La doar 17 ani a cucerit Europa. Ştefania Uţă a obţinut medalia de aur la Campionatele Europene Under 20 de atletism de la Tampere, Finalnda, în proba de 400 metri garduri după o cursă dramatică. A terminat cu timpul de 55 de secunde și 55 de sutimi, la o sutime de secundă în faţa adversarei sale, Meta Tumba. Într-un interviu exclusiv acordat colegei noastre Violeta Moroianu, Ştefania a vorbit despre emoţiile prin care a trecut pe ultima sută de metri.
VIOLETA MOROIANU: Bun gasit! Astăzi, alături de noi este Ștefania Uță, campioana europeană la 400 metri garduri, de la Tampere, din Finlanda.
VIOLETA MOROIANU: Ștefania, bine ai venit la Antena 3 CNN!
ŞTEFANIA UŢĂ: Bine v-am găsit!
VIOLETA MOROIANU: Este primul interviu pe care îl acorzi după ce ai luat medalia de aur.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da.
VIOLETA MOROIANU: Ștefania, ai doborât un record al competiției, vechi de mai bine de două decenii. Spune-ne tu mai multe.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, a fost un record stabilit acum 20 de ani și am reușit să-l dobor şi eu, dar și adversara mea cumva. E o reuşită foarte mare pentru mine. Chiar mă bucur că am reușit să rămân în istorie. Sper să nu fie doborât prea curând.
VIOLETA MOROIANU: Este cea mai bună performanță a carierei pentru tine?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, cu mult.
VIOLETA MOROIANU: Să le spunem și celor de acasă, care nu ştiu, Ștefania a terminat cursa cu 55 de secunde si 55 de sutimi. Corect? Iar adversara ta, Meta Tumba, a încheiat cu 55.56.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da.
VIOLETA MOROIANU: Ai fost la o sutime de secundă în faţa adversarei tale. A fost o cursă dramatică, putem să o numim aşa?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, aș putea spune asta. Mulți mi-au spus că a fost o cursă foarte palpitantă și că le-a plăcut. Mă bucur că am reușit să ofer un spectacol frumos pe pistă.
VIOLETA MOROIANU: Ești o persoană foarte caldă, foarte calmă. Pe pistă însă ai arătat ca o adevărată războinică. Am văzut cursa. și a fost o finală dramatică.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, de obicei cam așa când alerg eu, nu în țară, pentru că în țară mai mereu sunt în față de dinainte şi nu am după cine să alerg. În competițiile internaționale am tot avut norocul să tot vin din spate, pe ultima parte. Acum am avut norocul să și reușesc să mă aplec mai mult decât adversara mea.
VIOLETA MOROIANU: Este o strategie să depășești adversarele în ultimii 100 de metri sau așa simți tu în acel moment?
ŞTEFANIA UŢĂ: Mereu așa simt, cred că de mică fac asta. Nu știu, mă atrage ceva către adversară. Dacă văd pe cineva în fața mea, mă motivează. Nu cred că e neapărat strategie, pentru că nu mă gândesc la ea. Dar dacă e să o privim așa, e chiar super ok, e super bun lucrul acesta.
VIOLETA MOROIANU: Adrenalina e mai mare pe ultima 100 de metri?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, atunci simt cel mai mult că trebuie să dau tot ce pot.
VIOLETA MOROIANU: Cum a fost această cursă în mod special? Toată lumea o urmărea la TV și spunea că Meta Tumba va câștiga. Dar tu ai venit tare din urmă.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, nici nu știam că e în fața mea, pentru că avea culoar în spatele meu. Eu eram pe 7, ea pe 5. Când am văzut că sunt în fața ei, mi-am dat seama că sunt bine, dar nu am știut exact unde mă clasez. Și atunci când am intrat în ultima sută, am spus că nu există și m-am dus după ea.
VIOLETA MOROIANU: După ce ai terminat cursa, știai că ai câștigat? Păreai puțin confuză. A fost o cursă la limită.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, exact. A fost atât de aproape pentru că şi eu m-am aplecat și ea s-a aplecat atât de mult încât a picat. Eu cum am mai trecut prin asta...Nu știam ce s-a întâmplat, am avut impresia ca am intrat peste ea în culoar. Prima oară când am trecut, am văzut cu coada ochiului, am văzut timpul. Am zis ca nici nu mai contează, am fugit atât de bine. Sunt mândră de mine, totul e ok. După se tot uitau toți la tabelă. Am vazut abia după că am câștigat. Nu mi-a venit să cred. A fost şoc.
