Presiunea reînnoită a Statelor Unite de a-și afirma controlul asupra Groenlandei a plasat acest teritoriu arctic în centrul unui conflict geopolitic tot mai intens. La începutul anului 2026, amenințările comerciale, competiția pentru minerale și calculele strategice au înlocuit diplomația ca principale instrumente de presiune ale SUA.
Președintele Donald Trump a reintrodus ideea achiziționării Groenlandei, prezentând-o ca pe o necesitate de securitate națională. Propunerea a atras deja condamnări din partea Copenhagăi și a Nuuk-ului, dar administrația a semnalat că ar putea escalada situația, inclusiv prin folosirea represaliilor economice împotriva aliaților NATO.
O propunere din 1910 îngropată de diplomație
În 1910, ambasadorul SUA în Danemarca a sugerat un schimb tripartit care implica Groenlanda, insule din Filipine și regiunea germană Schleswig-Holstein, potrivit IDR. Conform planului, Statele Unite ar fi cedat anumite teritorii filipineze Danemarcei. Danemarca ar fi transferat apoi acele insule Germaniei, care, la rândul său, ar fi restituit statul nord-german Schleswig-Holstein sub control danez.
Propunerea a fost rapid respinsă de oficialii americani. Analize istorice publicate în Fortune confirmă faptul că guvernul SUA a considerat manevra diplomatică prea ambițioasă. Nu au urmat negocieri publice, iar ideea a fost pusă în așteptare. Ar fi trebuit să treacă încă 36 de ani până când America să facă o ofertă formală de cumpărare a Groenlandei.
Aceasta a venit în 1946, când administrația Truman a oferit 100 de milioane de dolari pentru insulă. După cum detaliază analiza Arctic Institute, valoarea strategică a Groenlandei crescuse semnificativ odată cu debutul Războiului Rece. Afacerea a eșuat, dar Statele Unite și-au păstrat accesul militar pe insulă prin acordul de apărare SUA-Danemarca din 1951.
Mineralele rare și poziția strategică alimentează interesul
Astăzi, valoarea Groenlandei este privită în principal prin prisma resurselor de minerale rare, a logisticii militare arctice și a securității lanțurilor de aprovizionare. Groenlanda deține zăcăminte de neodim, disprosium, terbiu și litiu, critice pentru tehnologiile verzi și electronica de nivel militar. Un raport din 2026 publicat de Fortune menționează că 25 din cele 30 de materii prime considerate esențiale de UE se găsesc în Groenlanda.
Administrația Trump a legat controlul acestor materiale de obiectivele de securitate ale SUA. China domină în prezent producția și rafinarea mineralelor rare, controlând peste 60% din extracția globală și aproximativ 90% din procesarea downstream. Washington urmărește să reducă dependența de mineralele chineze prin securizarea unor noi surse, Groenlanda fiind poziționată drept principal obiectiv.
În ciuda potențialului său, Groenlanda are doar două mine operaționale. Cea mai mare, proiectul Tanbreez din sudul Groenlandei, produce metale folosite în vehicule electrice, turbine eoliene și industria aerospațială, inclusiv componente pentru avionul de luptă F-35. Semnificația minei a fost evidențiată într-o analiză economică realizată de American Action Forum, care a estimat valoarea mineralelor Groenlandei între 2 și 4 trilioane de dolari.
Tarife și amenințări escaladează tensiunile diplomatice
La 17 ianuarie 2026, președintele Trump a anunțat tarife vizând exporturile Danemarcei către SUA, începând cu 10% în februarie și crescând la 25% până în iunie, dacă guvernul danez nu va accepta să discute transferul suveranității asupra Groenlandei. Anunțul, făcut prin Truth Social, a extins penalități similare și către câțiva aliați europeni din NATO, inclusiv Germania, Franța și Suedia, care și-au exprimat sprijinul pentru poziția Danemarcei.
Nu există negocieri formale în derulare. Atât guvernul danez, cât și conducerea Groenlandei au reafirmat că insula nu este de vânzare. Prim-ministrul Mette Frederiksen a reiterat poziția la 7 ianuarie, spunând: „Groenlanda nu este de vânzare” și subliniind că toate angajamentele trebuie să respecte autoguvernarea groenlandeză și coordonarea NATO.
Prim-ministrul Groenlandei, Múte Egede, a sprijinit continuarea cooperării cu SUA în domeniul economic și al apărării, evitând să susțină discuțiile despre suveranitate. Într-o conferință de presă acoperită de New York Times, Egede a afirmat: „Vom colabora cu SUA – ieri, astăzi și mâine”, subliniind dorința Groenlandei pentru o diplomație echilibrată fără a ceda controlul.
Riscuri de piață și precedente legale ridică îngrijorări
Folosirea presiunii economice pentru a forța schimbarea teritorială a ridicat semnale de alarmă printre experți în comerț și observatori ai guvernanței globale. O analiză publicată de The Daily Economy a criticat logica administrației, argumentând că un teritoriu suveran nu poate fi evaluat ca un bun comercial. Dacă rezervele minerale ale Groenlandei valorează cu adevărat trilioane, orice vânzare la o fracțiune din această sumă ar fi lipsită de rațiune conform modelelor standard de valoare netă prezentă.
Articolul avertizează, de asemenea, că normalizarea revendicărilor teritoriale prin presiune economică ar putea destabiliza mediile investiționale globale, ar putea crește primele de risc suveran și ar putea atrage măsuri de represalii din partea Uniunii Europene. Analiștii avertizează că coerciția bazată pe comerț, dacă nu este controlată, ar putea schimba modul în care statele mici își calculează aliniamentele de apărare și diplomatice.
În paralel, contextul istoric oferit de LSE USAPP leagă ambițiile actuale de expansionismul american din secolul XIX, inclusiv eforturile lui Seward de a anexa teritorii arctice și din Atlanticul de Nord. Deși contextul geopolitic s-a schimbat, logica teritorială persistă.
Ştiri video recomandate
