"America trebuie să rămână alături de Ucraina", spun mai mulţi foşti ambasadori americani într-un text amplu în Politico, unde au remarcat că actuala politică a SUA ridică întrebarea fundamentală dacă Washingtonul înțelege ce este în joc.
Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA în România (2019-2021), Mark Gitenstein, fost ambasador al SUA în România (2009-2012) și pe lângă UE (2022-2025), Ron Gidwitz, fost ambasador al SUA în Belgia (2018-2021) și ambasador interimar al SUA pe lângă UE (2020-2021), Jim Gilmore, fost ambasador al SUA pe lângă OSCE (2019-2021), Kathleen Kavalec, fost ambasador al SUA în România (2023-2025) şi Jim Rosapepe, fost ambasador al SUA în România (1998-2001) sunt de părere că războiul din Ucraina este un test pentru toate naţiunile democratice.
"Statele Unite nu pot apăra în mod credibil libertatea la nivel mondial atâta timp cât tratează supraviețuirea unei democrații aflate sub atac drept o monedă de schimb", consideră aceştia, adăugând: "Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu este o simplă dispută teritorială. Este un test menit să arate dacă națiunile democratice vor apăra principiile care le susțin libertatea – sau dacă vor permite unui agresor autoritar să distrugă aceste principii prin forță militară, teroare și constrângere economică".
Invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina a fost ilegală. Acțiunile sale au inclus atacuri asupra civililor și a infrastructurii civile, iar în martie 2023, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin și al comisarului pentru drepturile copiilor, Maria Lvova-Belova, pentru presupuse crime de război care implică deportarea și transferul ilegal al unor copii ucraineni. Toate acestea sunt acuzații grave care necesită tragerea la răspundere a celor vinovați.
În timp ce Ucraina continuă să lupte pentru supraviețuirea sa, politica actuală a SUA ridică o întrebare fundamentală: înțelege Washingtonul ce anume este în joc?
Despre riscul unei victorii a Rusiei în Ucraina
Foştii ambasadori se întreabă dacă se poate avea încredere în angajamentele SUA.
"Dacă Moscova reușește să subjuge Ucraina, alți lideri autoritari se vor întreba, la rândul lor, dacă o cucerire militară poate avea succes. Se poate avea încredere în angajamentele SUA? Vor rămâne unite națiunile democratice atunci când prețul plătit va deveni incomod din punct de vedere politic?
Apărarea Ucrainei nu este un act de caritate. Este o investiție strategică în securitatea americană și europeană, în credibilitatea Washingtonului și în descurajarea unor conflicte viitoare", crede fostul ambasador al SUA în România.
"Statele Unite au ieșit din cel de-al Doilea Război Mondial înțelegând că o ordine internațională bazată pe suveranitate, libertate și statul de drept servește propriilor interese. Iar administrațiile succesive, atât republicane, cât și democrate, au recunoscut că expansiunea autoritară neîngrădită amenință atât securitatea americană, cât și independența aliaților săi.
Această înțelegere trebuie să ghideze, astăzi, politica SUA față de Rusia.
Diplomația este esențială. Negocierile pentru a pune capăt războiului trebuie abordate cu seriozitate. Însă pacea nu poate însemna recompensarea agresiunii, obligarea Ucrainei să renunțe la suveranitatea sa sau oferirea unui răgaz Moscovei pentru a se reînarma în vederea unei noi invazii.
Politica de conciliere nu previne neapărat conflictul. Ea poate încuraja agresiunea, convingând dictatorii că lumea liberă nu are voința de a li se opune. Iar o încetare a focului, în lipsa unor garanții solide, ar putea deveni doar o pauză înainte de următorul atac. O soluție care ar lăsa Ucraina fără apărare ar amâna conflictul, nu l-ar rezolva.
Pacea nu trebuie evaluată în funcție de rapiditatea cu care se semnează un acord, ci în funcție de măsura în care acesta protejează independența Ucrainei și reduce probabilitatea unui nou război. Presiunea economică se numără printre cele mai importante instrumente non-militare aflate la dispoziția SUA. Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât capacitatea Rusiei de a purta un război depinde, în mare măsură, de veniturile din energie, de accesul la piețele internaționale și de rețelele care facilitează eludarea sancțiunilor", au mai notat foştii diplomaţi.
