Faptul că un teren este proprietate privată nu înseamnă că proprietarul poate tăia, în orice situație, arborii care se află pe el. În România există mai multe regimuri de protecție care pot limita sau chiar interzice tăierea: regimul silvic, protecția arborilor remarcabili, regimul ariilor naturale protejate, legislația privind spațiile verzi și, în anumite cazuri, legislația privind monumentele istorice.
Pentru un proprietar, diferența este esențială: un arbore dintr-o curte obișnuită nu are automat același regim juridic precum un arbore dintr-o pădure privată, un parc istoric sau un domeniu care face parte dintr-un monument istoric.
Când nu poate proprietarul să taie arborii de pe terenul său
Primul lucru care trebuie verificat este regimul juridic al terenului.
Dacă terenul face parte din Fondul forestier național, regulile Codului silvic se aplică indiferent dacă pădurea este proprietate publică sau privată. Codul silvic prevede expres că tăierea fără drept a arborilor din fondul forestier național constituie infracțiune, indiferent de forma de proprietate.
Prin urmare, proprietarul unei păduri private nu poate decide pur și simplu să taie arborii și să îi valorifice doar pentru că aceștia se află pe terenul său. Exploatarea trebuie făcută în condițiile regimului silvic.
O altă situație apare atunci când terenul se află într-o arie naturală protejată sau într-un sit Natura 2000. În aceste cazuri pot exista restricții suplimentare, stabilite de legislația privind protecția naturii și, după caz, de planul de management al ariei.
OUG nr. 57/2007 prevede, pentru speciile de plante din anexele sale care beneficiază de protecție strictă, interdicții privind recoltarea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea intenționată a exemplarelor în habitatele lor naturale.
Există, de asemenea, situații în care terenul sau vegetația are un regim special de protecție ca patrimoniu cultural, de exemplu atunci când proprietatea face parte dintr-un ansamblu sau sit clasat ca monument istoric.
Ce arbori sunt considerați remarcabili în România
Legea nr. 97/2023 privind protecția arborilor remarcabili se referă la arborii din afara fondului forestier național care îndeplinesc cel puțin unul dintre anumite criterii.
Un arbore poate fi remarcabil dacă:
- atinge o anumită circumferință minimă a trunchiului, măsurată la 130 cm de la sol;
- are cel puțin 160 de ani;
- are o valoare cultural-istorică pentru zonă și comunitate, fiind legat de un eveniment istoric, o personalitate, o întâmplare istorică sau o legendă.
Pragurile de circumferință diferă în funcție de specie. De exemplu, legea stabilește un prag de 400 cm pentru brad, 350 cm pentru fag, 330 cm pentru nuc, 350 cm pentru paltinul de munte și 300 cm pentru carpen. Pentru plop, pragul este de 500 cm.
Important este că aceste praguri nu înseamnă că orice arbore din specia respectivă este automat protejat. Legea stabilește criterii pentru identificarea arborilor remarcabili, adică a unor exemplare individuale.
În 2026 au fost aprobate și normele de aplicare ale Legii nr. 97/2023, precum și metodologia și cuantumul despăgubirilor pentru arborii remarcabili înscriși în Catalogul arborilor remarcabili.
O excepție importantă pentru proprietarii de case
Legea nr. 97/2023 are însă o limitare importantă: prevederile sale sunt obligatorii pentru proprietarii și deținătorii terenurilor cu vegetație forestieră din afara fondului forestier național, cu excepția proprietăților private din intravilanul localităților.
Așadar, nu este corect să spunem că un stejar foarte bătrân aflat în curtea unei case este automat protejat de Legea arborilor remarcabili. Pentru o astfel de proprietate trebuie verificat dacă există un alt regim juridic de protecție.
Există specii de arbori protejate prin lege?
Legislația română protejează anumite specii de plante, inclusiv unele specii lemnoase. Dar nu există o regulă generală potrivit căreia arborii obișnuiți precum stejarul, fagul, bradul, teiul sau nucul nu pot fi tăiați doar pentru că aparțin acelei specii.
