Un băiat de 16 ani, care și-a planificat cu ajutorul inteligenței artificiale un traseu pe un munte dificil din Canada, s-a trezit la mijlocul drumului în fața unui perete vertical de stâncă. Panicat, și-a sunat mama și apoi echipajele de salvare care au intervenit cu elicopterul.
Traseul care urcă pe Widowmaker Arete, un perete de stâncă de aproximativ 518 metri înălțime din Columbia Britanică, Canada, este descris în mod eronat drept unul „în mare parte ușor, pe suprafețe stâncoase înclinate”, presărat cu „scurte porțiuni abrupte, care pot include fisuri înguste în care încap degetele și cățărare pe suprafețe stâncoase cu blocuri de piatră”. De fapt, acest traseu este destul de dificil, necesită o planificare atentă și echipament potrivit.
Bryce Vincent Gowryluk, de 16 ani, a vrut să-l parcurgă săptămâna trecută și s-a trezit în fața peretelui vertical de stâncă din partea superioară a traseului și nu era deloc pregătit pentru asta. Înainte de a pleca la drum, el îi solicitase chatbotului cu inteligență artificială Claude indicații de orientare, potrivit The Guardian.
Gowryluk a trebuit să fie salvat pentru că indicațiile primite s-au dovedit a fi complet greșite. Acesta este doar cel mai recent incident care ridică semne de întrebare cu privire la dependența tot mai mare de hărțile digitale pentru orientarea în zonele sălbatice.
Sâmbătă dimineață, Gowryluk a urcat cu telecabina până în vârful muntelui Grouse și, în timpul ascensiunii, i-a cerut lui Claude să planifice un traseu până la muntele Crown, aflat în apropiere, și înapoi. După ce traversează terenuri acoperite cu grohotiș și urcă peste 610 metri diferență de nivel, drumeții care ajung pe vârf sunt răsplătiți cu priveliști panoramice de 360 de grade asupra zonei metropolitane Vancouver, a văii râului Fraser și a bazinului hidrografic Capilano.
În mod obișnuit, drumeția durează opt ore, iar ghizii montani avertizează că traseul nu este potrivit pentru începători.
În timp ce Gowryluk, pasionat de escaladă în sală, cobora prin Crown Pass și urca apoi prin zona Crater Slabs, înaintând spre o vale presărată cu bolovani, indicațiile oferite de Claude l-au îndepărtat de traseul planificat.
Adolescentul a ajuns în fața peretelui vertical din capătul traseului Widowmaker Arete, o porțiune de cățărare pentru care sunt necesare corzi, dispozitive de asigurare și un plan clar de ascensiune. Pe măsură ce urca, Gowryluk și-a dat seama că terenul era mult prea abrupt și că rămăsese blocat la baza unei stânci abrupte. Și-a sunat mama, apoi a apelat serviciile de urgență pentru a cere ajutor.
Poliția a anunțat echipa North Shore Rescue, care a trimis un elicopter. Însă Gowryluk se afla prea aproape de peretele stâncos pentru ca elicopterul să poată folosi în siguranță rotoarele în timpul operațiunii, astfel că doi membri ai echipei de salvare au fost coborâți cu troliul pentru a-l ridica. Ulterior, adolescentul a fost transportat cu elicopterul la baza echipei de salvare, situată în apropierea barajului Cleveland.
În raportul întocmit după operațiune, echipa de salvare a precizat că Gowryluk se afla „foarte departe” de traseul pe care intenționa să îl urmeze. Deși se crede că acesta este primul caz în care un drumeț s-a rătăcit din cauza inteligenței artificiale, incidentul se adaugă unei serii de situații periculoase petrecute în regiunea muntoasă din sud-vestul Columbiei Britanice, unde drumeții se bazează tot mai mult pe indicații de orientare inexacte.
În luna iulie, trei persoane au fost salvate după ce și-au planificat un traseu pe poteca Howe Sound Crest cu ajutorul Google Maps, care le-a oferit estimări extrem de inexacte ale duratei călătoriei. Aplicația sugera că un traseu care durează adesea până la 14 ore putea fi parcurs în puțin peste cinci ore.
Paul Markey, coordonatorul operațiunilor de căutare, a avertizat că alpiniștii și drumeții montani nu ar trebui să se bazeze pe indicațiile oferite de inteligența artificială și că o pregătire corespunzătoare este esențială.
„În acest caz particular, băiatul avea o lanternă frontală. Avea îmbrăcăminte adecvată. Avea o pereche bună de bocanci, o baterie de rezervă și provizii suplimentare de hrană. Era destul de bine echipat pentru drumeție și pentru deplasarea pe terenuri stâncoase dificile. Însă, cu siguranță, nu era pregătit și nici echipat pentru escaladă”, a declarat Markey.
„În această situație particulară, Claude nu a fost niciodată în zona în care a ajuns băiatul de 16 ani. Capacitatea lui Claude de a descrie cum ar putea arăta zona respectivă are limite”.
„Există, cu siguranță, o tendință de a folosi aplicații electronice în locul abilităților de orientare cu harta și busola. Dar nu există, în realitate, niciun substitut pentru o pregătire și o instruire temeinică în utilizarea hărții și a busolei”.
El a remarcat că, în unele cazuri, aplicațiile oferă prea multe informații.
„Am constatat că unele aplicații indică trasee în zone în care, în realitate, noi, ca echipă de salvare, am prefera ca acele poteci sau rute să nu fie marcate deloc”, a spus el, adăugând că oamenii văd trasee pe care le consideră potrivite pentru drumeții, dar ajung să se confrunte cu situații dificile.
„Ideea principală este următoarea: nu vă bazați orbește pe inteligența artificială ca instrument de planificare a traseelor. Aceasta nu poate înlocui niciodată educația temeinică, pregătirea adecvată, experiența, capacitatea de a lua decizii bune pe teren”.
