Aurul ocupă un loc atât de central în viața iranienilor, ca activ tradițional de protecție, încât creșterea recentă a prețurilor a fost resimțită de segmente largi ale societății, chiar mai puternic decât fluctuațiile Bursei din Teheran. În prezent, prețul aurului a devenit un adevărat barometru al tensiunilor politice din Iran, pe fondul intensificării protestelor antiguvernamentale, scrie Euronews.
Nemulțumiți de starea economiei, demonstranții au ieșit în stradă în majoritatea provinciilor iraniene, iar confruntările violente nu par să încetinească ritmul protestelor.
În cultura iraniană, aurul a funcționat mult timp ca o formă de „asigurare socială”, în special pentru femeile casnice. Metalul prețios oferă un rar sentiment de autonomie, fie că este adunat din economii mici, făcute din bugetul gospodăriei, fie că este primit ca zestre.
Aceasta reprezintă suma promisă de mire miresei, ca garanție financiară în cazul unui divorț. În Iran, achiziționarea unor bijuterii din aur elaborate pentru viitoarea soție rămâne una dintre cele mai importante cheltuieli din ritualul nunții.
Deși aurul este considerat un activ de refugiu pentru investitori din întreaga lume, în Iran el reprezintă o piatră de temelie a planificării familiale pe termen lung, fiind principalul instrument de protecție împotriva crizelor financiare sau de economisire pentru achiziția unei locuințe. Această realitate este legată atât de factori culturali, cât și de instabilitatea cronică a monedei naționale, rialul.
Marea prăbușire: o pierdere de 94% a puterii de cumpărare
În ultimii ani, colapsul rialului în raport cu dolarul și instalarea hiperinflației au schimbat fundamental peisajul economic.
Datele oficiale ale Băncii Centrale a Iranului arată că economia a înregistrat o rată medie anuală a inflației de 43% în ultimii opt ani. Cumulat, acest lucru înseamnă că prețurile bunurilor și serviciilor au crescut de peste 17 ori, erodând practic 94% din puterea de cumpărare a populației.
Cifrele sunt amețitoare. La 6 ianuarie 2018, un dolar american valora 42.990 de riali pe piața liberă din Teheran. Până la 6 ianuarie 2026, cursul a ajuns la 1.470.000 de riali, o creștere de 3.319%.
În Iran există un curs de schimb artificial, stabilit de stat, și un curs mult mai ridicat pe piața liberă. După reimpunerea sancțiunilor americane în 2018, autoritățile au fixat un curs preferențial pentru importurile esențiale, însă acesta este accesat în principal de persoane apropiate de guvern, nu de populația obișnuită.
Creșterea cu „două motoare”
În timp ce prețul aurului la nivel global a crescut cu 230% între 2018 și 2026, prețul aurului de 18 karate – cea mai populară puritate în Iran – a explodat de la 1.387.000 de riali la 160.550.000 de riali pe gram. Aceasta reprezintă o creștere de 11.475%, adică un preț de peste 115 ori mai mare.
Dacă prețul global al aurului ar fi rămas constant, aurul din Iran ar fi urmat „doar” creșterea dolarului. Însă scumpirea aurului la nivel mondial a amplificat dramatic șocul economic.
Costul uman al acestor calcule este devastator. În urmă cu opt ani, un muncitor plătit cu salariul minim (aproximativ 10 milioane de riali) putea cumpăra peste 6,8 grame de aur de 18 karate. Astăzi, în 2026, deși salariul minim a crescut de zece ori, la 100 de milioane de riali, același muncitor își permite doar 0,6 grame.
De la ornament la armă economică
Experții susțin că, atunci când prețul aurului depășește într-un ritm atât de violent creșterea salariilor, metalul încetează să mai fie o investiție tradițională sau un instrument de protecție pentru clasa de mijloc. Achiziționarea lui devine, în schimb, o încercare disperată de a evita prăbușirea în sărăcie absolută.
Schimbarea este vizibilă în comportamentul pieței. Iranienii, care altădată cumpărau aur sub formă de bijuterii atât pentru frumusețe, cât și pentru economii, au fost scoși din piață de costurile ridicate ale manoperei. În locul acestora, s-au orientat spre aur la mâna a doua, resturi de aur sau lingouri foarte mici, de un gram. Apariția cumpărării aurului în rate indică faptul că metalul a trecut de la statutul de lux cultural la cel de „armă economică”. Ceea ce odinioară era zestre pentru o mireasă sau un fond pentru studiile unui copil a devenit ultima linie de apărare în lupta împotriva foametei.
O anomalie globală: paradoxul dintre bogăție și sărăcie
Potrivit World Gold Council, Iranul s-a clasat pe locul al cincilea la nivel global în ceea ce privește consumul de aur în primele nouă luni din 2025, fiind depășit doar de China, India, Statele Unite și Turcia.
Acest lucru creează un paradox frapant. Datele Băncii Mondiale arată că PIB-ul pe cap de locuitor al Iranului, de aproximativ 5.190 de dolari în 2024, plasează țara în categoria economiilor cu venit mediu inferior, pe locul 119 din 197 de state.
Și totuși, pe piața aurului, Iranul este un gigant global. Această discrepanță arată că iranienii direcționează o parte mult mai mare din venituri către aur decât cetățenii unor economii stabile, precum Germania sau Emiratele Arabe Unite. Într-o economie sănătoasă, veniturile excedentare merg către acțiuni, obligațiuni sau bănci. În Iran, aurul este singurul refugiu de încredere.
Votul suprem de neîncredere
Diferența uriașă dintre locul 119 în clasamentul veniturilor pe cap de locuitor și locul 5 în cererea globală de aur nu este doar o statistică. Pentru protestatarul care strigă pe străzile Teheranului sau Isfahanului, prețul de 160 de milioane de riali pentru un singur gram de aur este dovada unui sistem defect.
Această goană după aur reprezintă votul suprem de neîncredere în politicile economice ale guvernului. În timp ce presa de stat îi îndeamnă pe cetățeni să investească la bursă sau să își depună economiile în bănci, cozile interminabile din fața magazinelor de aur și a caselor de schimb valutar spun o cu totul altă poveste. Ele reflectă o neîncredere profundă, care a devenit unul dintre principalele combustibile ale protestelor de stradă.
Dincolo de valoare: prețul fricii
Prețul aurului de 18 karate în Iran a crescut cu aproximativ 14% de la izbucnirea protestelor în mai multe orașe iraniene, la sfârșitul lunii decembrie. Potrivit unor surse din piață, această creștere disproporționată este alimentată de o „bulă a panicii”.
Temându-se de o escaladare a protestelor și de o nouă prăbușire a economiei naționale, iranienii își transformă în grabă riali în aur, un activ apreciat pentru lichiditatea ridicată și ușurința cu care poate fi transportat în perioade de criză.
Această cursă a generat însă un nou paradox: chiar activul menit să ofere siguranță financiară aduce acum și povara siguranței fizice, familiile fiind nevoite să își protejeze aurul într-un mediu tot mai instabil și mai imprevizibil.
Ştiri video recomandate
