Locuitorii insulei Ormuz, care trăiesc în principal din turism și pescuit, sunt grav afectați de blocarea economiei. Unii au plecat deja în alte zone ale Iranului. „Toate afacerile au ajuns la zero. Nu mai există nicio sursă de venit și nici măcar pescuitul nu mai poate asigura traiul”, spun oamenii.
Insula Ormuz este unul dintre puținele locuri din Iran unde femeile poartă burka. Obiceiul este legat de apropierea insulei de țările arabe de peste Golful Persic. Spre deosebire de alte zone, aici burka nu este o pânză care acoperă complet fața, ci o mască colorată, cu forme și dimensiuni diferite. Aceste măști dau un aspect aparte micii insule vulcanice, bogate în săruri și minerale, care dă numele strâmtorii Ormuz. Tocmai acest specific local a atras turiști și le-a permis locuitorilor să își completeze veniturile obținute tradițional din pescuit, scrie El Pais.
Blocada strâmtorii, apărută în urma războiului americano-israelian împotriva Iranului, a lovit însă puternic populația de aproximativ 10.000 de oameni. Mulți localnici sunt disperați, iar unii au ales să plece, din cauza prăbușirii economiei și a riscului de atacuri.
Discuțiile purtate în timpul armistițiului nu au dus la redeschiderea strâmtorii, care rămâne blocată atât de Iran, cât și de Statele Unite.
Importanța strategică a zonei este uriașă. Pe aici trece aproximativ o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat al lumii, dar și între 20% și 30% din transporturile de îngrășăminte.
› Vezi galeria foto ‹
Miza controlului asupra acestei rute nu este nouă. Ruinele castelului portughez construit în secolul al XVI-lea arată că și atunci marile puteri încercau să controleze comerțul dintre Europa și Asia. Atunci era vorba despre mirodenii, țesături, mătase și perle. Astăzi, miza este energia și transportul global.
Hossein administrează un mic hotel lângă ruinele portugheze. Vrea să vorbească doar sub condiția anonimatului, răspunde greu la mesajele pe Instagram și își șterge repede conversațiile pe rețele sociale. Se teme de consecințele pe care le-ar putea avea dacă vorbește cu presa internațională. În plus, accesul la internet este dificil, după restricțiile impuse de regim.
„Viața pe insulă a fost mereu grea. Infrastructura este limitată, bunurile aduse de pe continent sunt scumpe, iar personalul calificat lipsește. Dar anul acesta este diferit. Simt că totul s-a prăbușit complet”, spune el.
Ormuz are doar 42 de kilometri pătrați și este una dintre insulele de pe care Iranul supraveghează strâmtoarea. În cel mai îngust punct, distanța dintre cele două țărmuri este de aproximativ 39 de kilometri.
Ormuz este una dintre cele mai cunoscute destinații turistice din zonă, alături de insula Qeshm. Alte insule, precum Larak, au mai degrabă o importanță militară, găzduind baze navale. Prin această zonă complicată trec navele cărora Iranul le permite accesul, iar Teheranul ar fi perceput taxe pentru tranzitul mărfurilor.
„Turismul în Ormuz și Qeshm este relativ nou. Mulți dintre noi am venit aici acum mai mulți ani, atrași de natură și de cultura locului. În timp, am construit o mică infrastructură turistică. Dar totul a fost mereu fragil”, explică Hossein. Sezonul turistic este oricum scurt, pentru că din primăvară temperaturile devin foarte ridicate.
Criza actuală este, spune el, mai gravă decât cea din timpul pandemiei de Covid. „Toate afacerile au ajuns la zero. Nu mai există nicio sursă de venit și nici măcar pescuitul nu mai poate asigura traiul”, spune hotelierul. La câteva zile după izbucnirea conflictului, el a plecat de pe insulă, din cauza riscurilor.
Reza deține o cafenea pe insulă și vorbește mai direct despre cauzele crizei. „Nu a început odată cu războiul din martie. De când Statele Unite l-au ucis pe generalul Qasem Soleimani în Irak, în 2020, chiar înainte de pandemie, am pierdut turiștii străini. Insula nu și-a mai revenit”, spune el.
Reza adaugă că localnicii nu au mai avut „o viață normală”, mai ales după războiul de 12 zile purtat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului, în iunie 2025. „În acele zile, auzeam zilnic despre cinci sau chiar mai multe atacuri, unele aproape, altele mai departe”, povestește el.
Reza descrie o insulă cu puține resurse, afectată de teamă și instabilitate. „Pescuitul, turismul și transportul de mărfuri sunt blocate. Mulți oameni nu mai pot rămâne aici, de frica atacurilor și a penelor de curent. Apa depinde de electricitate, iar întreruperile sunt o problemă gravă. Chiar și cu armistițiul, tot ce putem face este să supraviețuim”, spune el. „Am încercat ani la rând să ne revenim, dar acum mă tem că ne pierdem speranța.”
Deși se teme, Reza spune că nu vrea să tacă. „Țara noastră a pierdut multă infrastructură. Doar puțini oameni mai au acces la internet prin VPN, iar costurile sunt foarte mari. Va dura ani întregi să reconstruim totul. De mulți ani, am plătit fără să știm pentru programele de rachete balistice ale guvernului”, afirmă el.
Mesajul său reflectă furia unei părți a populației, care acuză regimul că a investit în sectorul militar în timp ce condițiile de trai s-au înrăutățit. „Cel mai rău este că, înainte de război, oamenii protestau și erau o voce în stradă. Acum, războiul a fost prezentat ca fiind dus în numele poporului, dar guvernul controlează mai mult ca oricând străzile, iar oamenilor le este frică să mai critice.”
Ştiri video recomandate
