China a publicat un atlas detaliat al zăcămintelor de minerale de pe fundul oceanului, cartografiat în două decenii de cercetări din peste 10.000 de locații. Experții avertizează că hărțile nu sunt doar un instrument științific sau economic – ci și unul militar, oferind armatei chineze o cunoaștere detaliată a fundului marin în zone strategice, utilă în cazul unui conflict submarin. Atlasul acoperă Marea Chinei de Est și Marea Galbenă, ape disputate cu Japonia, și vine în contextul în care Beijing controlează deja cea mai mare parte a aprovizionării mondiale cu pământuri rare și minerale critice, scrie The New York Times.
Anunțul făcut în această lună de China Geological Survey pune presiune pe alte țări care și-au intensificat propriile eforturi de minerit submarin, parțial pentru a-și reduce dependența de China în ceea ce privește mineralele critice și pământurile rare. Sedimentele oceanice sunt bogate în resurse valoroase, printre care cobalt, nichel și mangan.
„China investește resurse enorme pentru a deveni o putere oceanografică de prim rang la nivel mondial”, a declarat Bruce Jones, expert în afaceri navale și politică externă la Brookings Institution.
Statele Unite au dominat istoric domeniile științei oceanice, spune el, dar China reduce tot mai mult acest decalaj, sporindu-și capacitățile militare și acumulând cunoștințele necesare pentru lupta subacvatică.
Cartografieri de acest tip, „le poți folosi pentru știință și le poți folosi pentru război. E un demers pentru pământuri rare, un demers științific și un demers strategic, toate deodată”, explică Jones.
Atlasul, potrivit materialelor publicate pe site-ul China Geological Survey, cartografiază locațiile și concentrațiile a zeci de resurse, valorificând două decenii de cercetări și eșantioane prelevate din peste 10.000 de locații. China Geological Survey precizează că atlasul include Marea Chinei de Est și Marea Galbenă, zone în care China revendică teritorii pe care națiunile vecine le consideră ale lor.
China controlează cea mai mare parte a aprovizionării mondiale cu metale critice și pământuri rare – ingrediente esențiale în armamentul și tehnologiile moderne – iar guvernul chinez a aprobat recent un plan cincinal care include dezvoltarea mineralelor din adâncuri ca prioritate națională.
China și-a folosit această dominanță în scopuri politice, restricționând, de exemplu, exporturile către Statele Unite și Japonia în perioadele de tensiuni cu aceste țări.
Japonia își dezvoltă propriul program de minerit submarin, parțial pentru a-și reduce dependența de aprovizionările chineze. În februarie, guvernul japonez a anunțat că a extras cu succes nămol bogat în pământuri rare de la adâncimi de peste 6.000 de metri – o premieră mondială, după cum a declarat premierul Sanae Takaichi. Japonia și Statele Unite și-au luat angajamente reciproce de sprijin pentru proiectele lor de minerit submarin.
Administrația Trump a făcut din mineritul submarin o prioritate. Intenționează să emită licențe de exploatare în apropierea teritoriilor americane din Oceanul Pacific, precum Samoa Americană, și plănuiește să autorizeze mineritul comercial în afara apelor teritoriale ale SUA fără aprobare internațională.
Atlasul minier al Chinei are importanță strategică și prin faptul că întărește revendicările Beijingului asupra apelor disputate, potrivit Yun Sun, care conduce un program de politică externă chineză la Stimson Center, un centru de cercetare în afaceri internaționale din Washington.
Există mai multe norme de drept internațional care stabilesc granițele maritime. Ocuparea și administrarea continuă a unui teritoriu pot consolida dreptul de revendicare al unei țări asupra acestuia. Asta înseamnă că acțiunile non-militare – precum cercetarea științifică sau conservarea mediului – pot fi folosite pentru a exercita autoritate asupra unei zone, a explicat Sun. Anunțarea publică a atlasului poate fi interpretată ca o declarație a Chinei că stăpânește acest domeniu maritim.
Nave chineze de explorare în ape adânci au fost semnalate în apele teritoriale ale altor țări – inclusiv în apropierea Insulelor Aleutine din Alaska. De asemenea, China ar fi testat echipamente de minerit submarin în ape revendicate de Taiwan și Filipine.
Cartografierea detaliată ajută țările să revendice suprafețe suplimentare de fund marin, a explicat Larry Mayer, directorul Centrului pentru Cartografie Costieră și Oceanică de la Universitatea New Hampshire.
Convenția ONU privind dreptul mării stabilește o limită de 200 de mile nautice față de linia de coastă a unei națiuni ca „zonă economică exclusivă”, în care aceasta are drepturi speciale asupra resurselor.
Totuși, o țară poate revendica mai mult din fundul marin dacă poate dovedi că platoul său continental se extinde dincolo de această zonă – un factor care a impulsionat semnificativ eforturile de explorare oceanică, potrivit lui Mayer.
În 2023, Statele Unite au dat publicității hărți detaliate realizate în deceniul anterior, prin care revendicau aproximativ 980.000 de kilometri pătrați de platou continental extins, inclusiv în Arctica, Golful Mexic și oceanele Atlantic și Pacific.
China a prezentat și ea propuneri la ONU pentru extinderea revendicărilor sale asupra platoului continental, pe baza unor dovezi cartografice geologice, trasând granițe pe care Japonia le contestă ca suprapunându-se cu zona sa economică exclusivă.
În Marea Chinei de Sud – pe care atlasul nu o acoperă – China a redesenat granițele în ape revendicate și de Taiwan, Vietnam și Filipine și a luat alte măsuri pentru a-și susține pretențiile, inclusiv construirea de insule artificiale.
Mineritul submarin rămâne un subiect controversat. Criticii susțin că mediile din adâncurile mărilor nu sunt suficient de cunoscute pentru a fi exploatate în condiții de siguranță. Cercetările arată că exploatarea ar reduce abundența animalelor din adâncuri și că ecosistemele se refac foarte lent. Numeroase țări și organizații de mediu au cerut un moratoriu sau o interdicție totală a acestei industrii.
Ştiri video recomandate
