În urmă cu 50 de ani, fermierii din regiunea italiană Emilia-Romagna obişnuiau să deschidă ferestrele grajdurilor noaptea, în timpul verii, pentru ca vitele lor să se poată răcori. Astăzi, când valurile de căldură ridică temperaturile la valori record, aceste ferestre rămân deschise non-stop pentru a proteja vacile şi, mai ales, laptele lor, temelia industriei brânzei Parmigiano Reggiano din zonă, transmite Reuters, potrivit Agerpres.
„Căldura extremă afectează calitatea şi cantitatea laptelui”, a declarat Nicola Bertinelli, preşedintele Consorţiului Parmigiano Reggiano, care conduce şi ferma de produse lactate pe care familia sa a fondat-o în 1895 la periferia oraşului Parma.
› Vezi galeria foto ‹
Vacile produc și cu 10% mai puțin lapte
Cu temperaturi care depăşesc 40 de grade Celsius, vacile petrec mai mult timp culcate, mănâncă mai puţin şi produc cu până la 10% mai puţin lapte, unul dintre cele trei ingrediente ale parmezanului, alături de sare şi cheag.
Producţia de Parmigiano Reggiano autentic este permisă doar în cinci provincii, majoritatea în regiunea Emilia-Romagna, iar vacile trebuie hrănite exclusiv cu iarbă şi fân cultivate acolo.
„Dacă nu plouă, iarba nu creşte, fânul nu poate fi cosit şi este imposibil să se obţină laptele necesar pentru fabricarea brânzei”, a declarat Nicola Bertinelli, în vârstă de 54 de ani. El şi alţi producători de parmezan au instalat ventilatoare şi sisteme de pulverizare de apă, dar aceste măsuri suplimentare de răcire au dus la creşterea costurilor cu energia.
Facturile în creştere îi afectează şi pe managerii depozitelor unde roţile de brânză sunt depozitate în timpul procesului de maturare timp de cel puţin 12 luni, uneori trei ani sau chiar mai mult.
Roți de parmezan de peste 300 de milioane de euro
Peste 500.000 de roţi de Parmigiano Reggiano, în valoare totală de peste 300 de milioane de euro, sunt depozitate în cele două depozite operate de Magazzini Generali delle Tagliate (MGT) din provinciile Reggio Emilia şi Modena.
„În timpul valurilor de căldură maxime din acest an, consumul nostru zilnic de energie a crescut cu aproximativ 30%”, a declarat directorul MGT, Giancarlo Ravanetti. „Pentru a face instalaţiile noastre cât mai eficiente din punct de vedere energetic, am îmbunătăţit sistemele de răcire şi cazanele, am modernizat izolaţia clădirilor şi am crescut producţia de energie regenerabilă”, a adăugat el.
Depozitele cu temperaturi controlate din regiune au devenit veritabile instituţii, cunoscute colectiv sub numele de Banca de Parmigiano. În spatele zidurilor lor, tehnologia şi tradiţia merg mână în mână.
Fiecare roată de Parmigiano Reggiano este supusă unor inspecţii stricte de calitate - inclusiv scanări cu raze X - pentru a îndepărta defectele. Brânza este verificată săptămânal de experţi care bat fiecare roată cu ciocane mici, ascultând semne de defecte care s-ar fi putut dezvolta în timpul procesului de maturare.
„Factorul uman rămâne esenţial şi este adevăratul punct forte al întregului proces”, a spus Ravanetti.
„Există de peste 800 de ani. Nu vrem să fim ultima generaţie care îl va mânca”
Paolo Ganzerli, director de vânzări internaţionale la grupul alimentar GranTerre, care în 2025 a înregistrat venituri consolidate de 1,87 miliarde de euro, a reiterat îngrijorările lui Ravanetti cu privire la creşterea facturilor.
„Dacă fenomenele meteo extreme devin mai dure şi mai intense, acestea vor avea cu siguranţă un impact atât asupra cantităţii, cât şi asupra calităţii laptelui, dar mai presus de toate vor duce la costuri mai mari”, a spus Paolo Ganzerli.
Industria Parmigiano Reggiano generează venituri estimate la 4,5 miliarde de euro pe an, angajând mii de oameni şi susţinând economia locală. În 2025, exporturile de brânză au reprezentat peste 50% din vânzările globale ale Parmigiano Reggiano, Statele Unite fiind cea mai mare piaţă externă.
Parmigiano Reggiano „există de peste 800 de ani”, a spus Ganzerli. „Nu vrem să fim ultima generaţie care îl va mânca”, a spus acesta.
