Pentru vicepremierul Italiei, Matteo Salvini, Jocurile Olimpice de iarnă Milano Cortina nu sunt despre sport. Sunt despre supraviețuire politică, scrie Politico.
Ultima perioadă a fost una dificilă pentru cel mai polarizant politician italian. Altădată figura dominantă a dreptei, liderul de extremă dreapta este astăzi partener minor într-un guvern condus de premierul Giorgia Meloni. Iar ruptura publică produsă săptămâna aceasta în interiorul partidului său, Liga, după ce adjunctul Roberto Vannacci a plecat pentru a-și forma propriul partid, a scos și mai clar în evidență slăbirea autorității lui Salvini pe scena politică internă.
În timp ce încearcă să-și recapete vizibilitatea la nivel național, Jocurile Olimpice îi oferă ceva mai concret decât sloganurile politice. Desfășurate în nordul Italiei, bastionul tradițional al Ligii, și alimentate de miliarde de euro din bani publici, Jocurile au devenit pentru Salvini o oportunitate de a arăta alegătorilor săi rezultate palpabile: fonduri, infrastructură și locuri de muncă, într-un moment în care leadershipul său este pus sub semnul întrebării.
Cu alte cuvinte, un eveniment sportiv global transformat într-un vast program regional de investiții.
Într-o vizită recentă la un șantier legat de Olimpiadă din Lombardia, Salvini, purtând o jachetă albastră Armani a echipei olimpice italiene, a prezentat Jocurile nu ca pe un spectacol sportiv, ci ca pe o șansă unică de a construi infrastructură care să rămână mult timp după încheierea competiției.
„Recunosc”, a spus el ironic, ca răspuns la critici, „folosim Olimpiada ca să construim lucruri pentru Lombardia care vor rămâne pentru următorii 50 de ani”.
Planul vine însă cu numeroase riscuri și contestatari, atât în afara partidului, cât și în interiorul lui.
Regele nordului?
Pentru criticii săi, strategia olimpică a lui Salvini nu este despre moștenire, ci despre limitarea pagubelor politice.
Gaetano Amato, deputat al Mișcării 5 Stele din opoziție, spune că Salvini încearcă să repare nemulțumirile electoratului din nordul Italiei, supărat de transformarea Ligii dintr-un partid cu rădăcini separatiste într-unul populist-naționalist, de promovarea unor figuri radicale precum Vannacci și de insistența lui Salvini asupra proiectului blocat al Podului peste strâmtoarea Messina.
Olimpiada îi oferă o modalitate de a echilibra situația, afirmă Amato. Salvini, care a refuzat să fie intervievat pentru acest articol, încearcă să-și refacă sprijinul în nord prin fluxul de bani, contracte și locuri de muncă legate de Jocuri. Partidul poate arăta acum drumuri noi, legături feroviare și șantiere deschise și poate susține că a forțat guvernul central să finanțeze lucrări publice în propriile fiefuri.
„Liga împarte prada între regiunile din nord, iar Salvini speră să recâștige voturi distribuind bani și contracte”, spune Amato.
Pentru specialiștii care studiază dreapta populistă din Italia, strategia este ușor de înțeles. Daniele Albertazzi, profesor de politică la Universitatea din Surrey, spune că Jocurile Olimpice întăresc perfect imaginea pe care Salvini vrea să o proiecteze: aceea de om al faptelor, în contrast cu adversarii pe care îi descrie drept blocatori ai progresului.
„Pentru el este aproape ideal”, afirmă Albertazzi. Cu problemele care se adună, Salvini risca „să alunece spre viitorul de lider al unui partid care nu mai are un motiv clar să existe”. Influența lui asupra deciziilor strategice s-a redus deja, iar priorități precum reforma pensiilor sau poziția față de Ucraina au fost diluate sau împinse în plan secund de Giorgia Meloni.
Riscul este însă mare. Legându-și atât de strâns relevanța politică de realizarea proiectelor olimpice, Salvini își asumă și eventualele costuri politice dacă bugetele scapă de sub control, contractele sunt gestionate prost sau promisa moștenire a Jocurilor nu se materializează.
Critici din interior
Liga a reușit să obțină un control neobișnuit de mare asupra Jocurilor Olimpice. Partidul conduce ministerele-cheie ale infrastructurii și finanțelor, guvernează cele două regiuni principale gazdă și influențează atât compania publică responsabilă de proiecte, cât și comisarul special numit pentru a le accelera, potrivit lui Duccio Facchini, autorul cărții „Oro Colato” (Aur curat), care urmărește finanțarea Olimpiadei din 2019, anul în care a fost atribuită Italiei.
Această concentrare a puterii a permis deblocarea fondurilor pentru infrastructuri amânate de mult timp în nord, relansând proiecte care nu țin doar de Jocuri, ci fuseseră concepute cu decenii în urmă și abandonate repetat, precum o variantă ocolitoare în zona Belluno.
Strategia are însă capcanele ei. Unele proiecte importante implică riscuri geologice sau costuri de mediu, printre care o telecabină construită într-o zonă cu pericol de alunecări de teren și o pistă de bob care a necesitat tăierea a 850 de copaci într-un peisaj montan sensibil. Liga susține că va planta 10.000 de copaci în compensare.
Costurile au crescut rapid, în timp ce serviciile publice rămân subfinanțate. Nemulțumirea a apărut în mai multe zone din nord, inclusiv în regiunea gazdă Valtellina, unde unele lucrări nu sunt finalizate și există temeri privind blocaje majore în transport.
Aceste tensiuni s-au reflectat și în interiorul Ligii, unde încercarea lui Salvini de a transforma Milano Cortina într-o vitrină politică personală a întâmpinat rezistență.
Fostul președinte al regiunii Veneto și membru al Ligii, Luca Zaia, a respins ideea că proiectul ar fi „Olimpiada lui Salvini”, insistând că inițiativa și mare parte din implementare aparțin regiunilor Lombardia și Veneto, nu guvernului de la Roma.
„Jocurile din Veneto au fost ideea mea”, a declarat Zaia pentru POLITICO. „Dacă eșuează, eu sunt responsabil. Acum că sunt un succes, vor fi mulți care vor spune că sunt părinții lor”.
Pentru Zaia, Jocurile nu reprezintă un favor făcut nordului și nici un trofeu politic național, ci infrastructură pe care Italia ar fi trebuit să o construiască oricum. El a dat exemplul noii legături feroviare către aeroportul din Veneția, al treilea ca mărime din țară, numind-o „o carte de vizită pentru Italia”. A respins criticile amintind că Roma primește periodic investiții majore în infrastructură cu ocazia anilor jubiliari ai Vaticanului, fără să existe controverse similare.
Gaetano Amato pune sub semnul întrebării rezistența strategiei lui Salvini pe termen lung. Cele două mari pariuri ale vicepremierului în materie de infrastructură, spune el, sunt Podul peste strâmtoarea Messina și Jocurile Olimpice.
„Podul nu se va face”, afirmă Amato, adăugând că Jocurile riscă să devină „un dezastru”, invocând pagubele de mediu, lucrările neterminate și posibilitatea apariției unor facilități sportive abandonate, așa cum s-a întâmplat după Olimpiada de iarnă de la Torino din 2006.
Dacă acest scenariu se confirmă, avertizează el, Salvini s-ar putea trezi fără un alt proiect major pe care să se sprijine politic.
Ştiri video recomandate
