Fără să tragă un singur foc de armă, Vladimir Putin a reușit în ultima săptămână să aducă războiul din Ucraina milioanelor de europeni care, până acum, nu au fost atinși direct de acest conflict, „iar totul a început cu o explozie, nu cu un scâncet”, scrie CNN.
Europa se va confrunta cu „atacuri hibride și mai violente și mai frecvente, ca partea a noii realități”, le-a spus șefa guvernului de la Copenhaga, Mette Frederisken, danezilor temături după noaptea de joi, când dronele au perturbat mai multe aeroporturi din țară.
Totuși, ea nu a dat vina direct pe Rusia pentru această „mini-invazie”, pentru că dovezile sunt încă puține, iar a da vina pe Rusia doar o ajută pe această în scopurile ei nefaste. Totuși, ea a spus că aceste atacuri tot mai frecvente reprezintă principala amenințare cu care se confruntă Europa la acest moment.
Lipsa clarității este și ea un simptom al atacurilor – autorul anonim nu poate fi numit sau oprit pentru moment, în ciuda stricăciunilor și inconveniențelor produse. Iar așteptarea și incertitudinea sunt al doilea simptom. Același lucru se întâmplă în mai multe alte locuri din Europa.
Atacuri constante
Chiar a intenționat Rusia să trimită mai mult de 20 de drone în Polonia? A fost încălcarea de 12 minute a spațiului aerian eston provocată de antrenamentul deficitar al piloților ruși, așa cum a spus comandantul forțelor NATO din Europa, Alexus Grynkewich, sau e vorba de o extindere a agresiunii rusești?
Cum ar putea ca un atack cibernetic care a ținut la sol mai multe avioane din Europa, câteva zile mai târziu, să fie doar o coincidență fără legătură.
După trei zile în care aeroporturile au fost închise și după ce au apărut și informații că un vas militar rusesc cu mecanismul de urmărire oprit s-a aflat în zona coastei daneze, oficialii de la Copenhaga încă încearcă să înțeleagă cine s-a aflat în spatele atacului.
Mette Frederiksen a recunoscut că riscant este și să dai răspunsuri grăbite și greșite, dar și să trenezi investigația.
Serviciul de informații militare danez a transmis, joi, că nu știe încă cine au fost autorii atacurilor, în timp ce șeful poliției de securitate internă, PET, a spus că „riscul unui sabotaj al Rusiei în Danemarca este mare”.
De altfel, Danemarca este una dintre țările care sunt deschise în privința amenințării pe care o reprezintă Putin. Guvernul țării a dat Ucrainei avioane F-16, a ajutat-o să construiască drone și se înarmează cu rachete cu rază lungă de acțiune ca parte a eforturilor de descurajare.
Oficialii occidentali se confruntă zilnic cu paradoxul războiului hibrid – este în regulă să facă cunoscut vinovatul sau nu?
Este învinovățirea autorului real – mai ales dacă este vorba de Rusia – o strategie corectă sau doar accentuează discordia și anxietatea pe care agresorul vrea să le sădească în în societățile europene?
Este abținerea de la vorbi deschis de problemă și de amenințare răspunsul? Sau o astfel de strategie doar duce la o societate oarbă și nepregătită de soluții până ce va fi nevoie de acțiuni defensive dure? Politic și ipotetic, este mult mai ușor să dobori un avion rusesc după luni de zile în care vina a fost atribuită consistent statului agresor pentru haos și pentru închiderea aeroporturilor.
Vreme de luni de zile, spectrul sabotajului a plutit deasupra Europei.
Regatul Unit, un alt sponsor deschis al apărării Ucraine, se confruntă acum cu alt tip de tactici – bande de infractori tineri sunt recrutați de Rusia pentru acte de terorism intern și sabotaj. Un astfel de grup a fost condamnat pentru că a incendiat un depozit cu armament destinat Ucrainei.
Poliția britanică a arestat un bărbat de 41 de ani și o femeie de 35 de ani din Essex pe baza aceleiași legi, săptămâna trecută.
În cealaltă parte a Europei, Polonia a condamnat la închisoare tineri ucraineni pentru incendieri comise la influența Rusiei.
Softul de check-in la aeroport și o creșă din Londra au fost și ele atacate cibernetic, însă e mai probabil că acest atac a fost comis de bande de infractori decât de agenții Rusiei.