OUG nr. 57/2007 enumeră în anexele sale speciile de plante care beneficiază de diferite forme de protecție. Pentru speciile strict protejate din anexele relevante, legea interzice, între altele, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea intenționată a plantelor în habitatele lor naturale.
Un exemplu de specie lemnoasă protejată este liliacul transilvănean (Syringa josikaea). Este însă un arbust, nu un arbore propriu-zis.
Un stejar, de exemplu, poate ajunge să fie protejat pentru că este un exemplar remarcabil, pentru că se află într-o zonă cu regim special de protecție sau pentru că face parte dintr-un ansamblu ori sit istoric.
Ce se întâmplă dacă arborii se află pe un domeniu istoric, cu conac sau palat
Pentru cine cumpără un conac, palat sau domeniu istoric cu parc și pădure, verificarea este cu atât mai importantă.
Un domeniu istoric poate avea mai multe regimuri juridice în același timp. Clădirea poate fi monument istoric, terenul poate face parte dintr-un ansamblu sau sit clasat, iar pădurea poate avea, separat, regim silvic. În plus, anumite parcuri și grădini istorice pot avea ele însele valoare de patrimoniu. Institutul Național al Patrimoniului include grădinile și parcurile între formele patrimoniului cultural imobil.
Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice definește monumentele istorice ca bunuri imobile și permite clasarea unor monumente, ansambluri și situri. Un ansamblu poate cuprinde un grup coerent de construcții împreună cu terenul aferent, delimitat topografic.
Asta înseamnă că, înainte de a tăia arborii din parcul unui conac, nu este suficient să verifici doar dacă aceștia sunt în pădure sau dacă sunt arbori remarcabili. Trebuie verificat și dacă parcul, grădina sau terenul fac parte din monumentul istoric clasat.
Institutul Național al Patrimoniului atrage explicit atenția că, în cazul ansamblurilor și siturilor, protecția poate privi toate elementele care fac parte din acestea, iar proprietarii sunt sfătuiți să verifice în Lista Monumentelor Istorice categoria de clasare și dacă sunt menționate elemente precum grădini, scuaruri sau alte componente ale ansamblului.
Ce obligații are noul proprietar al unui conac sau palat
Cumpărarea unui monument istoric nu înseamnă dobândirea unui drept nelimitat de modificare a proprietății.
Legea nr. 422/2001 obligă proprietarii monumentelor istorice să întrețină, să folosească și să exploateze imobilul cu respectarea legislației privind protejarea patrimoniului și a Obligației privind folosința monumentului istoric.
Proprietarul trebuie, între altele, să asigure paza, integritatea și protecția monumentului, să efectueze lucrările de conservare și întreținere în condițiile legii și să obțină avizele prevăzute de lege pentru intervențiile asupra monumentului.
Mai mult, pentru intervențiile asupra monumentelor istorice din categoria ansamblu și sit, precum și pentru imobilele din zonele de protecție ale monumentelor istorice, Ministerul Culturii are atribuții de avizare.
Prin urmare, dacă arborii fac parte dintr-un parc istoric sau dintr-un ansamblu/sit clasat, tăierea lor nu trebuie tratată ca simpla eliminare a unor copaci dintr-o curte. Trebuie verificat regimul concret al proprietății și dacă intervenția afectează componentele protejate ale monumentului.
În plus, dacă pe domeniu există și o pădure care face parte din Fondul forestier național, se aplică în paralel și Codul silvic.
Cu alte cuvinte, proprietarul unui domeniu istoric se poate afla în situația în care pentru aceeași proprietate trebuie respectate simultan legislația patrimoniului cultural și legislația silvică.
Ce amenzi și pedepse riscă proprietarul unui teren dacă taie ilegal arbori
Pentru arborii remarcabili, Legea nr. 97/2023 prevede amenzi de 5.000 până la 25.000 de lei pentru nerespectarea procedurii de evaluare prealabilă și a obligației de obținere a avizului favorabil al Gărzii Forestiere înainte de marcarea și tăierea arborilor remarcabili.
