tine.
Frica de ghișeu
Kazi descrie și ce simt migranții față de programul care ar trebui să-i ajute.
„Mulți migranți continuă să trăiască cu frică și incertitudine. Li se cere acum să se ducă la IGI și să-și declare adresa, ceea ce pentru mulți creează un sentiment de insecuritate și vulnerabilitate. Mai ales că migranții care au decizii de returnare pe numele lor sunt excluși din program. Și, și mai îngrijorător, mulți migranți nici măcar nu știu dacă a fost emisă deja o decizie de returnare împotriva lor – ceea ce îi ține într-o stare permanentă de anxietate și confuzie”, spune el.
Povestea lui
Iar Kazi nu vorbește doar despre alții. Vorbește și despre el.
„Da, personal am trăit cât de stresant și incert poate fi sistemul, chiar și atunci când încerci să respecți toate regulile. Procedurile sunt adesea neclare, informațiile se schimbă de la un birou la altul, iar migranții devin extrem de dependenți de angajatori pentru a-și menține statutul legal” - Kazi Amdadul Hoque.
Și ce urmează după terminarea masterului e un exemplu perfect al absurdității sistemului românesc.
„După finalizarea masterului, voi primi o perioadă de 9 luni pentru căutarea unui loc de muncă. Studiile mele sunt în domeniul migrației și al asistenței sociale, așa că mi-ar plăcea să lucrez cu ONG-uri din România. Dar multe ONG-uri nu pot angaja absolvenți din afara UE pentru că trebuie să aplice pentru permise de muncă prin IGI, iar multe organizații fie nu au autorizație, fie consideră procesul prea complicat”, spune el. „Am studiat aici, am acumulat cunoștințe aici și vreau să-mi aduc contribuția în societatea românească. Dar sistemul face asta foarte dificil.”
Asta nu se întâmplă doar cu el. Ci cu toți absolvenții non-UE din România.
„Autoritățile române ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a permite absolvenților internaționali care și-au finalizat studiile în România să rămână și să lucreze dacă au deja o ofertă de muncă și un contract, fără să fie nevoie de un proces complet nou de obținere a permisului de muncă. România are mulți absolvenți talentați din afara UE în domenii precum medicina, ingineria, științele sociale și tehnologia. Dacă studenții absolvenți continuă să rămână sub aceleași restricții de cote și permise de muncă, România riscă să piardă oameni foarte calificați care au fost deja educați și integrați aici” - Kazi Amdadul Hoque.
„Da, veniți în România”
Și totuși, cu toate neregulile și absurditățile ei, Kazi nu descurajează pe nimeni. România e o țară bună, sigură, în care chiar poți trăi.
„Dacă un prieten sau o rudă m-ar întreba dacă să vină în România, aș spune sincer da – atât pentru muncă, cât și pentru studii. Poporul român e, în general, foarte prietenos și primitor. În cei trei ani de când sunt aici, personal nu am întâmpinat dificultăți sociale majore. Față de multe alte țări din UE, incidentele anti-imigranți par relativ puține, iar când se întâmplă astfel de incidente, mulți români le condamnă deschis”, explică tânărul.
România e și un loc bun pentru studenți, spune el: taxe de studii comparativ mai mici, transport public gratuit în multe orașe, asigurare de sănătate gratuită pentru studenții sub 26 de ani, burse.
„Dar oamenii ar trebui să vină cu așteptări realiste și informații corecte, pentru că sistemul de migrație și de permise de muncă încă are nevoie de reforme ca să devină mai transparent și mai prietenos cu migranții”, adaugă Kazi.
Ştiri video recomandate