VIOLETA MOROIANU: Deci, pentru tine nu medalia a fost un scop în sine. Ți-ai dorit să alergi foarte bine și să faci un concurs bun.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, asta mi-am dorit pentru că a fost un an un pic mai greu și n-am reușit să scot un timp mai bun și asta îmi doream, dar a venit la pachet cu ceva și mai mult. Deci sunt super mulțumită.
VIOLETA MOROIANU : Ai avut, știu, un sezon destul de dificil până să ajungi, iată, să câștigi această medalie. Ai trecut printr-o gripă, ai făcut după pneumonie și vorbim despre acum câteva luni.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, imediat după sezonul..adică după ce am fost în cantonament în Antalya, am ajuns acasă și chiar direct am luat această gripă B. M-a ținut cam o lună în pauză, dar am reușit să-mi revin un pic mai greu pentru că tot aveam resimțiri în piept, mă tot durea pieptul când alergam și mi-a fost un pic greu să mă antrenez cum trebuia, cam înaintea sezonului, să zic, și m-a ținut un pic în spate, dar se pare că na …a fost așa
VIOLETA MOROIANU: Acum ești bine, totul bine?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da.
VIOLETA MOROIANU: Campioană europeană la 400 m garduri este una dintre cele mai grele probe, nu, din ce înțeleg pentru tine?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, cred că este printre cele mai grele probe.
VIOLETA MOROIANU: De ce este una dintre cele mai grele probe? Să le spunem și celor de acasă.
ŞTEFANIA UŢĂ: Pentru că îmbină cumva și viteza, și rezistența, și tehnica. Sunt niște lucruri care la alte probe sunt individuale, să spun, la 400 să zic, mai combină tot așa viteza și anduranța, dar în rest mai mult se axează pe o singură ramură așa să zic. Și proba aceasta de 400 garduri le îmbină cumva pe toate.
VIOLETA MOROIANU: De ce este nevoie să iei medalia de aur?
Ştefania UŢĂ: Acum, în ultimul timp pot să spun că cel mai mult m-a ajutat sprijinul pe care l-am avut din partea doamnei mele antrenoare în cea mai mare parte. Chiar am fost într-o pasă proastă și m-a ajutat foarte multă și ea, și cei de acasă, familia, prietenii am fost și ajutată de clubul nostru să mergem în cantonament unde am putut să fiu și cu o colegă de-a mea și m-a ajutat foarte mult să-mi iau un pic gândul de la tot ce a fost greu până acum, dar trebuie și determinare, și sacrificiu și foarte multe sunt în spatele acestei medalii.
VIOLETA MOROIANU: Doamna antrenor Alina Enescu te pregătește de câți ani? Din clasa a V-a, daca am citit eu corect, da ?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da.
VIOLETA MOROIANU: Este o colaborare foarte bună. Iată că s-a încheiat acum cu această medalie de aur și bănuiesc că vor urma și altele.
ŞTEFANIA UŢĂ: Eu așa sper și doamna Alina are cea mai mare încredere în mine și până la urmă îi datorez ei cam tot ce am făcut până acum, pentru că altfel n-aș fi ajuns nicăieri. Ea este așa, piatra mea, sprijinul meu.
VIOLETA MOROIANU: Este doamna antrenor Alina Enescu, cea care te-a descoperit?
ŞTEFANIA UŢĂ: Am fost la cursurile de înot și acolo m-a întrebat dacă fac vreun sport și atunci venisem doar să învăț pentru mine și m-a întrebat dacă vreau să vin la atletism. Nu știam ce înseamnă, dar am acceptat oricum. Și uitați unde am ajuns.
VIOLETA MOROIANU: Urmează Jocurile Olimpice de la Los Angeles peste 3 ani. Mai e până atunci într-adevăr. Reprezintă, nu, un obiectiv pentru tine?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, desigur, chiar credem că o să ajungem. Adică nu ar fi asta o problemă, dar sper să mă calific cât mai sus, să ajungem în finală. Cam acesta ar fi obiectivul.
