Un fost depou al celebrei „Căi Ferate a Morții”, construite în Asia de Sud-Est în perioada celui De-al Doilea Război Mondial și care a inspirat filmul de Oscar „Podul de pe râul Kwai”, a reapărut la suprafață după golirea, de către autoritățile thailandeze, a lacului de acumulare al unui baraj din zonă, informează Associated Press.
Mii de prizonieri aliați de război au murit în timpul construcției căii ferate folosite de fostele trupe imperiale japoneze ca principală rută de aprovizionare în regiunea Asiei de Sud-Est, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Depoul de cale ferată a rămas scufundat timp de decenii sub apele lacului de acumulare ale barajului Vajiralongkorn.
Autoritățile thailandeze au golit acest lac de acumulare pentru lucrări de întreținere. Istoricii profită acum de această ocazie rară pentru a putea studia în amănunțime situl din provincia Kanchanaburi, în căutare de artefacte.
Timpul pe care istoricii îl au însă la dispoziție e limitat, deoarece autoritățile locale își propun să încheie lucrările de mentenanță în august, după care e așteptat sezonul de ploi care vor reumple apoi treptat rezervorul de apă.
Depoul de cale ferată a reprezentat în timpul războiului mondial o stație importantă de-a lungul rutei feroviare, de 414 kilometri lungime, care făcea legătura între Thailanda (cunoscută drept Siam, în acea perioadă), cu Myanmar (Burma/Birmania, în vechea denumire)
Calea ferată a fost construită cu ajutorul a 60.000 de prizonieri aliați de război - australieni, britanici, americani și indonezieni), alături de alte sute de mii de muncitori asiatici, pe care japonezii îi numeau „romusha” și care erau efectiv puși la muncă forțată.
Peste 12.500 de prizonieri aliați și 75.000 de „romusha” au murit în timpul construcției căii ferate, care a fost ulterior numită „Calea Ferată a Morții”.
Acest subiect a stat la baza filmului din 1957 „Podul de pe Râul Kwai”, care a luat 7 premii Oscar.
„Am fost la stația Nithe de trei până acum, dar nivelul apei era de fiecare dată prea ridicat pentru a putea conștientiza și înțelege ce a mai răas din infrastructură”, a declarat cercetătorul australian Martyn Fryer, al cărui bunic a murit ca prizonier în timp ce muncea chiar la această cale ferată, după ce trupele japoneze au cucerit Singapore, în 1942.
Pentru a localiza fostele lagăre de prizonieri din regiune, Fryer a studiat fotografii aeriene ale zonei realizate în timpul războiului și hărți redactate de mână de către un cercetător specializat în studiul Căii Ferate Thailanda-Burma.
Ştiri video recomandate
