Discuţiile-maraton de la Islamabad între Statele Unite şi Iran, care nu au reuşit să se finalizeze cu un acord, nu au reprezentat totuşi ultimul cuvânt în negocieri, au declarat luni pentru CNN oficiali din SUA şi din regiune. Preşedintele Donald Trump rămâne deschis la reluarea în curând a negocierilor faţă în faţă, dacă va considera că Teheranul este gata să accepte cererilor sale, potrivit unor persoane familiarizate cu problema.
Oficialii din administraţia Trump discută intern detaliile unei potenţiale a doua întâlniri faţă în faţă cu oficialii iranieni înainte de expirarea armistiţiului pe 21 aprilie, a declarat pentru CNN o sursă familiarizată cu discuţiile, deşi nu este clar dacă o astfel de întâlnire se va concretiza.
Oficialii analizează posibile date şi locaţii în cazul în care discuţiile în curs cu Iranul şi mediatorii din regiune vor înregistra progrese în zilele următoare, a spus sursa, descriind dialogul ca fiind preliminar. „Trebuie să fim pregătiţi să organizăm ceva rapid în cazul în care lucrurile se îndreaptă în acea direcţie”, a spus sursa.
Însă, având în vedere rezistenţa anterioară a Iranului faţă de o serie de cereri ale SUA, nu este clar dacă Teheranul s-ar supune condiţiilor lui Trump în curând, chiar dacă SUA au început luni dimineaţă o blocadă asupra porturilor iraniene. Cu Strâmtoarea Ormuz încă efectiv închisă, Iranul consideră că deţine o pârghie substanţială asupra SUA, o poziţie care a fost clară pentru negociatori la Islamabad în acest weekend.
Trump şi vicepreşedintele JD Vance au o opinie diferită: după săptămâni de război, Iranul este grav slăbit şi ar fi înţelept să accepte toate cererile lor. Din punctul lor de vedere, blocada este o altă tactică de presiune, menită să crească presiunea asupra Iranului pentru a reveni la negocieri într-o manieră mai conciliantă, au spus oficialii.
Trump a afirmat luni că Iranul a sunat administraţia în cursul dimineţii şi că iranienii „doresc foarte mult să încheie un acord”. El nu a specificat cine a efectuat apelul sau cine l-a primit la Washington. Cu doar o zi înainte, el spusese că nu-i pasă dacă se ajunge la un acord.
Blocada a introdus, de asemenea, o nouă incertitudine în situaţie - rămâne neclar, de exemplu, cât de departe este dispusă SUA să meargă din punct de vedere militar pentru a o impune şi cum ar putea reacţiona Iranul în zilele şi săptămânile următoare.
Armistițiul ar putea fi prelungit
Oficialii administraţiei rămân încrezători că se poate ajunge la o soluţie diplomatică, au declarat persoane familiarizate cu negocierile. În funcţie de ritmul negocierilor din zilele următoare, SUA şi Iranul ar putea, de asemenea, să prelungească termenul limită al armistiţiului pentru a acorda mai mult timp, au spus aceştia.
„Există un dialog continuu între SUA şi Iran şi se înregistrează progrese în încercarea de a ajunge la un acord”, a declarat un oficial american.
O sursă regională a declarat pentru CNN că ar putea avea loc o nouă rundă de negocieri şi că Turcia face eforturi pentru a reduce diferendele dintre cele două părţi.
Întâlnirea de sâmbătă, de 21 de ore, de la Islamabad a reprezentat punctul culminant al unor săptămâni de negocieri cu oficiali americani de rang înalt şi intermediari, inclusiv Pakistanul, dar şi Turcia, Egiptul şi Omanul, printre alţii.
Au fost luate în considerare mai multe locaţii pentru negocierile de sâmbătă înainte ca toate părţile să se pună de acord asupra Islamabadului - inclusiv Geneva, Viena şi Istanbul.
Geneva şi Islamabad sunt din nou pe masă ca opţiuni potenţiale pentru o altă rundă, a spus sursa familiarizată cu discuţiile.
De ce s-au blocat negocierile
În ciuda faptului că sesiunea de sâmbătă a durat mai mult decât se aştepta, potrivit surselor familiarizate cu discuţiile, oficialii administraţiei susţin că era puţin probabil ca o singură întâlnire să ducă la un acord final. Mai degrabă, oficialii anticipaseră că discuţiile din weekendul trecut vor fi probabil una dintre numeroasele runde de negocieri pe parcursul celor două săptămâni de armistiţiu.
Şi Trump, precum şi mulţi dintre cei mai apropiaţi consilieri ai săi, doresc ca încetarea focului să aibă succes şi ca cele două părţi să ajungă la o soluţie diplomatică, au spus sursele. Mulţi oficiali ai administraţiei nu doresc reluarea atacurilor militare, mulţi recunoscând că şi americanii devin din ce în ce mai nerăbdători în legătură cu războiul.
Vance, în timp ce pleca de la Islamabad duminică dimineaţa, a declarat că a pus pe masă o ofertă „cea mai bună şi finală”, sugerând că Iranul mai are încă timp să accepte toate condiţiile SUA.
Însă multe dintre „liniile roşii” pe care SUA le-au stabilit pentru Iran sunt condiţii pe care Teheranul le-a respins anterior, o poziţie intransigentă care pare neschimbată chiar şi după şase săptămâni de război.