Alte încălcări ale obligațiilor privind inventarierea arborilor remarcabili, atunci când sunt făcute în scopul tăierii acestora, pot fi sancționate cu amenzi între 5.000 și 15.000 de lei.
În cazul arborilor din Fondul forestier național, consecințele pot fi mult mai grave.
Codul silvic prevede că tăierea fără drept a arborilor din FFN, indiferent dacă terenul este public sau privat, constituie infracțiune. În funcție de valoarea prejudiciului, pedeapsa poate fi:
- închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentru prejudiciile de până la cinci ori prețul mediu al unui metru cub de lemn;
- închisoare de la 1 la 5 ani, pentru prejudicii mai mari, de până la 20 de ori prețul mediu;
- închisoare de la 2 la 7 ani pentru prejudicii care depășesc de 20 de ori acest prag.
Închisoarea prevăzută de Codul silvic se referă la tăierea fără drept a arborilor din Fondul forestier național, nu la orice arbore aflat pe o proprietate privată.
Pentru monumentele istorice există, la rândul lor, sancțiuni pentru încălcarea legislației patrimoniului, iar Ministerul Culturii are atribuții de control și de constatare a contravențiilor.
Ce trebuie să verifice proprietarul înainte să taie sau să defrișeze
Înainte de a începe orice lucrare, proprietarul ar trebui să verifice cel puțin următoarele:
1. Regimul cadastral al terenului - Trebuie stabilit exact ce suprafață urmează să fie afectată și ce categorie de folosință are terenul.
2. Dacă terenul face parte din Fondul forestier național - Dacă da, proprietarul trebuie să se adreseze ocolului silvic competent și să urmeze procedura prevăzută de Codul silvic.
3. Dacă proprietatea se află într-o arie naturală protejată sau într-un sit Natura 2000 - Trebuie verificat regimul de protecție aplicabil și eventualele restricții din planul de management.
4. Dacă există arbori remarcabili - Trebuie verificat Catalogul arborilor remarcabili și, dacă există suspiciuni privind vârsta, dimensiunea sau valoarea cultural-istorică a unui exemplar, trebuie solicitată evaluarea conform procedurii legale. Normele din 2026 reglementează identificarea și inventarierea acestor arbori.
5. Dacă terenul este spațiu verde - În intravilan, trebuie verificat și regimul juridic al spațiului verde și regulile aplicabile la nivel local.
6. Dacă proprietatea este monument istoric, ansamblu sau sit - Trebuie consultată Lista Monumentelor Istorice și verificat exact ce este clasat: doar clădirea sau întregul ansamblu, inclusiv terenul, parcul, grădina și alte elemente. Lista oficială este administrată de Institutul Național al Patrimoniului.
7. Dacă este vorba despre un conac sau palat cumpărat recent - Noul proprietar trebuie să verifice Obligația privind folosința monumentului istoric, categoria de clasare și toate documentele de patrimoniu preluate odată cu imobilul. Legea obligă proprietarul să respecte regimul monumentului și să obțină avizele necesare pentru intervențiile prevăzute de lege.
Unde trebuie să întrebe proprietarul
În funcție de situație, instituția la care trebuie cerute informații poate fi diferită:
- ocolul silvic competent – pentru terenuri și arbori care intră sub regimul silvic;
- Garda Forestieră competentă – pentru aspecte privind regimul forestier și arborii remarcabili;
- primăria – pentru regimul urbanistic, spații verzi și procedurile locale;
- Direcția Județeană pentru Cultură – dacă imobilul este monument istoric, ansamblu sau sit;
- Ministerul Culturii / Institutul Național al Patrimoniului – pentru aspectele de patrimoniu cultural;
- autoritatea competentă pentru protecția mediului și administratorul ariei protejate – dacă terenul se află într-o arie naturală protejată.
Lista oficială a monumentelor istorice poate fi consultată prin Institutul Național al Patrimoniului, iar pentru situațiile în care nu este clar dacă parcul, grădina sau anexele fac parte din ansamblul clasat, INP recomandă verificarea situației la Direcția Județeană pentru Cultură.
