Sâmbătă, islandezii votează dacă să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Un „Da” ar putea îngusta poziția Norvegiei în Spațiul Economic European și ar pune Oslo sub presiunea de a-și reconsidera propria relație cu Bruxelles-ul – o chestiune cu o istorie lungă și divizantă, scrie Euronews.
Un vot „Da” ar putea lăsa cealaltă vecină nordică a UE într-o poziție incomodă, împingând Norvegia să-și regândească relația cu Bruxelles-ul.
Dincolo de Reykjavik și Bruxelles, o capitală europeană urmărește votul de sâmbătă cu o atenție aparte: Oslo. Norvegia este, fără îndoială, țara din afara UE care are cel mai mult de pierdut sau de câștigat, mai ales dacă tabăra „Da” se impune.
„Trebuie să recunoaștem că un proces de aderare a Islandei va ridica provocări deosebite pentru Norvegia, în calitate de țară membră a SEE”, a declarat, în mai, ministrul de externe Espen Barth Eide, în fața parlamentului.
Guvernul de la Oslo a susținut până acum că Spațiul Economic European (SEE) ar trebui să rămână temelia relației sale cu Bruxelles-ul. Însă consecințele unui „Da” islandez ar fi greu de ignorat.
Un club tot mai mic
SEE extinde piața unică a UE către trei state din afara Uniunii: Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Dacă Islanda aderă, SEE s-ar reduce la doi membri, unul dintre ei fiind Liechtenstein – o țară cu doar 40.000 de locuitori, a cărei economie este strâns legată de cea a Elveției.
Practic, SEE ar deveni un aranjament bilateral între UE și Norvegia, lăsând Norvegia drept singura țară importantă din piața unică europeană fără un loc la masa deciziilor.
Islanda nu ar fi primul stat care trece de la statutul de membru SEE la aderarea deplină. Când acordul a intrat în vigoare, în 1994, el includea și Austria, Finlanda și Suedia – toate intrate ulterior în Uniune, în urma unor referendumuri favorabile.
Tehnic, SEE ar rămâne în picioare și dacă Islanda ar adera la UE. Politic, însă, ar deveni mai greu de argumentat că aranjamentul mai reprezintă o alternativă reală la aderarea deplină.
„Dacă Islanda ar deveni membră a UE, raportul de forțe dintre părțile Acordului SEE – inițial 12 țări la 7 – va deveni 28 la 2”, a spus Eide.
Acest dezechilibru explică de ce guvernul norvegian, deși apără SEE ca bază a relației cu Bruxelles-ul, nu poate trece cu vederea urmările unui vot „Da”.
„Indiferent de drumul pe care îl alege Islanda, trebuie să lucrăm la consolidarea cooperării noastre cu UE”, a adăugat Eide.
Premierul islandez, Kristrun Frostadottir, a transmis un mesaj asemănător după întâlnirea cu omologul său norvegian, Jonas Gahr Store, în februarie.
„Vom menține Acordul SEE activ, orice s-ar întâmpla”, a spus ea. „Pentru că, dacă din acest referendum iese un «Da» de partea noastră, tot mai rămâne de luat o decizie privind aderarea deplină. Iar dacă iese un «Nu», avem nevoie ca Acordul SEE să fie solid și activ”.
O istorie zbuciumată
SEE a fost rodul relației complicate a Norvegiei cu proiectul european. Norvegienii au respins de două ori aderarea la UE, prin referendum: în 1972 și în 1994.
De ambele dăți, Norvegia a fost singura țară candidată care a votat împotriva aderării, cu 53,5% și, respectiv, 52% de voturi „Nu”.
Tiparul se păstrează. Un sondaj publicat la începutul acestei luni de cotidianul norvegian ABC Nyheter arăta că 49% ar vota împotriva aderării la UE, față de 37% în favoarea ei.
Temerile de fond – pescuitul, agricultura și reticența de a schimba suveranitatea pentru un cuvânt limitat de spus într-un bloc mult mai mare – s-au schimbat puțin față de anii '90.
Islanda împărtășește multe dintre aceste temeri. Dar referendumul de sâmbătă nu vizează aderarea în sine. Întrebarea este dacă guvernul ar trebui să primească un mandat pentru a relua negocierile de aderare, suspendate în 2015.
Un al doilea referendum ar urma apoi să decidă dacă alegătorii aprobă eventualul acord obținut.
Asta înseamnă că negocierile Islandei vor fi urmărite îndeaproape la Oslo și ar putea slăbi poziția euroscepticilor norvegieni.
Hallgrimur Oddsson, directorul think tank-ului Evropustraumar, a declarat, pentru Euronews, că norvegienii vor „urmări foarte atent” felul în care evoluează negocierile, mai ales pe teme precum pescuitul.
El se așteaptă ca partidele pro-UE să folosească orice avânt pentru a reaprinde dezbaterea despre aderare, observând totodată că Norvegia a organizat deja două referendumuri pe această temă.
„Și istoria lor este diferită”, a spus el.
Votul din Islanda ar putea oferi un nou impuls, dar Norvegia ar trebui, oricum, să-și găsească propriile motive de aderare. Iar asta ar cere o amplă dezbatere națională, pentru care, până acum, a existat puțin apetit.
Redeschiderea unor răni vechi
Temerile Norvegiei s-au schimbat prea puțin de la ultima dezbatere despre aderare, la fel ca și pozițiile principalelor partide.
Nu prea a existat o discuție serioasă despre redeschiderea chestiunii aderării, în parte fiindcă politicienii și alegătorii rămân precauți față de diviziunile lăsate de campaniile referendare anterioare.
În actualul context geopolitic, se poate argumenta și că redeschiderea unei probleme atât de sensibile – una care a dezbinat în trecut țara și chiar familii – este ultimul lucru de care are nevoie Norvegia.
Când guvernul islandez a cerut oficial parlamentului organizarea unui referendum, Trygve Slagsvold Vedum, liderul eurosceptic al Partidului de Centru, a avertizat că acesta ar putea reînviora mișcarea pro-UE din Norvegia.
„Forțele pro-UE din Norvegia vor zugrăvi un tablou înspăimântător al unei Norvegii din afara UE. Vom asista la o înnegrire fără precedent a tabloului”, a spus Vedum, descriind opoziția față de aderarea la UE drept cea mai importantă temă din politica norvegiană.
În schimb, Guri Melby, liderul pro-european al Partidului Liberal, consideră că referendumul islandez ar trebui să dea un nou imbold dezbaterii despre aderarea Norvegiei și a îndemnat țara să învețe din abordarea mai puțin divizantă a Islandei.
La o audiere parlamentară din martie, deputata conservatoare Ine Eriksen Soreide susținea că situația din Europa și din lume s-a schimbat fundamental. Pe măsură ce UE își adâncește integrarea, spunea ea, îi va fi tot mai greu Norvegiei să-și apere interesele din afara blocului.
Oricum ar vota Islanda sâmbătă, Norvegia va resimți consecințele. Iar dacă drumul Reykjavíkului către aderarea la UE devine tot mai probabil, norvegienii s-ar putea trezi nevoiți să revină la spinoasa întrebare a propriului loc în Europa.
