Un preot din statul american Iowa a muncit timp de 42 de ani la construcția unui altar dedicat Fecioarei Maria, folosind pentru acest proiect peste 100 de vagoane de tren încărcate cu piatră. Totul a început la scurt timp după ce slujitorul Domnului a contractat o pneumonie și, în timp ce se lupta cu boala, a promis că va ridica un altar dacă va supraviețui, relatează The Times of India. Pentru construirea "Grotei Răscumpărării" au fost utilizate inclusiv pietre prețioase și semiprețioase adunate din întreaga lume, dar şi corali, și scoici.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, un tânăr seminarist care se lupta cu o formă de pneumonie ce îi punea viața în pericol a făcut o promisiune care, în cele din urmă, avea să transforme un mic oraș din Iowa în locul unde se află una dintre cele mai mari grote artificiale din lume. Părintele Paul Matthias Dobberstein a jurat că, dacă va supraviețui, va ridica un altar în cinstea Fecioarei Maria. El s-a însănătoșit, iar mai bine de un secol mai târziu, promisiunea pe care a făcut-o a devenit un monument vast din piatră, minerale, fosile și artă religioasă, situat în West Bend, Iowa.
Cunoscută sub numele de "Grota Răscumpărării", structura extraordinară a fost construită pe parcursul a 42 de ani și încorporează materiale transportate în peste 100 de vagoane de tren. Registrul Național al Locurilor Istorice o descrie drept una dintre cele mai mari grote artificiale din lume și una dintre cele mai extinse mozaicuri create vreodată, potrivit sursei citate.
Altarul, realizat din pietre prețioase și semiprețioase adunate din întreaga lume
Născut în 1872 în oraşul german Rosenfeld, Paul Matthias Dobberstein a emigrat în Statele Unite când avea 20 de ani. El a intrat la Seminarul Sfântul Francisc de lângă Milwaukee, Wisconsin, pentru a se pregăti pentru preoție. Însă, în perioada petrecută la seminar, s-a îmbolnăvit grav de pneumonie.
Jurnaliştii publicaţiei The Times of India au mai scris că, în timp ce se lupta cu boala, acesta s-a rugat Fecioarei Maria și a promis că, dacă se va însănătoși, va construi un altar în cinstea ei.
Din fericire, Paul Matthias Dobberstein s-a însănătoşit şi, totodată, a reuşit să îşi finalizeze studiile. El a fost hirotonit preot în 1897, iar în anul următor a fost numit paroh al Bisericii Catolice "Sfinții Petru și Pavel" din West Bend, un orăşel din Iowa.
West Bend, înconjurat de terenurile agricole plate din Iowa, ar putea părea o locație neașteptată pentru un monument realizat din pietre prețioase și semiprețioase adunate din întreaga lume. Însă chiar aici a început Dobberstein pregătirile pentru a-și onora promisiunea.
Timp de aproximativ un deceniu după sosirea sa în West Bend, a adunat și depozitat roci, minerale și alte materiale geologice. Construcția propriu-zisă a grotei a început în 1912.
Construirea unui altar fără planuri: 9 grote interconectate care înfățișează povestea mântuirii omenirii prin Iisus Hristos
Proiectul preotului Paul Matthias Dobberstein era diferit de o construcție convențională. Grota Răscumpărării a fost ridicată fără planuri oficiale, schițe tehnice sau desene. În schimb, părintele și-a dezvoltat viziunea pe măsură ce lucra, asamblând pietrele într-o serie elaborată de scene religioase.
În cele din urmă, proiectul s-a extins şi s-a transformat în nouă grote interconectate care înfățișează povestea creștină a mântuirii, începând cu Grădina Edenului și continuând cu nașterea și viața Lui Iisus Hristos, Răstignirea și, în cele din urmă, Învierea.
Situl cuprinde 26 de stații religioase și 65 de statui sculptate în marmură de Carrara de către sculptori italieni. Sub și în jurul statuilor se află sute de mii de pietre și exemplare geologice, creând un peisaj asemănător unui mozaic, unic în regiune.
Materialele provin din locuri extrem de diverse. Documentația Registrului Național consemnează pietre din fiecare stat american, precum și din locuri din întreaga lume. Printre acestea se numără alexandrit asociat cu minele de smarald din Rusia, ametist din Anzi, jad din China, lapis lazuli din Orientul Apropiat și o rocă adusă din expediția amiralului Richard Byrd la Polul Sud. O singură grotă conține 65 de tone de lemn pietrificat.
42 de ani de muncă și credință
Preotul Paul Matthias Dobberstein a fost ajutat de Matthew Szerensce, pe care, potrivit relatărilor, îl considera "mâna sa dreaptă de încredere". Cei doi au lucrat unul alături de celălalt încă din primele etape ale construcției.
Ceea ce a început ca o promisiune făcută de un seminarist bolnav a ajuns, în cele din urmă, să ocupe o mare parte din viața de adult a lui Dobberstein. El a continuat să lucreze la Grota Răscumpărării în timp ce slujea ca preot în West Bend. Până la moartea sa, în iulie 1954, petrecuse 42 de ani transformându-și viziunea în realitate.
Starea sa fizică se deteriorase în ultimii ani de viață, iar Matthew Szerensce și părintele Louis Greving au continuat în cele din urmă planurile sale. Construcția și lucrările de extindere au continuat și după moartea lui Paul Matthias Dobberstein.
Registrul Național notează că sanctuarul Grota Răscumpărării reprezintă o colecție excepțional de mare de pietre semiprețioase, minereuri, minerale, fosile, materiale pietrificate, corali și scoici concentrate într-un singur loc. De asemenea, aceasta a contribuit la inspirarea unei tradiții mai largi de construire a grotelor decorative în regiunea Upper Midwest.
Grota Răscumpărării a fost recunoscută în cele din urmă pentru importanța sa arhitecturală și artistică. A fost inclusă în Registrul Național al Locurilor Istorice, nominalizarea descriind-o drept un exemplu deosebit de important de construcție regională de grote și una dintre cele mai mari grote artificiale din lume.
Astăzi, vizitatorii care intră în complex întâlnesc un labirint de structuri acoperite cu piatră, arcuri, capele și sculpturi. Materialul geologic nu este doar decorativ. Acesta reprezintă o parte integrantă a încercării lui Dobberstein de a spune o poveste religioasă prin frumusețea naturală a pietrei.
Astfel, o promisiune făcută în timpul unei boli disperate a evoluat într-un proiect monumental de o viață.