În a doua jumătate a anului 2025, viitorul vicepreședintelui JD Vance ca posibil următor candidat republican la președinția SUA părea destul de promițător. Momentul de vârf a venit în decembrie, când un posibil rival, secretarul de stat Marco Rubio, a dat de înțeles că nici măcar nu l-ar provoca pe Vance dacă acesta ar decide să candideze. De atunci însă, evenimentele, și felul în care Vance le-a gestionat, au ridicat tot mai multe semne de întrebare cu privire la această posibilitate. Inclusiv după două eșecuri vizibile din weekend. În doar câteva zile, Vance a fost trimis să facă campanie pentru președintele Ungariei, Viktor Orban, în alegerile parlamentare din țara sa, și să negocieze în Pakistan un acord de pace cu Iranul. Nu a reușit în niciuna dintre situații, scrie CNN.
Înfrângerea lui Orban
Partidul lui Orban a fost învins clar la alegerile din acest weekend. Administrația Trump și-a făcut un obicei din a se implica în alegeri din alte țări și, până recent, avusese destul de mult succes. A susținut câștigătorii alegerilor din Polonia, în iunie, din Argentina, în octombrie, din Honduras, în decembrie, și din Japonia, în februarie.
Ceea ce face aceste intervenții externe și mai problematice este faptul că administrația a încercat adesea să încline balanța, de exemplu, promițând alegătorilor din Argentina un pachet de salvare de 20 de miliarde de dolari.
În Ungaria însă, lucrurile au mers prost, mai ales în contextul în care administrația Trump s-a implicat în mod repetat și foarte public, iar totul s-a încheiat cu vizita foarte vizibilă a lui Vance chiar în ajunul alegerilor.
Desigur, Orban era deja în urmă în sondaje înainte de sosirea lui Vance. Acesta a recunoscut într-un interviu acordat luni seară pentru Fox News că administrația știa că există o „șansă foarte mare” ca Orban să piardă, dar a spus că a mers totuși pentru că „era lucrul corect de făcut, să fim alături de cineva care ne-a fost alături foarte mult timp”.
În ciuda eforturilor vicepreședintelui, partidul rivalului lui Orban, Péter Magyar, a obținut o supermajoritate.
A fost încă o dovadă că, oricât de mult a investit Trump în imaginea lui Vance, acesta nu a reușit niciodată să se impună ca o figură cu adevărat atractivă sau mobilizatoare pentru alegători prin propriile forțe. Vance și-a început discursul de campanie din Ungaria încercând să-l sune pe Trump, dar a intrat pe căsuța vocală și a reușit să vorbească cu președintele abia la a doua încercare.
Negocierile cu Iranul
Celălalt eșec important a venit în timpul vizitei lui Vance la Islamabad, unde a încercat să negocieze un posibil sfârșit al războiului cu Iranul.
În zilele de dinainte, părea că administrația americană era mult mai dornică să negocieze decât iranienii. Mai mult, cele două părți nici măcar nu au reușit să se pună de acord asupra termenilor armistițiului pe care îl anunțaseră, la doar câteva ore după intrarea lui în vigoare. Cu alte cuvinte, nu părea că cele două tabere erau cu adevărat aproape de un acord de pace pe termen lung. Iar rezultatele imediate ale discuțiilor au confirmat această impresie.
Este, desigur, posibil ca cele două părți să ajungă în cele din urmă la o înțelegere. Și poate că Vance va ajunge să joace un rol important în încheierea unui acord de pace, pe care apoi să-l prezinte drept dovada forței sale politice.
Dar războiul cu Iranul devine o problemă tot mai mare pentru ambițiile politice ale lui Vance. După ce vicepreședintele și-a construit reputația de adversar ferm al intervențiilor externe, Trump a început, în ultimele luni, să urmeze o direcție complet diferită. Asta include nu doar războiul cu Iranul, ci și eforturile sale de a prelua Groenlanda și operațiunea militară care l-a înlăturat de la putere pe președintele venezuelean Nicolás Maduro. Reacția lui Vance a fost, în esență, să încerce să împace ambele tabere.
Din administrație continuă să apară informații potrivit cărora Vance nu a susținut pe deplin războiul, iar declarațiile sale publice au fost remarcabil de prudente. În același timp însă, el a insistat că are încredere în judecata lui Trump. Inițial s-a opus războiului, dar a spus și că, dacă tot urma să aibă loc, atunci SUA ar trebui să lovească Iranul puternic.
Este o abordare care pare calculată astfel încât să nu supere pe nimeni, dar care s-ar putea să mulțumească exact la fel de puțini oameni.
Dacă războiul se va întoarce politic împotriva republicanilor, oare Vance va reuși să convingă pe cineva spunând că, în privat și politicos, el a fost de altă părere? Iar dacă războiul rămâne popular printre republicani, atunci nu pare să existe prea mult loc pentru viziunea de politică externă a lui Vance.
În plus, el a ajuns acum să fie asociat direct cu rezultatele unui război care, în acest moment, pare complicat și extrem de imprevizibil.
„Deci, dacă [un acord de pace] nu se întâmplă, îl voi învinovăți pe JD Vance”, a glumit recent Trump, stârnind râsete. „Dacă se întâmplă, îmi voi asuma eu tot meritul.” A fost o glumă, dar una în care s-ar putea ascunde și un sâmbure de adevăr.
Pe măsură ce Trump s-a orientat tot mai mult spre o politică externă agresivă și militarizată, există un risc real ca partidul să aleagă, în viitor, pe cineva mai apropiat de această linie.
Nu pare deloc întâmplător faptul că Rubio, considerat mai dur în politica externă, a câștigat mult teren în sondajul informal realizat la Conservative Political Action Conference în urmă cu două săptămâni, urcând de la 3% în 2025 la 35% anul acesta. Vance a câștigat totuși acel sondaj, care nu este unul științific și reflectă opțiunile unui segment mic, dar foarte activ, al bazei conservatoare. Însă el a scăzut de la 61% la 53%, iar avantajul său s-a redus considerabil.
Atractivitatea politică a funcției de vicepreședinte este evidentă: este persoana la care oamenii se gândesc automat când vorbesc despre cine urmează la rând.
Dar asta înseamnă și că vicepreședinții ajung uneori să fie asociați cu lucruri cu care, poate, nu și-ar dori să fie asociați și că primesc adesea sarcini care nu îi ajută prea mult. A se vedea cazul Kamalei Harris. De asemenea, ei pot ajunge să poarte vina pentru eșecuri și pentru administrații, asupra cărora au, în realitate, puțin control. Exact asta i se întâmplă acum lui Vance. Și este un nou semnal că nicio campanie nu este câștigată cu mai bine de un an înainte să înceapă.
Ştiri video recomandate