VIOLETA MOROIANU: Anul trecut ai ratat participarea la Paris din cauza unei accidentări.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, am avut fractură de metatarsian cinci, am aflat un pic mai târziu decât ar fi trebuit, dar am tot avut dureri care s-au tot resimțit până în jocuri și n-am putut să fug destul de tare încât să mă clasez între primele 42, dar am fost destul de aproape.
VIOLETA MOROIANU: Ți-a părut rău că nu ai putut participa la Paris?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, aș fi vrut să experimentez și așa la 16 ani. Era așa ca un vis, să zic să fi ajuns așa tânără. Nu a fost să fie, înseamnă că o să fie mai bine la următoarea ediție.
VIOLETA MOROIANU: Acum ai 17 ani, deci ești tânără și acum, da?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, dar era altceva.
VIOLETA MOROIANU: Ștefania, ești campioană națională la seniori de acum 2 ani, deci la vârsta de 15 ani erai cea mai bună din țară.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, într-adevăr, la noi în țară nu prea e foarte mare concurența la această probă, dar oricum m-am tot impus de când am început să alerg 400 garduri. A fost așa ca pentru mine proba, să zic.
VIOLETA MOROIANU: Este proba ta favorită, deși este una dintre cele mai grele?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, înainte nu puteam să zic neapărat pe care o prefer, pentru că mai fac și 400 plat, dar acum când îmi aduc aminte cum m-am simțit la cursele astea de la europene o prefer mai mult, pentru că în momentul în care îmi iese o cursă și îmi ies pașii și totul merge curat, se simte perfect.
VIOLETA MOROIANU: Doamna antrenor pune mai multă presiune pe tine după ce ai luat această medalie de aur? Ți s-au impus așa niște obiective?
ŞTEFANIA UŢĂ: Nu. Ceva în plus, nu, pentru că acele obiective le aveam deja. Amândouă știm ce vrem și asta a fost așa un bonus pentru noi, pentru că noi nu ne așteptam la asta, dar nu schimbă ce vom face în continuare.
VIOLETA MOROIANU: Foarte important. Deci tu nu te așteptai să iei o medalie la această competiție. Cu ce gând ai intrat la Campionatele Europene din Finlanda?
ŞTEFANIA UŢĂ: În sufletul meu știam că o să iau medalie, dar nu știam ce culoare va fi medalia, pentru că eram a 4-a în clasament, dar se pare că au mers lucrurile în favoarea mea.
VIOLETA MOROIANU: Vrei să dobori toate recordurile?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, îmi place să rămân așa în istoria atletismului, să zic. Îmi place ideea să știu că peste câteva generații o să se uite copiii care vor urma în spate și o să se uite la performanțele mele și poate o să se simtă mai atrași de sport, mai motivați și asta îmi place.
VIOLETA MOROIANU: Ce înseamnă pentru tine o zi de antrenament? La cât începe ziua?
ŞTEFANIA UȚĂ: Depinde. Cât timp am avut școală, începe dimineața pe la nouă și eu am programul cumva în așa fel încât 2 ore de sport pe care le am la școală, fiind clasă sportivă, să pot să mă duc la antrenament și apoi să revin la școală și depinde pentru că uneori am antrenament după masa, alteori mă odihnesc și nu fac mare lucru în zilele acelea, dar acum cât a fost vară am venit tot așa pe la nouă și am stat, m-am odihnit acasă până la al 2-lea antrenament, dacă a fost cazul. Dacă nu m-am odihnit, am văzut, am mai ieșit și afară.
VIOLETA MOROIANU: Ai încheiat clasa a 9-a cu 10 pe linie? E adevărat?
ŞTEFANIA UTĂ: Da, acum sunt clasa a 11-a.
VIOLETA MOROIANU: Cum este să îmbini școala cu atletismul?
ŞTEFANIA UŢĂ: Mă bucur că am reușit să pot să le îmbin pe ambele pentru că nu prea îmi place stereotipul acesta. Dacă faci sport, te lași de carte și așa. Aș vrea să iau note mari în Bac acum. Sper să fie așa. O să încerc să le pun în balanță. Acum o să fie mai greu, dar o să mă descurc, cred.
VIOLETA MOROIANU: Te înțeleg profesorii la școală?
STEFANIA UTA: Da, sunt foarte înțelegători. Chiar mă bucur că am nimerit într-o clasă așa bună.