Indiferent de cine este responsabil, răspândirea acestui haos și acestor vulnerabilități i-a permis lui Putin să acrediteze senzația lărgirii conflictul până la ușile Europei, chiar în momentul în care Donald Trump pune la îndoială coeziunea NATO și cere Europei să facă mai mult pentru propria securitate.
Asta face costurile sprijinului pentru Ucraina, un element inevitabil și urgent, să fie și mai palpabil în casele europenilor – amplifică și argumentul conciliatorilor lui Putin, care propun ca Europa să-l satisfacă pe agresor pentru a-l opri, dar și al celor care spun că apetitul Kremlinului pentru agresiune este doar în creștere și că trebuie să fie întâlnit cu un răspuns decisiv.
Amenințarea riscă să distragă temporar și pe decidenții europeni, care trebuie să stabilească bugete tot mai consistente și mai direcționate pe apărare, într-o perioadă în care frontul ucrainean este în pericol să fie spart de invadatori.
Până la un punct, este un miracol că ofensiva de vară a Rusiei nu a dus la pierderea a și mai mult teritoriu. Însă, asaltul asupra orașelor ucrainene continuă să fie neîncetat și în ascensiune.
Pentru bugetele tot mai chinuite ale Europei, ultimele săptămâni de război hibrid au adăugat încă două costuri imediate – pentru o rezistență mai mare a infrastructurii la atacurile dronelor și hackerilor și pentru o apărarea aeriană scumpă, constantă și răspândită împotriva dronelor și avioanelor rusești care survolează constant tot spațiul aerian al flancului estic.
Costul apărării împotriva unui roi de drone drone ieftine încă nu a ajuns să imite eficiența extraordinară a acestei noi amenințări – un F-35 olandez poate să tragă rachete de zeci de mii de euro pentru a doborî un Șahed de 30.000 de dolari.
O astfel de strategie este nesustenabilă pe o perioadă lungă și îi pune pe apărători în fața unei alegeri neconfortabile – între a nu intercepta intrușii pentru că e prea scump sau a cheltui milioane de dolari pe lună pentru o apărare infinită și robustă a spațiului aerian NATO.
Nici pentru Kremlin situația nu e neapărat „roz”
Totuși, nici pentru Kremlin situația nu e neapărat „roz”. Există un risc substanțial ca sabotorii lor „externalizați” sau spionii care se luptă pentru favoruri, să depășească limita și să ucidă civili într-o țară NATO.
Există riscul ca Rusia să fie învinovățită pentru fapte pe care nu le-au comis și ca ea să devină acoperire pentru infracțiuni reale ale indivizilor care vor să-și extindă activitățile ilicite.
Există și riscul unui Donald Trump tot mai impredictibil și a unei reacții care să fie disproporționată față de orice escaladare. Ar putea să refuze să reacționeze în orice fel sau, din contră să „suprareacționeze”.
O astfel de impredictibilitate mare este genul de lucru care provoacă, într-un final, conflicte uriașe.
Dar toate astea nu sunt neapărat în favoarea lui Putin. Dictatorul rus nu este fanul riscurilor extreme. Decizia de a invada Ucraina a fost luată după ce i s-a spus că țara va fi cucerită în câteva zile sau săptămâni.
Escaladarea recentă împotriva Europei pare să fi început doar după un summit „cald” cu prietenul său dictator din China, Xi Jinping.
Pentru moment, însă, aceste atacuri hibride reprezintă, fie că e vorba de o strategie conștientă a agresorului, fie că e vorba de coincidență, un nou cost pentru europenii de rând, plătit pentru sprijinul constant pentru Ucraina.
Neplăcerile non-letale precum întârzierile din aeroporturi, creșterea prețurilor la combustibil și atacurile cibernetice sunt – fără urmă de ironie – comparabile cu cele resimțite de civilii ruși obișnuiți, în chiar țara care a lansat o invazie neprovocată, ucigând zilnic ucraineni nevinovați.
Însă, în ultima lună, Europa s-a trezit cu un nou set de griji costisitoare, pentru care nu există nici un vinovat clar și nici o soluție ieftină.
Această distragere pe termen scurt este, cu siguranță, un câștig suficient pentru Putin, aflat în al patrulea an al unui război de importanță existențială.
Ştiri video recomandate
