Un proiect de ecologizare din Olanda a avut un rezultat neașteptat: o specie de pasăre care aproape dispăruse din registrele de reproducere ale țării a revenit să cuibărească, potrivit Science Blog.
Inginerii olandezi au scos de pe fundul unui lac milioane de metri cubi de mâl, argilă, turbă și nisip și au folosit materialul pentru a construi cinci insule. În doar câțiva ani, acestea au început să fie folosite de păsări rare.
În vara anului 2020, o pescăriță râzătoare și-a făcut cuibul pe una dintre insule, iar aici a eclozat un pui. Pentru această specie, momentul a fost unul important: în Olanda fusese înregistrat un singur caz de reproducere din 1958 încoace, potrivit organizației Natuurmonumenten.
Singura excepție a fost un cuib descoperit în apropiere de Den Helder, în 2005. Cel mai probabil, ouăle din acel cuib nu au eclozat.
Lacul care devenise aproape lipsit de viață
Lacul Markermeer se află în centrul Olandei și este unul dintre cele mai mari lacuri de apă dulce din Europa de Vest. Istoria sa este strâns legată de intervențiile oamenilor asupra mediului.
Markermeer și lacul vecin IJsselmeer făceau odinioară parte din Zuiderzee, un braț al Mării Nordului care a fost separat de mare în 1932. În 1976, Markermeer a fost la rândul său separat de IJsselmeer printr-un dig.
A rezultat un lac puțin adânc, cu o adâncime de doar câțiva metri, mărginit de diguri și cu foarte puține zone de mal care să coboare treptat spre apă.
Pe fundul lacului s-a depus un strat gros de mâl fin. Vântul și valurile îl ridică permanent în apă, ceea ce face ca lacul să rămână tulbure cea mai mare parte a timpului. Apa tulbure lasă să pătrundă mai puțină lumină, ceea ce afectează algele și plantele acvatice aflate la baza lanțului trofic. De aici sunt afectate, mai departe, populațiile de pești și păsări.
Declinul s-a văzut și în monitorizări. Unele păsări de apă, printre care rața cu cap castaniu și rața moțată, au înregistrat scăderi de peste 75% față de nivelurile din anii 1980.
Cu alte cuvinte, Markermeer era un lac mare, dar cu tot mai puțină viață.
Au construit cinci insule din materialul scos din lac
Soluția a pornit chiar de la problema care sufoca lacul. În loc ca materialul de pe fundul apei să fie aruncat, acesta a fost folosit pentru a crea noi suprafețe de uscat.
Începând din 2016, compania de dragare Boskalis, în colaborare cu organizația de conservare a naturii Natuurmonumenten și agenția olandeză pentru apă Rijkswaterstaat, a scos aproximativ 30 de milioane de metri cubi de mâl, argilă, turbă și nisip de pe fundul lacului.
Materialul a fost folosit pentru construirea a cinci insule joase.
Scopul proiectului nu a fost doar crearea unor noi suprafețe de teren, ci refacerea unor tipuri de habitate care lipseau aproape complet din zona lacului: margini moi și mlăștinoase, ape puțin adânci și zone protejate.
Acestea oferă locuri unde păsările de mal își pot găsi hrana, dar și suprafețe joase și lipsite de vegetație unde păsările care își fac cuibul pe sol își pot depune ouăle, ferite într-o anumită măsură de prădători și de activitatea umană.
Primele rezultate au depășit cazul unei singure specii rare. Până în 2021, pe insule fuseseră înregistrate 47 de specii de păsări care se reproduceau acolo. În perioada de până în vara acelui an, aproximativ 60.000 de păsări migratoare au folosit zona pentru hrănire și odihnă.
Puiul care a eclozat în 2020
La începutul lunii iunie 2020, ecologul Jan van der Winden și colegii săi au descoperit o pescăriță râzătoare care își făcuse cuibul pe una dintre insulele închise publicului.
La scurt timp, un pui a eclozat.
Pentru o specie care practic dispăruse din registrele de reproducere ale Olandei timp de șase decenii, momentul a fost unul deosebit.
Rangerul Tim Kreetz a explicat pentru postul public olandez NOS că un astfel de eveniment nu mai fusese înregistrat în țară din 1958.
În opinia sa, apariția păsării reprezenta și un semn că habitatul creat artificial putea fi potrivit pentru specie.
Un singur pui nu înseamnă însă că specia a revenit definitiv
Povestea poate părea simplă: un lac afectat de mâl este dragat, din materialul scos sunt construite insule, iar păsările rare revin.
Realitatea este însă mai complicată.
Faptul că pescăriță râzătoare a ales să cuibărească pe una dintre insule și că un pui a eclozat arată că habitatul creat de oameni poate îndeplini cel puțin una dintre condițiile necesare pentru reproducerea speciei.
Dar atragerea unei păsări care își face cuibul și susținerea unei populații pe termen lung sunt două lucruri diferite.
Un studiu realizat asupra unor pescărițe răzâtoare care cuibăresc în bazine sărate artificiale din zona golfului Bohai, în China, a arătat că unele cuiburi construite în astfel de habitate au avut rezultate mai bune decât cele din numeroase zone naturale. Printre explicații s-au numărat nivelul redus al deranjului și numărul mai mic de prădători.
În același timp, cercetarea a arătat că succesul reproductiv a scăzut de la un an la altul pe măsură ce habitatul s-a degradat. Creșterea nivelului apei și inundațiile au distrus cuiburi.
Asta arată că un habitat creat artificial poate fi foarte potrivit pentru o specie, dar și vulnerabil în același timp.
În cazul Markermeer, puiul eclozat în 2020 reprezintă, așadar, un început. Demonstrează că o pasăre rară a acceptat habitatul construit de oameni, dar nu poate spune singur dacă insulele vor rămâne potrivite pentru reproducere în anii următori.
Pentru a afla dacă proiectul poate susține pe termen lung o populație de pescărițe râzătoare, sunt necesare monitorizări pe o perioadă mai lungă și în condiții diferite: ani ploioși sau secetoși, perioade cu furtuni, apariția prădătorilor și schimbările naturale ale habitatului.