VIOLETA MOROIANU: Ce îți dorești să faci mai departe după ce vei termina liceul, la ce facultate vrei să dai?
ŞTEFANIA UȚĂ: Probabil o să merg la facultatea de sport pentru că vreau să mai învăț un pic despre ce înseamnă sportul. Vreau să am și eu o diplomă, să pot să fiu antrenor dacă va fi cazul, dar o să văd după. Aș mai vrea să mai fac o facultate, încă nu știu. O să văd cum o să mai îmi schimb părerile.
VIOLETA MOROIANU: Ștefania, spune-ne, te rog, cum ai fost primită în țară când ai ajuns?
ŞTEFANIA UŢĂ: Foarte frumos, și la aeroport, cât și acasă. La aeroport am fost primită de oamenii de la clubul nostru, de domnul director cu flori, frumos cu camerele și acasă a fost o surpriză pentru că noi am crezut că mergem doar așa, să ne relaxăm la restaurantul unei bune prietene de-ale noastre, dar s-au strâns toți prietenii, familia și ne-au surprins cu tort, cu confetti, cu flori.
VIOLETA MOROIANU: Deci s-a încheiat totul cu tort și confetti, așa cum era și normal, nu, după o medalie atât de strălucitoare?
ȘTEFANIA UȚĂ: Da.
VIOLETA MOROIANU: Ţii un regim anume?
ŞTEFANIA UŢĂ: Nu, pentru că eu nu am neapărat o greutate care necesită regim, doar că vă dați seama, făcând sport, nu pot să mănânc chiar orice, adică încerc să țin totul cât mai în balanță, mai sănătos.
VIOLETA MOROIANU: Deci te-ai născut pentru acest sport, pentru atletism, nu faci niciun efort ca să te menții forma?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, cât ține de fizic, nu prea, decât forța de care avem nevoie toți.
VIOLETA MOROIANU: De câte forță e nevoie ca să poți să duci la capăt o probă atât de grea cum este aceasta, 400 m garduri?
ŞTEFANIA UŢĂ: Nu pot să zic că e ...da, care are nevoie de foarte multă putere, să zic, cum ar fi sprintul sau așa, dar are nevoie de multe antrenamente combinate, să zic, trebuie și anduranță, trebuie și tehnică, și viteză.
VIOLETA MOROIANU: Ce alt sport ar fi făcut Ștefania dacă nu s-ar fi apucat de atletism? Te-ai gândit vreodată așa?
ŞTEFANIA UŢĂ: Când am văzut la televizor, cel mai mult m-a atras patinajul artistic, cred și volei poate. Dar nu prea tind spre sporturile de echipă pentru că îmi place mai mult să fiu pe cont propriu, să știu că dacă ceva iese bine sau prost, e totul din cauza mea. Adică să nu pot da vina pe altcineva.
VIOLETA MOROIANU: Cum te-ai relaxat acum de când ai luat această medalie? Ai avut așa câteva zile de repaus?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, sunt câteva zile de când chiar stau de tot, dar o să încep din nou antrenamentele, ușor, dar mai am un concurs acum, mai sunt campionatele naționale de seniori și trebuie să mă duc să-mi iau titlul și după aceea sper să avem liber să ne plimbăm, să vizităm. Asta îmi place cel mai mult.
VIOLETA MOROIANU: Mi-a plăcut cum ai spus, te duci să iei titlul? Deci anul acesta campioană națională de seniori și în 2025?
STEFANIA UȚĂ: Da.
VIOLETA MOROIANU: Cum te relaxezi tu când nu eşti la antrenament? Fetele de vârsta ta, nu știu, ies în parc, merg la film, se duc la mall.
STEFANIA UȚĂ: Da, fac aceleasi activități ca orice fată normală, nu e nimic special. Îmi place să pictez, îmi place să mai citesc, îmi place să fac tot felul de lucruri pe care nu le-am făcut, chiar dacă sincer, uneori mă plictisesc destul de rapid dacă nu sunt implicată așa continuu, dar îmi place să-mi găsesc de lucru de fiecare dată, nu-mi place să stau.
VIOLETA MOROIANU: Ai urmărit cursa lui David Popovici recent?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, am văzut, am văzut după, sincer, după ce a reușit să câștige, dar și el e la fel ca mine. Tot așa, curse care te țin în suspans, să zic. A fost o cursă care pe noi ne-a ținut în suspans.
