După decenii în care a încercat să combată extinderea deșerturilor cu paie, plante și bariere din plastic, China se orientează către bambus, una dintre cele mai rezistente și mai sustenabile plante de pe planetă, pentru a întări Marele Zid Verde. Cercetătorii chinezi cred că această specie cu creștere extrem de rapidă ar putea oferi o soluție mai durabilă pentru stabilizarea nisipurilor mișcătoare.
Cercetătorii de la Academia Chineză de Silvicultură dezvoltă bariere și tăvi pentru colectarea apei realizate din bambus, care ar putea înlocui metodele actuale de fixare a nisipului. Noua tehnologie este inclusă în planurile Chinei pentru consolidarea programului ecologic „Centura de adăpost forestier Three-North” (Three-North Shelterbelt Programme), unul dintre cele mai mari proiecte de combatere a deșertificării din lume, cunoscută și sub numele de „Marele Zid Verde al Chinei” potrivit Interesting Engineering.
Planul de conservare forestieră și a pajiștilor, lansat de Beijing la 22 iulie, prevede implementarea unor proiecte până în anul 2030, inclusiv folosirea unor tehnologii mai ecologice pentru protejarea zonelor aride din nordul țării.
De ce caută China o alternativă la metodele actuale
Deșertificarea reprezintă degradarea severă a terenurilor uscate fertile, care își pierd vegetația, nutrienții și capacitatea agricolă. Fenomenul este accelerat de factori precum pășunatul excesiv, defrișările și schimbările climatice.
În China, deșertificarea afectează aproximativ 27,4% din suprafața țării și influențează direct viața a aproximativ 400 de milioane de oameni.
În ultimele decenii, autoritățile au folosit mai multe metode pentru a opri înaintarea nisipurilor: rețele din paie, bariere din plastic și plantarea unor arbuști rezistenți la secetă. Însă fiecare soluție a avut probleme.
Rețelele din paie sunt ieftine și eficiente pe termen scurt, dar în condițiile dure ale deșertului se degradează în doar doi-trei ani. În unele zone, peste 70% dintre aceste structuri și-au pierdut eficiența, necesitând înlocuiri repetate.
Barierele din plastic rezistă mai mult, însă lasă în urmă deșeuri care nu sunt biodegradabile și pot contribui la poluarea cu microplastice. În același timp, anumite plante folosite pentru fixarea nisipului au provocat probleme de sănătate, inclusiv alergii sezoniere în rândul populației locale.
Bambusul, noua armură împotriva nisipului
Cercetătorii chinezi consideră că bambusul ar putea combina rezistența cu avantajele ecologice. Sistemele realizate din bambus împletit ar putea rezista între trei și zece ani, de până la trei ori mai mult decât rețelele tradiționale din paie.
În plus, bambusul este regenerabil, rezistent la radiațiile ultraviolete și biodegradabil, reducând riscul poluării cu materiale sintetice.
Echipa condusă de cercetători chinezi a dezvoltat metode prin care bambusul este prelucrat și transformat în structuri pătrate pentru fixarea nisipului, dar și în bariere verticale care reduc efectul vântului. Au fost create și tăvi speciale din amestec de bambus și fibre lemnoase, concepute pentru a colecta apa de ploaie și a o direcționa către straturile mai adânci ale solului.
Testele realizate în provincia Qinghai și în regiunea autonomă Mongolia Interioară au arătat că aceste structuri pot rezista condițiilor extreme din deșert fără să se rupă sau să putrezească rapid.
Un proiect uriaș împotriva deșerturilor Chinei
Programul Three-North Shelterbelt se întinde pe mii de kilometri în nord-vestul, nordul și nord-estul Chinei și urmărește crearea unei vaste zone de protecție împotriva extinderii deșerturilor.
Un exemplu al provocărilor este deșertul Taklamakan, al doilea cel mai mare deșert mobil din lume. Aici, autostrada care traversează zona are o importanță strategică pentru exploatarea petrolului și dezvoltarea economică a regiunii Xinjiang, dar este permanent amenințată de nisipurile aduse de vânt.
Primele sisteme de protecție, precum gardurile și rețelele din paie, au contribuit la protejarea infrastructurii, însă durata lor redusă de viață a devenit o problemă majoră.
Prin folosirea bambusului, cercetătorii speră să obțină o soluție mai ieftină, mai rezistentă și mai prietenoasă cu mediul. Experimentele merg chiar mai departe: specialiștii analizează posibilitatea cultivării unor ciuperci comestibile în zonele protejate de barierele din bambus, pentru a îmbunătăți calitatea solului și a crește cantitatea de materie organică din terenurile nisipoase.
