Trecerea timpului este ca un burete care şterge amintirile dureroase, iar rănile provocate de războaie s-au cicatrizat. În urmă cu un secol, întregul continent era măturat de plaga conflictelor armate.
În toamna anului 1912 otomanii au fost înfrânţi în Libia de italieni, apoi, ca o reacţie în lanţ, bulgarii s-au revoltat împotriva grecilor şi a sârbilor. Peste 200.000 de oameni au murit în războaiele care au trasat o nouă hartă pentru Europa de Sud Est.
Însă odată cu începerea acestor conflicte, s-a demarat o "campanie" de purificare etnică, schimb de populaţii, iar milioane de oameni au devenit "migratori", către un pământ necunoscut.
Războaiele balcanice au constituit anticamera Primului Război Mondial, încununate cu pretextul care a reprezentat scânteia de la care a pornit conflagraţia mondială: asasinatul prinţului moştenitor al imperiului austro-ungar, Franz Ferdinand, în 1914, la Sarajevo.
Trecerea celor 100 de ani pare să fi fost uitată, iar comemorarea evenimentului a lipsit cu desăvârşire în unele state. În altele, din cauza războiului cu criza economică, autorităţile nu au permis organizarea manifestaţiilor ample.
Singura ţară care şi-a amintit cum se cuvine este Serbia, care a comemorat lupta de la Kumanovo - luptă în urma căreia Serbia a intrat în posesia teritoriilor de astăzi: Macedonia şi Kosovo, scrie The Economist.