De ce Rusia a obţinut derogări de la sancţiuni
Foştii ambasadori americani întreabă şi de ce SUA au scutit Rusia de anumite sancţiuni:
"La 18 septembrie, președintele SUA, Donald Trump, a promulgat „Legea Lindsey O. Graham privind sancționarea Rusiei și a Iranului din 2026”. Ulterior, pe 16 octombrie, am emis un ordin executiv prin care am suspendat aplicarea anumitor sancțiuni, restricții și taxe prevăzute de această legislație, invocând interesul național. Acest ordin ridică o întrebare legitimă cu privire la modul în care Washingtonul intenționează să utilizeze pârghiile economice puse la dispoziție de Congres.
Este necesar să se explice care sunt obiectivele concrete urmărite prin aceste derogări, în ce mod servesc ele securității naționale a SUA și ce condiții ar duce la reevaluarea lor.
SUA trebuie să aplice restricțiile în mod consecvent, să elimine căile de eludare a acestora și să impună sancțiuni atunci când state sau companii oferă, în mod deliberat, sprijin material efortului de război al Rusiei, încălcând astfel legislația în vigoare.
Acest lucru nu înseamnă renunțarea la diplomație. Dimpotrivă, necesită o politică coerentă, în cadrul căreia relaxarea măsurilor economice să contribuie la atingerea unor obiective de securitate clar definite".
Ce pericole sunt pentru SUA
Foştii diplomaţi au remarcat şi o serie de pericole pentru SUA:
"Dacă Washingtonul își slăbește propria presiune fără a obține concesii semnificative, riscă să piardă pârghii de influență, lăsând în același timp agresiunea Rusiei nerezolvată. Fiecare sursă de venit care ajută Moscova să-și susțină campania militară are consecințe pentru civilii ucraineni; aceștia le resimt prin distrugerea locuințelor, destrămarea familiilor și pierderea vieților omenești.
Politica SUA nu ar trebui să faciliteze Rusiei finanțarea unui război despre care Washingtonul afirmă că dorește să-l încheie.
Istoria americană cunoaște o tradiție bipartizană de leadership care îmbină apărarea libertății cu discernământul strategic.
Harry Truman a înțeles că securitatea SUA depinde de opunerea în fața expansiunii autoritare. În timpul Crizei Rachetelor din Cuba, John F. Kennedy a demonstrat că forța și diplomația nu sunt noțiuni opuse. Ronald Reagan a înțeles că libertatea trebuie apărată împotriva celor care încearcă să o suprime. Iar George H. W. Bush a știut că suveranitatea și alianțele sunt esențiale pentru o ordine internațională în care națiunile nu pot redesena granițele prin forță.
Deși au activat în epoci diferite, stilul de conducere al acestor președinți a reflectat un principiu comun: securitatea americană este consolidată atunci când SUA combină forța militară, alianțele, diplomația și angajamentul față de independența națiunilor libere.
O politică ce exercită mai multă presiune asupra Ucrainei decât asupra Rusiei, care oferă Moscovei o relaxare economică fără concesii substanțiale sau care cere ucrainenilor să accepte un viitor lipsit de securitate, nu reprezintă o strategie pentru o pace durabilă. O astfel de abordare riscă să recompenseze agresiunea și să încurajeze conflicte viitoare.
Și, mai presus de toate, viitorul Ucrainei nu ar trebui decis peste capul ucrainenilor.
Instituțiile democratice pot fi atacate și destructurate mult mai rapid decât pot fi reconstruite. Prin urmare, lupta Ucrainei înseamnă mai mult decât un simplu război. Este vorba despre faptul dacă lumea democratică va rămâne o comunitate de națiuni unite prin principii comune sau dacă se va transforma într-o colecție de state lăsate să negocieze individual cu regimuri autoritare.
Istoria nu va evalua politica SUA doar prin prisma costurilor imediate ale armamentului, energiei sau sancțiunilor. Ea va judeca dacă America a fost alături de o națiune care luptă pentru supraviețuire, dacă a susținut principiile pe care le cere altora să le respecte și dacă a contribuit la prevenirea unor conflicte viitoare, demonstrând că agresiunea nu aduce beneficii".
