O stâncă veche de 1,9 miliarde de ani va găzdui, în curând, primul depozit permanent de deșeuri nucleare din lume

O stâncă veche de 1,9 miliarde de ani va găzdui, în curând, primul depozit permanent de deșeuri nucleare din lume, relatează Associated Press. Aceasta se află pe insula Olkiluoto, Finlanda, iar planul autorităţilor privind deșeurile nucleare este riscant pentru generațiile viitoare, a declarat un expert în domeniul proliferării nucleare și al terorismului nuclear, precum și în ceea ce privește siguranța și securitatea energiei nucleare.

Onkalo, primul depozit permanent de deșeuri nucleare din lume

În adâncurile întunecate din Posiva Onkalo, primul depozit nuclear permanent din lume, se poate ajunge cu o simplă apăsare de buton – ulterior, liftul coboară în câteva secunde sute de metri. Conform sursei citate, acesta a fost săpat în stâncă granitică la aproape 430 de metri adâncime.

"Suntem acum la aproximativ minus 430 de metri. Circulăm printr-un strat de rocă veche de 1,9 miliarde de ani", a murmurat geologul Tuomas Pere în timp ce conducea o mașină printr-un labirint de tuneluri create de om. 

După decenii de construcție, prima instalație din lume destinată depozitării permanente a combustibilului nuclear uzat este pe punctul de a deveni operațională în Finlanda, urmând să devină locul de odihnă final pentru tone de deșeuri radioactive periculoase.

Construcția Onkalo – care în finlandeză înseamnă "peșteră" – a început pe coasta de vest în 2004. Acesta este amplasat pe insula izolată Olkiluoto, într-o zonă dens împădurită. Cel mai apropiat oraș este Eurajoki, aflat la aproape 15 kilometri în interiorul uscatului, cu o populație de circa 9.000 de locuitori. Mulți dintre ei lucrează la centrala nucleară sau la instalația de depozitare. Proiectul, în valoare de 1 miliard de euro (1,2 miliarde de dolari), ar putea deveni în curând operațional, autoritățile urmând să acorde o licență în următoarele luni.

Jurnaliştii de la Associated Press au făcut un tur al instalațiilor unde, în curând, oamenilor nu li se va mai permite să pătrundă.

Onkalo, "izolat de civilizație"

Geologul Tuomas Pere a explicat că locul ales – aflat în apropierea a trei dintre cele cinci reactoare nucleare ale Finlandei – a fost preferat pentru tipul de rocă pe care se află: un amestec dur, numit migmatit-gnais, despre care se știe că este foarte stabil și că zona are un risc foarte scăzut de cutremure.

"Izolarea față de civilizație și de om, la suprafață, este importantă", a spus specialistul, stând într-un tunel întunecat de depozitare, care urmează să fie sigilat definitiv de umanitate. Ulterior, Tuomas Pere a mai spus: "Putem elimina deșeurile în condiții mai sigure decât dacă le-am stoca în instalații aflate la suprafață".

Procesul în sine este unul atent gândit. Într-o instalație apropiată, niște utilaje care funcționează singure, fără operatori umani, vor introduce tijele radioactive în niște recipiente speciale din cupru, sigilate ermetic. Aceste recipiente vor fi apoi coborâte și îngropate în tuneluri săpate la peste 400 de metri sub pământ. În jurul lor va fi pusă o argilă specială, numită bentonită, care absoarbe apa și funcționează ca un strat de protecție suplimentar – un fel de „pernă” care izolează deșeurile radioactive de mediul înconjurător.

Expert, despre Onkalo: Există incertitudini

Edwin Lyman, director pentru siguranța energiei nucleare în cadrul Union of Concerned Scientists, o organizație non-profit din Statele Unite, a avertizat că depozitarea geologică a deșeurilor nucleare este încă marcată de "incertitudini".

"Părerea mea despre gestionarea deșeurilor nucleare este că nu există o opțiune bună, dar este important să o găsim pe cea mai puțin rea, iar depozitarea geologică, în general, va fi cea mai puțin proastă variantă dintre mai multe opțiuni, să le spunem, nefavorabile", a declarat acesta pentru .

Lyman a explicat că recipientele din cupru în care este depozitat combustibilul nuclear uzat se vor coroda în timp, adăugând că există opinii științifice diferite cu privire la viteza acestui proces.

"Speranța este că procesul este atât de lent încât cea mai mare parte a materialului radioactiv se va fi dezintegrat până atunci. Dar, din nou, există incertitudini", a mai precizat expertul.

Totuși, Lyman consideră că depozitarea permanentă a combustibilului nuclear uzat în adâncul pământului este preferabilă "lăsării acestuia la suprafața Terrei pentru totdeauna", deoarece materialele nucleare păstrate la suprafață "sunt vulnerabile la sabotaj".

"Timp de multe decenii după ce combustibilul uzat este scos dintr-un reactor, acesta este atât de radioactiv încât transportul și reprocesarea sunt foarte dificile", a explicat Lyman. Ulterior însă, componenta radioactivă principală se dezintegrează, ceea ce face manipularea mai puțin riscantă.

"Astfel, în timp, plutoniul devine mai accesibil fie pentru teroriști, fie pentru un stat care ar putea dori să-l utilizeze", a spus el, adăugând că singura modalitate prin care un grup terorist – sau un stat – ar putea, teoretic, folosi acest material pentru o bombă nucleară ar fi dacă ar dispune de "o capacitate de reprocesare în afara amplasamentului".

În timpul reprocesării, combustibilul nuclear uzat este separat pentru a recupera uraniul și plutoniul, care pot fi reutilizate în producerea de combustibil nou. Procesul implică însă riscuri de proliferare, întrucât plutoniul separat ar putea fi deturnat pentru construirea unei arme nucleare.

În ansamblu, riscurile asociate depozitelor de deșeuri nucleare vor afecta în principal "generațiile viitoare", a concluzionat Edwin Lyman.

Posiva, compania responsabilă pentru gestionarea pe termen lung a combustibilului nuclear uzat din Finlanda, afirmă că instalația Onkalo poate depozita 6.500 de tone de combustibil nuclear uzat. Aceasta este așteptată să funcționeze până în anii 2120, când va fi sigilată definitiv.

În prezent, nu există nicăieri în lume o instalație subterană permanentă pentru depozitarea deșeurilor nucleare comerciale care să fie operațională.

Suedia a început anul trecut construirea unui depozit la Forsmark – la aproximativ 150 de kilometri nord de Stockholm – însă acesta nu este așteptat să devină funcțional înainte de sfârșitul anilor 2030. Proiectul Cigéo din Franța nu a început încă faza de construcție și s-a confruntat cu opoziție.