Coiful de la Coțofenești și cele două brățări din tezaurul dacic, furate în urmă cu un an de la Muzeul din Drents, au fost recuperate după o operațiune sub acoperire. Trei ofițeri s-au prefăcut că sunt interesați să cumpere comorile și au oferit 400.000 de euro unuia dintre suspecți, a dezvăluit procuratura în timpul procesului a trei inculpați pentru jaf. Alte detalii din operațiune nu au fost date, însă unul dintre suspecți a susținut în fața judecătorului că ar fi fost „amenințat” de polițiști și „presat” să mărturisească, potrivit RTV Drenthe, care a transmis în direct ce s-a întâmplat în sala de judecată din Drents.
Cea mai arzătoare întrebare rămâne: unde au fost Coiful și cele două brățări? Este posibil să nu aflăm vreodată. Procuratura a transmis că nu știe. De asemenea, deși a dat detalii privind operațiunea sub acoperire, procurorul nu a dezvăluit cine a predat tezaurul furat și nici unde a avut loc schimbul: „În ceea ce ne privește, acest lucru va rămâne întotdeauna un secret”. O brățară lipsește în continuare și nu există informații despre unde s-ar afla.
Procurorul a mai spus că toți cei trei inculpați, judecați astăzi, „sunt în egală măsură vinovați” de jaful din Drents. Doi dintre ei însă au încheiat o înțelegere cu procurorii și vor beneficia de pedepse mai mici.
Procurorul a cerut 5,5 ani de închisoare pentru Bernhard Z., suspectul care nu a încheiat o înțelegere cu procurorii și care susține că a fost „obligat” și „amenințat” de polițiști să mărturisească. Pedeapsa cerută include și o reducere de 6 luni pentru că i-au fost făcute publice fotografiile.
Ceilalți doi suspecți, care au încheiat o înțelegere cu procuratura, Douglas Chesley W. (37 de ani) și Jan B. (21 de ani), vor beneficia de aceeași reducere a pedepsei cu șase luni, plus una suplimentară pentru că au returnat tezaurul. Procurorul a cerut o pedeapsă cu închisoarea de 3,8 ani pentru ei.
Nu se cunosc detalii despre înțelegerea semnată de cei doi. Procuratura a transmis doar că a existat o linie roșie: fără recuperarea comorilor românești nu există nicio înțelegere.
Operațiune sub acoperire
Odată ce polițiștii au fost siguri că i-au identificat pe hoții tezarului, au fost hotărâți să recupereze tezaurul sau măcar să afle ce s-a întâmplat cu el. Existau temeri și suspiciuni că au fost topite pentru aur.
Trei ofițeri olandezi au intrat sub acoperire. S-au prefăcut „interesați” de tezaur. Veriga slabă: fratele mai mic al suspectului de 21 de ani, Jan B. Operațiunea a început la data de 2 martie, când ofițerii sub acoperire l-au contactat pe acesta. Tânărul s-a oferit să-i pună în contact cu fratele lui, ceea ce a și făcut. B. i-a sunat în aceeași zi și le-a spus: „Am fost o echipă, trebuie să discutăm, dar ceilalți se află sub restricții, așa că va fi dificil”.
Ofițerii, pozând în continuare în calitate de cumpărători, i-au oferit lui B. 400.000 de euro pentru tezaur. „I s-a părut puțin”, au notat agenții după discuție. „A fost propus un loc de întâlnire, iar B. nu a părut neinteresat”, a mai precizat procurorul.
Au avut loc apoi mai multe întâlniri și confruntări. Apărarea a susținut ulterior că agenții sub acoperire au părut „amenințători”. Procuratura susține însă că B. nu a părut nicio clipă temător în fața ofițerilor sub acoperire.
„Cuvintele rostite în mod aparent lejer de agenții sub acoperire ar putea părea dure. Noi ajungem la o concluzie diferită; dacă urmăriți întregul context, nu a fost rostită nicio frază amenințătoare. L-au ademenit, dar nu l-au amenințat niciodată.”
Potrivit Parchetului, nu a fost exercitată nici presiune asupra lui, deoarece nu este vorba despre un interogatoriu.
B. i-a mai spus unui agent sub acoperire că Bernhard Z., singurul care nu a încheiat o înțelegere de recunoaștere a vinovăției, a fost arhitectul jafului de la muzeu, dar și că el alături de ceilalți doi au spart muzeul împreună.
Imagini din momentul jafului
Noi imagini de pe camerele de supraveghere din muzeu au fost arătate în timpul procesului. În imagini se văd clar trei persoane, cu lanterne, care par să caute prin încăperea unde era expus tezaurul dacic. Apoi, sparg vitrina unde se afla Coiful și îl iau. Încearcă apoi să spargă o a doua vitrină, cu un ciocan, dar nu reușesc.
