În inima regiunii Emilia-Romagna, din nordul Italiei, depozite uriașe cu climat controlat ascund unul dintre cele mai valoroase active ale țării. Rafturi înalte adăpostesc sute de mii de roți de Parmigiano Reggiano care se maturizează lent, în liniște, devenind tot mai valoroase cu fiecare lună care trece, transmite CNN.
Pentru cei din afară, pare o catedrală a brânzei. Pentru producătorii de lactate din Italia, este o gură de oxigen.
Parmigiano Reggiano este unul dintre cele mai strict reglementate alimente din lume. Poate fi produs doar într-o zonă restrânsă, desemnată, folosind trei ingrediente — lapte, sare și cheag — și trebuie maturat cel puțin 12 luni înainte de a putea fi vândut. Multe roți sunt maturate 24, 36 sau chiar 40 de luni.
Această așteptare îndelungată creează un blocaj financiar. Fermierii trebuie plătiți la fiecare 30 de zile. Costurile cu personalul, hrana și energia se acumulează zilnic. Însă veniturile apar abia după un an sau mai mult. De mai bine de un secol, banca Credem intervine pentru a acoperi acest gol — acceptând brânza drept garanție.
› Vezi galeria foto ‹
Roți de brânză în seif de peste 300 de milioane de euro
Giancarlo Ravanetti, responsabilul afacerii de depozitare a brânzei din cadrul băncii, explică: „În Italia se produc aproximativ 4 milioane de roți de Parmigiano Reggiano, iar noi păstrăm 500.000…și le permitem clienților să folosească roțile drept garanție pentru a obține finanțare.”
Depozitul gestionează „aproximativ 2.300.000 de roți pe an”, adaugă el. În interiorul acestor seifuri, valoarea este uluitoare: „aproximativ 325 de milioane de euro (382 de milioane de dolari) în Parmigiano Reggiano.”
Când o roată de Parmigiano Reggiano ajunge în depozit, intră într-un sistem strict controlat, perfecționat de-a lungul generațiilor. Fiecare roată este scanată și înregistrată într-un sistem digital, un fel de pașaport care consemnează data producției, fabrica de proveniență și starea actuală. Abia atunci poate intra oficial în seif.
Roțile sunt așezate pe rafturi lungi din lemn. Temperatura, umiditatea și fluxul de aer sunt atent controlate. Angajații depozitului parcurg zilnic culoarele, verificând roțile pentru crăpături, umflături sau probleme de umiditate. Orice neregulă este semnalată.
Sigiliul calității: Cum sunt însemnate roțile bune de Parmigiano Reggiano
La 12 luni, Consorțiul Parmigiano Reggiano efectuează testul tradițional prin lovire — fiecare roată este bătută cu un ciocan și se ascultă eventualele defecte interne. Doar roțile care produc un sunet curat și uniform primesc sigiliul ars în foc.
Depozitul gestionează milioane de roți anual, mutându-le în și din depozit pentru fabrici, procesatori, exportatori și companii care cumpără roți pentru răzuire sau maturare îndelungată.
Odată înregistrate și puse la maturat, roțile pot fi folosite drept garanție. Depozitul devine un seif securizat care garantează băncii că roțile există, sunt în stare bună și corespund registrului de garanții. Ravanetti subliniază că acest sistem funcționează de peste un secol și banca nu a pierdut niciodată un singur euro din aceste împrumuturi.
Consorțiul supraveghează întregul ecosistem, care reunește aproximativ 300 de producători și peste 2.000 de fermieri de lapte. Purtătorul de cuvânt Fabrizio Raimondi îl descrie drept o organizație care reprezintă „aproximativ 50.000 de persoane” și un sector cu „o cifră de afaceri de peste 4 miliarde.”
Echipa sa de experți impune reguli stricte de producție, promovează brandul la nivel global, combate falsurile și certifică fiecare roată.
„Aceste sigilii pot garanta consumatorului că acesta este produsul autentic și că este de calitate bună”, spune Raimondi.
„Fără acest sistem de finanțare, lumea Parmigiano Reggiano nu poate exista”
Lanțul de aprovizionare al Parmigiano Reggiano este construit pe cooperative, o structură pe care Paolo Ganzerli de la Granterre o consideră atât un punct forte, cât și o vulnerabilitate.
Granterre, unul dintre cele mai mari grupuri lactate din Italia, este tehnic o societate pe acțiuni, dar deținută de cooperative de producători de lapte și brânză. Acest lucru înseamnă că firma trebuie să susțină sute de mici fermieri care depind de plăți stabile pentru lapte pentru a supraviețui.
