În largul coastelor Japoniei, pe fundul calderei vulcanice submarine Higashi-Aogashima (n.red. formațiune geologică spectaculoasă situată în arcul vulcanic Izu-Ogasawara din Japonia, la aproximativ 12 km est de insula locuită Aogashima, renumită pentru activitatea sa hidrotermală și pentru rezervele sale excepționale de aur și minerale), o echipă de cercetători a descoperit concentrații fără precedent din ceea ce oamenii de știință numesc „aur invizibil”. Este vorba despre cantități uriașe din acest metal prețios captive în structura cristalină a piritei, un mineral cunoscut și sub numele de „aurul nebunilor”.
Invizibil pentru ochiul liber și ascuns adânc sub mare, îngropat sub straturi vulcanice și sedimente, acesta ar putea reprezenta unul dintre cele mai promițătoare zăcăminte de aur identificate vreodată în oceane. Descoperirea schimbă domeniul geologiei miniere, însă a apărut o dezbatere privind riscurile exploatării unuia dintre cele mai fragile ecosisteme ale planetei. Rezultatele studiului, publicate în revista „Scientific Reports” şi preluate de Corriere della Sera, atrag atenția atât a comunității științifice, cât și a industriei miniere.
Analizele probelor prelevate de pe fundul Oceanului Pacific au dezvăluit concentrații de aur de până la 1,9% din masă în anumite cristale de pirită, cel mai ridicat nivel măsurat vreodată într-un zăcământ hidrotermal submarin.
Comoara ascunsă în „aurul nebunilor”
Această descoperire răstoarnă, cel puțin parțial, ceea ce se ştia până acum despre pirită. Timp de secole, acest mineral a fost poreclit „aurul nebunilor”, deoarece culoarea sa galben metalic îi induce în eroare cu ușurință pe căutătorii neexperimentați. De data aceasta, însă, există într-adevăr aur în interiorul piritei. Totuși, aceasta nu apare sub formă de mici pepite. Atomii metalului prețios sunt distribuiți în structura cristalină a mineralului sau organizați în nanoparticule care măsoară doar câteva miliardimi de metru.
Detectarea lor a necesitat tehnici analitice sofisticate, cum ar fi spectrometria de masă cu ioni secundari (SIMS) și tomografia cu sondă atomică, capabile să observe aranjarea atomilor.
Cum se formează aurul în adâncurile oceanului
Zăcământul este situat într-o zonă hidrotermală (vulcanică), la o adâncime cuprinsă între 700 și 800 de metri, unde sunt active așa-numitele „coșuri negre” (black smokers). Din aceste structuri țâșnesc fluide bogate în sulf și metale dizolvate, care pot depăși temperaturi de 250 de grade Celsius. Atunci când aceste jeturi supraîncălzite întâlnesc apa înghețată a oceanului, mineralele precipită rapid, formând depozite de sulfuri.
În timpul acestui proces, atomii de aur rămân blocați în interiorul piritei, în loc să se aglomereze pentru a forma cristale mai mari. Tocmai acest mecanism geologic a creat un zăcământ cu caracteristici considerate excepționale de către cercetători.
Cursa pentru metalele din adâncurile oceanelor
Descoperirea a generat titluri senzaționaliste despre un presupus „zăcământ imens”. În realitate, cercetătorii înșiși îndeamnă la prudență. Valoarea de 1,9% reprezintă un nivel maxim înregistrat în puncte specifice, microscopice, din interiorul anumitor cristale de pirită, și nu concentrația medie a întregului zăcământ.
Prin urmare, având în vedere stadiul actual al cunoștințelor, este imposibil ca această cifră să poată fi transformată într-o estimare a rezervelor efectiv exploatabile. Vor fi necesare campanii suplimentare de prelevare a probelor pentru a stabili dacă situl prezintă un potențial economic real. Cu toate acestea, descoperirea survine într-o perioadă de interes global tot mai mare pentru resursele minerale de pe fundul oceanului. Aurul, cuprul, cobaltul, nichelul și elementele din categoria pământurilor rare sunt tot mai solicitate, pe fondul tranziției energetice și al dezvoltării industriei tehnologice. Totuşi, vaste zone ale fundului oceanic rămân încă neexplorate. Situl japonez prezintă, de asemenea, o caracteristică ce ar putea atrage atenția companiilor miniere, în condiţiile în care adâncimea sa relativ mică în comparație cu alte zăcăminte submarine, fapt ce face ca, teoretic, eventualele operațiuni de extracție să fie mai puțin complexe.
Dilema ecologică
Cu toate acestea, perspectiva exploatării industriale a unor astfel de zăcăminte îi îngrijorează pe mulți oameni de știință. Câmpurile hidrotermale se numără, de fapt, printre cele mai rare și mai fragile ecosisteme de pe planetă. În jurul acestor orificii prosperă comunități biologice unice, care includ adesea specii încă nedescoperite, adaptate la condiții extreme de temperatură, presiune și compoziție chimică. Operațiunile miniere ar putea altera ireversibil aceste habitate, distrugând în doar câteva săptămâni medii a căror formare a durat mii de ani.