Potrivit unui oficial al Casei Albe, parametrii nenegociabili includ încetarea de către Iran a tuturor activităţilor de îmbogăţire a uraniului; demontarea principalelor sale instalaţii de îmbogăţire nucleară, care au fost grav avariate în timpul unui bombardament american din iunie; şi recuperarea celor peste 400 de kilograme de uraniu puternic îmbogăţit despre care se crede că sunt îngropate sub pământ.
Disensiunea pe tema nucleară pare neschimbată faţă de perioada de dinaintea începerii războiului. Refuzul Iranului de a renunţa la îmbogăţire şi de a preda cele 400 de kilograme de uraniu de calitate aproape de cea necesară pentru fabricarea bombelor a fost ceea ce a dus la blocarea unei runde anterioare de negocieri, condusă de Steve Witkoff şi Jared Kushner.
Sâmbătă, la Islamabad, ambele părţi au prezentat oferte menite să rezolve problema nucleară, au declarat oficialii. Negociatorii americani au propus Iranului să accepte o pauză de 20 de ani în îmbogăţirea uraniului, a declarat o sursă familiarizată cu discuţiile.
Trump a afirmat anterior că SUA şi Iranul vor colabora pentru a elimina ceea ce el numeşte „praful nuclear”, deşi Iranul nu a părut interesat. Nu este clar dacă o propunere anterioară, prin care SUA ar fi furnizat Iranului combustibil nuclear timp de 10 ani în schimbul încetării de către Teheran a tuturor activităţilor de îmbogăţire, este încă pe masă.
Deşi negocierile de sâmbătă au fost dure pe alocuri, cele două părţi au dezvoltat într-o oarecare măsură un respect reciproc după ce au petrecut ore întregi în spatele uşilor închise, potrivit lui Trump şi altor persoane familiarizate cu discuţiile. Potrivit ministrului de externe al Iranului, întâlnirile păreau să decurgă fructuos până în ultimul moment.
„În cadrul unor discuţii intense la cel mai înalt nivel din ultimii 47 de ani, Iranul a colaborat cu SUA cu bună-credinţă pentru a pune capăt războiului”, a scris pe X ministrul iranian de externe Abbas Araghchi. „Dar când eram la doar câţiva centimetri de «Memorandumul de la Islamabad», ne-am confruntat cu maximalism, schimbarea regulilor jocului şi blocaj”, a povestit Araghchi.
De ce a recurs Trump la blocadă
Blocajul naval al SUA subliniază modul în care redeschiderea Strâmtorii Ormuz a devenit rapid un obiectiv principal al războiului, pe măsură ce a devenit din ce în ce mai clar pentru oficialii americani că Iranul este atât dispus, cât şi capabil să îndure săptămâni de bombardamente pentru a-şi menţine controlul asupra căii navigabile.
Dar este o mişcare care prezintă, de asemenea, noi riscuri pentru Marina SUA, care se confruntă cu ameninţările asimetrice ale ambarcaţiunilor rapide iraniene, dronelor şi minelor în apele disputate.
Oficialii administraţiei Trump amânaseră anterior luarea unei măsuri atât de drastice, în speranţa de a găsi alternative care ar putea stimula fluxul de petrol prin strâmtoare şi menţine preţurile la energie la un nivel scăzut — inclusiv oferirea de reasigurare pentru petroliere, propunerea de a asigura escorte navale şi chiar ridicarea anumitor sancţiuni asupra vânzărilor de petrol ale Iranului.
Cu toate acestea, pe măsură ce regimul iranian îşi consolida puterea şi dădea semnale că intenţionează să impună un sistem permanent de taxare care i-ar permite să menţină controlul asupra rutei maritime, oficialii americani au început în ultimele două săptămâni să planifice mai serios tăierea sursei principale de venit a Iranului, a declarat o persoană familiarizată cu discuţiile interne.
Blocada reprezintă probabil cea mai bună dintre opţiunile din ce în ce mai puţine ale lui Trump pentru a slăbi strânsoarea Iranului asupra strâmtorii, au spus analiştii din domeniul energetic, care o consideră mult mai puţin riscantă decât o invazie terestră şi mai probabilă să aibă succes decât continuarea campaniei de bombardamente a SUA.
Regimul poate rezista probabil presiunii economice cel puţin în următoarele trei-patru săptămâni, înainte ca efectele negative să devină semnificative, a spus Gregory Brew, analist senior pentru Iran şi sectorul energetic la Eurasia Group.
Dar ar putea dura şi mai mult din cauza ridicării sancţiunilor SUA asupra petrolului iranian cu câteva săptămâni în urmă, când Trump era mai concentrat pe creşterea aprovizionării globale cu petrol decât pe recâştigarea controlului asupra strâmtorii. Indulgenţa anterioară a permis Iranului să exporte milioane de barili în plus către alte ţări cărora li s-a permis brusc să cumpere petrolul său direct, oferindu-i o rezervă financiară mai mare pentru a rezista blocadei.
„Au deja petrol pe mare”, a spus Brew. „Asta sugerează că ar putea rezista unui blocaj pentru o perioadă scurtă de timp”, a adăugat el.
Între timp, blocajul va testa probabil capacitatea Casei Albe de a gestiona preţuri la benzină şi mai ridicate. Oprirea exporturilor de petrol iranian înseamnă că puţinul care ieşea din strâmtoare va fi complet întrerupt, agravând şi mai mult criza globală a aprovizionării cu energie - şi determinând creşterea şi mai mare a preţurilor deja ridicate la benzină inclusiv în SUA.
Ştiri video recomandate