Ganzerli explică faptul că fabricile trebuie să plătească fermierii imediat, chiar dacă brânza produsă nu va genera venituri timp de cel puțin un an. „Fără acest sistem de finanțare, lumea Parmigiano Reggiano nu poate exista”, spune el.
Prag istoric atins în 2025: Exporturile au depășit pentru prima dată jumătate din vânzările totale
Ganzerli descrie un sistem de producție care este atât artizanal, cât și extrem de costisitor. Parmigiano Reggiano poate fi produs doar într-o zonă geografică restrânsă, iar vacile trebuie hrănite cu furaje produse local. Diferitele microclimate — de la pășuni montane la ferme din vale — influențează caracteristicile laptelui. Însă costul producerii acestui lapte a crescut puternic în ultimii ani, din cauza inflației și instabilității globale.
După cum spune Ganzerli: „Costul producerii hranei pentru vaci, costul pentru orice, a crescut mult… energia, transportul, logistica — totul este mai scump acum.” Chiar și companii mari precum Granterre resimt presiunea, deoarece fiecare creștere a prețurilor la energie sau furaje se propagă în întregul lanț de aprovizionare.
În 2025, Denumirea de Origine Protejată a depășit un prag istoric: exporturile au depășit pentru prima dată jumătate din vânzările totale, ajungând la 50,5% din tot Parmigiano Reggiano vândut la nivel mondial.
Cererea internațională a crescut cu 2,7%, chiar dacă piața internă italiană s-a contractat puternic. Franța a scăzut ușor (–0,3%, 14.800 t), Germania a rămas stabilă (+0,1%, 10.400 t), Spania a crescut (+2,5%, 1.850 t), Suedia a explodat (+8,8%, 2.500 t), iar Regatul Unit a crescut puternic (+7,8%, 8.400 t). În afara Europei, Statele Unite au crescut cu 2,3% (16.800 t), Canada cu 8,3% (3.900 t), iar Japonia și Orientul Mijlociu au arătat o cerere mai mică, dar în creștere.
SUA - cea mai mare piață externă pentru Parmigiano Reggiano
Statele Unite sunt cea mai mare piață externă pentru Parmigiano Reggiano — dar și cea mai volatilă. La sfârșitul anului 2025, noile taxe au ridicat povara tarifară totală la 25%, cu posibilitatea unor creșteri suplimentare. Combinate cu creșterea costurilor de transport, inflația și tensiunile geopolitice, piața americană a devenit tot mai imprevizibilă.
Raimondi notează: „Există incertitudine de reglementare, iar mulți operatori așteaptă înainte de a plasa comenzi noi.” Începutul anului 2026 a confirmat această tendință, deoarece importatorii americani au pus pe pauză achizițiile pentru a evalua impactul tarifelor și al presiunilor economice.
Între timp, Italia a înregistrat o scădere de 10% a volumelor vândute în 2025. Prețurile mai mari au determinat italienii să cumpere Parmigiano Reggiano mai rar și în porții mai mici, deși numărul gospodăriilor care îl achiziționează a rămas stabil.
Cât costă acum un kg de brânză: E fără lactoză, bogat în proteine și fără aditivi
Prețurile au crescut puternic: roțile maturate 12 luni au ajuns la 13,22 €/kg (+20,6%), iar cele de 24 de luni la 15,59 €/kg (+24,8%). Producția a urcat la 4,19 milioane de roți (+2,7%).
Ganzerli observă că Parmigiano Reggiano este în mod natural fără lactoză, bogat în proteine și fără aditivi — calități care l-au ajutat să fie perceput ca un „superaliment”. Dar avertizează și că, dacă prețurile cresc prea mult, consumatorii se pot orienta către brânzeturi mai ieftine, precum Grana Padano.
Producătorii primesc de obicei între 60% și 80% din valoarea unei roți în avans atunci când folosesc brânza drept garanție. Tehnologia blockchain permite acum ca roțile să fie gajate chiar și atunci când sunt depozitate în propriile facilități ale producătorilor, dublând capacitatea de creditare a Credem.
Consorțiul investește, de asemenea, în turism, urmărind să crească numărul vizitelor dedicate Parmigiano de la 85.000 la 300.000 până în 2029.
Parmigiano Reggiano este o industrie de 4 miliarde de euro (4,7 miliarde de dolari), susținută de aproximativ 300 de fabrici certificate. Supraviețuirea sa depinde de un echilibru delicat între tradiție, reglementare și inovație financiară.
În culoarele vaste ale „băncii de brânză”, roțile stau liniștite, transformându-se lent într-unul dintre cele mai prețuite produse de export ale Italiei. Fiecare reprezintă luni de muncă, generații de expertiză și un sistem financiar construit pe răbdare.
Ştiri video recomandate
