Zilnic, în jur de 100.000 de piese muzicale sunt descărcate pe serviciile de streaming. O zi are 1.440 de minute. Dacă cineva ar avea ambiția să asculte neîntrerupt muzică, abia ar bifa abia 480 de melodii pe zi (în condițiile în care o piesă muzicală are în jur de 3 minute). Un om poate astfel asculta mai puțin de 0,5% din toată muzica descărcată pe net într-o singură zi: suntem, practic, inundați de un șuvoi aproape infinit de piese, albume și stiluri muzicale. E atât de multă muzică în jurul nostru, încât, paradoxal, unii experți deja proclamă moartea muzicii.
„Suspecții de serviciu” sunt, în acest caz, muzica dance și algoritmii rețelelor sociale. Această combinație a spart, practic, tiparele în care s-a dezvoltat muzica secolului XX, când fiecare „generație” și-a pus semnătura pe propria ei formă de revoluție muzicală: Anii 1930 au produs jazz-ul. Apoi, în anii 1950 s-a produs Big Bangul rock and roll, explozie continuată cu rockul psihedelic al anilor ‘60, curentul punk și muzica disco din 1970, pop-rockul și new-wave-ul generației 1980, grunge-ul, rockul alternativ, indie-ul, rap-ul și hip-hopul anilor 1990.
Apoi, au venit anii 2000. Cum vor defini istoricii „curentul muzical” specific primelor două decenii de la începutul secolului XXI? Încă nu știm și nici măcar nu avem vreo idee clară.
Cert este că Generația Z, fără a-și fi construit neapărat un stil propriu cu care să se identifice, s-a trezit în posesia unei imense moșteniri culturale, rezultate din toate genurile muzicale de mai sus.
Pe această moștenire s-a dezvoltat mult iubita (și, în egală măsură, hulita) muzică dance. Asistăm, oare la „sfârșitul muzicii” – cum proclamă unii? „S-a terminat muzica” în anii 1990, odată cu apariția algoritmilor și a creațiilor muzicale făcute din biți? Sau este doar o altă prejudecată legată de șocul modernismului?
Este vorba, pur și simplu, de altă generație care trăiește într-o cu totul altă paradigmă culturală și care beneficiază de un repertoriu colosal muzical („veche” și „modernă”): Metallica sau Deepe Purple, Bach sau Paganini, Ella Fitzgerald sau Depeche Mode, formația Azur ori Kraftwerk. Piese și stiluri nișate precum prăjiturile într-o cofetărie. Ai de unde alege. Inclusiv din categoria dance.
Dar este muzica dance, muzică bună?
„Pentru noi, «muzică bună» nu înseamnă neapărat un gen sau un tempo, ci ceva care îți face sincer ceva înăuntru. O piesă este bună atunci când te atinge emoțional – îți dă piele de găină, îți schimbă starea – și în același timp este construită cu grijă: melodie memorabilă, armonii care au sens, producție curată, fără artificii puse doar de dragul de a fi acolo”, explică Ai Enache, de la „Enaque & Nujord”, noul proiect muzical românesc ce a reușit să se impună pe piața muzicii dance.
Enaque & Nujord: „Ideal e când ai și sound curat și o reacție bună în algoritm”
Adi și Florin, care formează duoul „Enaque & Nujord” au lucrat până acum, din postura de ghost produceri, pentru nume mari din această zonă muzicală: Armin van Buuren, David Guetta, Radion6 sau Cosmic Gate.
„În zona noastră, muzică bună înseamnă un echilibru între inimă și tehnică: emoție autentică, dar și un sound care stă bine lângă orice piesă internațională, fie că o asculți la radio, în căști sau pe un sistem mare de club ori festival. Dacă te face să uiți de timp pentru câteva minute și simți nevoia să o pui pe repeat, pentru noi aceea este deja muzică bună”, apreciază Florin, de la „Enaque & Nujord”.
Amprenta muzicală a „Enaque & Nujord” ține de combinația dintre melodic, emoțional și un sound modern curat, gândit atât pentru radio, cât și pentru muzica de club și festivaluri.
Muzica este acum mai mare ca oricând. La fel ca rețelele sociale și de streaming pe care este descărcată și ascultată zilnic. În acest labirint uriaș, rolul algoritmilor devine unul critic.
„Algoritmii contează enorm, pentru că ei decid, practic, cui îi ajunge muzica ta în față. Poți avea o piesă foarte bună, dar dacă nu e »prinsă» de algoritm, rămâne aproape invizibilă. În același timp, poți avea o piesă foarte simplă, cu un hook ușor de folosit pe TikTok, care explodează doar pentru că oamenii fac content pe ea. Noi încercăm să înțelegem cum funcționează platformele – cum montezi un teaser, unde pui hook-ul, cum arată vizualul – dar încercăm să nu devenim sclavii algoritmilor”, consideră Adi și Florin de la „Enaque & Nujord”. „Ideal este când se întâlnesc cele două lumi: ai și un «sound curat», și o reacție foarte bună în algoritm. Dar baza rămâne muzica – algoritmul vine după”.
Ştiri video recomandate
