Geologii au identificat o zonă amplă a scoarței terestre care a rămas până recent ascunsă oamenilor, scrie earth.com.
Este vorba despre o întindere de aproape cinci milioane de kilometri pătrați, acoperită în mare parte de Pacificul de Sud.
Oamenii de știință au numit-o Zealandia.
Doar aproximativ cinci procente din ea se ridică deasupra apelor, în locuri precum Noua Zeelandă.
Cercetătorii estimează că Zealandia s-a desprins dintr-o masă continentală mai mare în urmă cu zeci de milioane de ani, devenind astfel cel mai nou candidat pentru un continent "cu drepturi depline".
Cum a apărut Zealandia
Nick Mortimer și colegii săi de la GNS Science au examinat modul în care s-a format Zealandia.
Studiul lor merge peste 100 de milioane de ani în trecut, pe când Gondwana era un supercontinent ce îngloba actualele teritorii din America de Sud, Africa, Antarctica și Australia, precum și părți din Asia.
Gondwana a început să se separe de-a lungul timpului, iar o porțiune s-a transformat în cele din urmă în Zealandia.
Pământul care se înălța deasupra nivelului mării a început să alunece sub suprafața oceanului din cauza modificării forțelor care deplasează plăcile tectonice.
Cercetările indică faptul că Zealandia s-a îndepărtat treptat de Antarctica de Vest acum aproximativ 85 de milioane de ani.
Ulterior, s-a separat de Australia și a devenit o masă continentală izolată.
Scoarța terestră din această regiune s-a subțiat și s-a răcit, ceea ce a dus la scufundarea finală sub nivelul oceanului.
Chiar dacă Zealandia este în mare parte ascunsă de ape, cercetarea ei prezintă o valoare științifică semnificativă.
Descoperiri geologice în Zealandia
Mulți geologi au presupus timp de decenii că acest teritoriu scufundat este de natură continentală, însă etichetarea sa drept continent separat nu a fost acceptată pe scară largă.
Destui oameni de știință au înclinat să creadă că platourile și culmile subacvatice reprezintă doar fragmente izolate.
Date noi au schimbat această perspectivă. Cercetătorii au făcut apel la geocronologie, o metodă care determină vârsta rocilor pe baza măsurării dezintegrărilor radioactive.
"Prin datarea acestor roci și prin studierea anomaliilor magnetice pe care le manifestă ele, am reușit să cartografiem principalele unități geologice din Zealandia de Nord", arată cercetătorii.
Ei au colectat probe de rocă în regiunile nordice ale Zealandiei folosind utilaje avansate de dragare.
Rezultatele au dus la identificarea de gresie, pietriș vulcanic și lavă bazaltică având vârste cuprinse între Cretacicul timpuriu (în urmă cu 100 - 146 milioane de ani) și Eocen (în urmă cu 34 - 56 milioane de ani).
Zonele cercetate au caracteristici similare cu ale celorlalte continente ale planetei.
De ce este importantă Zealandia
Oamenii de știință consideră Zealandia valoroasă din perspectiva evoluției continentelor.
Această masă de pământ scufundată păstrează indicii despre trecutul Pământului care ar putea să nu fie vizibile pe continentele aflate la suprafață.
"Faptul că Zealandia este în cea mai mare parte scufundată nu diminuează în niciun fel semnificația sa geologică", spun cercetătorii de la GNS Science.
Multe roci sedimentare de aici datează din Cretacicul târziu, ceea ce indică faptul că unele părți ale vastului teritoriu au rămas deasupra apei mult timp după separarea de alte continente.
Datarea rocilor, semnăturile magnetice ale acestora și cartografierea tectonică au ajutat la definirea limitelor Zealandiei.
Cercetătorii au acum o imagine mai clară a acestui peisaj scufundat și a zonelor sale geologice distincte.
Zealandia continuă să-i provoace pe cercetători
Porțiuni mari din Zealandia rămân în prezent neexplorate.
Tehnologii precum imagistica seismică și forajul la mare adâncime vor descoperi probabil mai multe detalii despre structura și trecutul său.
Unii cercetători speră să găsească indicii suplimentare despre modul în care continentele în derivă influențează nivelul apelor oceanice, modelele climatice și distribuția plantelor și animalelor.
În cele din urmă, aceste studii au meritul că ne ajută să înțelegem modul în care se reorganizează suprafața Pământului de-a lungul epocilor lungi de zeci de milioane de ani.