VIOLETA MOROIANU: La tine ai spus că nu a fost o strategie, totul s-a întâmplat pe ultima sută de metri. Revenim la acea finală pentru că a fost extraordinară. Ai primit reacții din partea colegilor din atletism, ce mesaje ți-au transmis?
ŞTEFANIA UŢĂ: Toți au fost foarte fericiți pentru mine și mă bucur că avem o echipă așa frumoasă de copii. Ne-am strâns chiar niște atleți foarte strânși, așa să zic, ne susținem toți unii pe alții. Îmi pare rău că n-am putut și eu să prea merg la cursele lor pentru că s-au nimerit în zilele în care aveam și eu probă, dar au zis că sunt mândrii de mine că fac țara fericită și au fost foarte drăguți și alături de mine.
VIOLETA MOROIANU: Cum a fost susținerea din tribune la această cursă? Reușești să o auzi?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, cel mai mult o aud la start, pentru că fix atunci, după liniștea aceea, începe toată lumea și țipă și pe ultima parte mai aud așa, dar nu prea îmi dau seama că se aud decât țipete.
VIOLETA MOROIANU: Te ajută sau din contră. Sau efectiv nu ții cont?
STEFANIA UŢA: Da, nu prea țin cont. Sunt atât de concentrată pe ce trebuie să fac acolo. În țară, de exemplu nici măcar nu aud când țipă lumea la mine.
VIOLETA MOROIANU: Asta e bine. Înseamnă că te concentrezi foarte bine pe ceea ce faci.
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, dar uneori mai greșesc la garduri și îmi mai strigă doamna Alina din tribună și nu prea o aud.
VIOLETA MOROIANU: Vorbeam cu doamna antrenor puțin mai devreme, pentru că este aici alături de noi și o susține pe Ștefania. Cât de greu este să faci față acestei probe? Trebuie să numeri exact pașii până la un anume gard, de la un gard la altul, nu? Spune-ne tu mai exact.
ŞTEFANIA UŢĂ: Eu nu îi număr, dar poate sunt care-i numără. Îmi dau seama după alergarea pe care o am, dacă mărunțesc înainte, dacă lungesc, pe ce picior bat, mă iau după reperele acestea, nu prea număr pașii.
VIOLETA MOROIANU: Sunt emoții în timpul unei curse?
ŞTEFANIA UŢĂ: Multe, mai mult înainte. Adică oricum, în ultimul timp am reușit cumva să mi le stăpânesc, ceea ce nu prea reușeam înainte, dar cred că m-am mai obișnuit cu competițiile internaționale și nu mă mai copleșesc să zic.
VIOLETA MOROIANU: Îți dă curaj această medalie pentru mai departe?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, îmi dă, dar mă simt și un pic presată pentru că am reușit să ajung la performanța asta acum și sper să o tot dobor să fug cât mai tare și îmi tot pun niște standarde destul de sus pentru mine, sper să mi le îndeplinesc.
VIOLETA MOROIANU: Cât de importantă este echipa pentru tine? Doamna Alina Enescu se ocupă de pregătirea ta fizică, este antrenorul tău, da? Și ai și alți oameni în staff, nu?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, să zic că oameni care-mi sunt aproape și m-au ajutat au tot fost tot datorită doamnei Alina, pentru că datorită ei, cum am zis, s-a întâmplat tot, pentru că este atât de bună și atât de caldă. Ar da tot cum ar veni pentru mine și nu pot decât să fiu mai mult decât recunoscătoare și sunt foarte mulți oameni care m-au ajutat, care mi-au fost în spate sponsori, ajutor medical, mai ales prietenii și familia. Chiar țin foarte mult la echipa din spate.
VIOLETA MOROIANU: Ştefania Uţă, mulțumim mult pentru că ai acceptat invitația noastră astăzi. Îți dorim succes. Să ajungi la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Acesta este obiectivul suprem, nu?
ŞTEFANIA UŢĂ: Da, da. Mulțumesc mult.
VIOLETA MOROIANU: Şi te mai așteptăm aici și la următoarea medalie.
ŞTEFANIA UŢĂ: Desigur.
Ştiri video recomandate