W. și B. nu au avut nicio reacție la imagini. Z. însă a negat că s-a aflat înăuntru. Din imagini nu este clar dacă nu este. Însă, furtul este evident.
Ce spune singurul inculpat care nu a semnat o înțelegere cu Parchetul
Bernhard Z.,în vârstă de 35 de ani, este singurul inculpat care nu a semnat o înțelegere cu Parchetul. El susține că nu s-a aflat în muzeul la momentul jafului și că nu a știut de furt.
„S-au întâmplat foarte multe în ultima perioadă. Vreau să spun ceva despre care a fost rolul meu și cum privesc perioada trecută. Deși înțeleg că Parchetul a fost în căutarea comorilor de artă, am impresia că nu a căutat adevărul. Parchetul mi-a ignorat complet interesele.
Fotografia mea și numele meu complet au fost făcute publice. Acest lucru a avut un impact major și consecințe negative pentru mine și familia mea. Sora mea mai mică a suferit mult din această cauză. Îmi pare foarte rău pentru ea. Sunt foarte supărat din acest motiv. Nu spun că nu am avut niciun rol, dar nu rolul pe care mi-l atribuie Parchetul”, a spus el.
Inculpatul a continuat: „În presă se spun atât de multe lucruri care nu sunt adevărate. Inclusiv de către ministrul Van Weel, care a spus la televizor că am fost la muzeu. Nu eram eu. Este adevărat că am aranjat o mașină și plăcuțe de înmatriculare. De asemenea, am cumpărat articole dintr-un magazin de îmbrăcăminte. Nu știam exact ce urma să se întâmple, dar bănuiam că ceva nu este în regulă.
Mi-era clar că urmau să comită o spargere sau un furt. Dar nu știam despre acest muzeu și despre comorile de artă. Nici în asta nu am avut vreun rol. În opinia mea, ancheta poliției nu a fost desfășurată corect, scopul fiind doar recuperarea comorilor de artă, nu aflarea adevărului despre ce s-a întâmplat cu adevărat. Asta este tot ce vreau să spun.”
Mesajul muzeului de Istorie pentru judecătorul olandez
În timpul procesului, directorul Muzeului din Drents a cerut permisiunea judecătorului să citească două scrisori: una din partea fostului director al Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberländer-Târnoveanu, și una din partea muzeului. Declarația fostului director nu a primit aprobarea judecătorului. „Nu reprezintă o parte vătămată”, a spus magistratul olandez. Totuși, a fost citită declarația trimisă de muzeul din România.
Robert van Langh, directorul Muzeului din Drents, a citit declarația. Muzeul Național de Istorie a transmis că atât Coiful de la Coțofenești cât și cele trei brățări au o foarte mare valoare, iar furtul lor a avut un „impact semnificativ asupra societății românești”. „Aceste comori au o istorie care se întinde pe mulți ani în spate”, a transmis muzeul.
Furtul a fost văzut în România ca o „rușine națională”. „Prejudiciul nu poate fi experimat doar într-o valoarea monetară”. Muzeul din România a cerut ca acest jaf să nu fie tratat ca unul oarecare, ci ca un atac la cultura națională și demnitatea umană.
Robert van Langh a continuat apoi cu o declarație din partea Muzeului din Drents.
„Coiful de aur și cele trei brățări au fost furate din muzeul nostru cu o brutalitate fără precedent. Este un atac cum nu am mai întâlnit. Colegii noștri români au explicat deja importanța acestor obiecte. Susținem acest lucru. Este vorba despre interese culturale majore. Șocul care a reverberat în Țările de Jos, România și în restul lumii a fost enorm”, a transmis el.
El s-a adresat celor trei suspecți: „Realizați cât de multă durere și suferință au fost provocate milioanelor de oameni? Prin acest jaf și prin faptul că obiectele au lipsit mai bine de un an?. A fost un șoc uriaș pentru personal. Au muncit neobosit zile întregi pentru a primi vizitatori și a le prezenta arta. A fost resimțit ca un atac personal”, a spus el.
Directorul Muzeului din Drents i-a îndemnat pe suspecți să returneze și ultima brățară.
„Coiful și două dintre brățări au fost recuperate; le suntem recunoscători serviciilor de investigație pentru acest lucru. Acum singura întrebare este cum poate fi reparat prejudiciul adus coifului. Returnați și a treia brățară. Este vorba despre patrimoniul cultural; nu aparține unei singure persoane, ci tuturor”, a conchis Robert van Langh.
Ştiri video recomandate
