Parlamentul Franței a abrogat, joi, așa-zisul „Cod Negru”, legea care prevedea felul în care pot fi tratați sclavii din coloniile extra-europene ale țării, relatează The Guardian. În mod bizar, legea a supraviețuit ca parte a legislației franceze, deși sclavia a fost abolită de statul francez încă din 1848.
Codul Negru a supraviețuit ca parte a legislației franceze timp de 180 de ani după abolirea efectivă a sclaviei. El prevedea cum pot fi tratați sclavii din teritoriile extra-europene ale țării – el prevedea legalitatea deținerii oamenilor ca proprietate, muncirea lor până la moarte, vânzarea lor sau uciderea.
Parlamentul francez a votat în unanimitate pentru abrogarea acestei vechi legislații, într-o neașteptă demonstrație de unitate, în contextul în care legislativul de la Paris rămâne profund divizat pe linii ideologice și politice.
Codul Negru e vechi din 1685 și a fost promulgat de regele Ludovic al XIV-lea, poreclit „Regele-Soare”.
Pasul făcut azi de parlamentarii francezi e important – Franța își recunoaște rolul în fenomenul și instituția sclaviei și ar putea să accepte plata unor reparații. Ideea reparațiilor a fost adusă în discuție de președintele Emmanuel Macron, săptămâna trecută.
Președintele francez a spus că acest cod „nu ar fi trebuit niciodată să supraviețuiască abolirii sclaviei din 1848”.
„Tăcerea, uneori indiferența, pe care le-am menținut timp de aproape două secole față de acest Cod Negru nu mai poate fi considerate o omisiune. A devenit o formă de insultă”, a adăugat liderul francez.
Macron a adăugat că problema reparațiilor este una pe care Franța nu o poate refuza, dar că nici nu trebuie făcute „promisiuni false”.
Emoție în Franța, la abrogarea legii
Steevy Gustave, deputat din insula franceză Martinica, din Caraibe, ai cărui strămoși au fost sclavi, a vorbit cu lacrimi în ochi în Adunarea Națională: „Niciun vot, de unul singur, nu poate repara secole de vieți distruse”.
„Nu suntem urmașii unor sclavi, suntem urmașii unor ființe umane născute libere, apoi reduse la ce poate fi mai rău — reduse la statutul de sclav”.
Cele 60 de articole ale codului reglementau fiecare aspect al vieții unui sclav. Articolul 44 declara persoana drept „bun mobil”, în timp ce alte clauze stabileau că cei care fugeau urmau să fie mutilați și că vorba unei persoane înrobite nu valora nimic.
Max Mathiasin, deputat francez din Guadelupa, în sudul Caraibelor, care a depus moțiunea de abrogare a legii, a spus că a cumpărat exemplare ale textului original, dar nu ajunsese niciodată să le citească.
„Ca stră-strănepot al unor oameni care au fost înrobiți, nu am avut niciodată tăria să îl citesc integral. A fost făcut de oameni, împotriva unor oameni”, le-a spus el deputaților.
El a spus că votul este „o modalitate de a ne reda demnitatea strămoșilor, de a ne reda umanitatea”. Asta înseamnă să fii la înălțimea promisiunii Republicii Franceze de libertate, egalitate și fraternitate, a adăugat el.
Franța a fost una dintre cele mai active imperii în comerțul cu sclavi
Franța a fost a treia cea mai activă țară în comerțul internațional cu sclavi, după Imperiul Britanic și Portugalia.
Imperiul Francez a făcut comerț cu 1,4 milioane de africani, pe care i-a dus forțat pe plantații de trestie de zahăr în coloniile sale americane. Cu banii câștigați în acest fel au fost dezvoltate orașele Nantes și Bordeaux.
Cele mai profitabile astfel de plantații erau în Saint-Domingue, o colonie franceză aflată în zona vestică a insulei Hispaniola, pe al cărui teritoriu se află astăzi statele Haiti și Republica Dominicană.
Colonia a fost fondată în anul 1687. În 1804, persoanele înrobite din colonie au pornit o revoltă, iar în urma acesteia a apărut statul independent Haiti. Chiar și așa Franța i-a forțat pe sclavii eliberați să plătească reparații stăpânilor lor, iar datoria s-a întins până în anul 1947.
După abolirea sclaviei, Franța a continuat să dețină o serie de colonii în Americi – cele mai vechi – Guadelupa, Martinica, Guiana franceză – au devenit departamente ale statului francez în 1946. Populațiile lor sunt descendenți ai populației înrobite, iar astăzi sunt cetățeni francezi și guvernați de la Paris.
Deși sunt considerate parte a Franței, acestea rămân unele dintre cele mai sărace teritorii ale sale, cu un șomaj aproape dublu față de cel din Franța metropolitană și cu multe gospodării care trăiesc sub pragul național al sărăciei.
„În Guadelupa, cele mai importante funcții din structurile statului sunt deținute de albi”, a declarat Mathiasin.
Pierre-Yves Bocquet, directorul adjunct al Fundației pentru Amintirea Sclaviei, a spus că acest cod se află la originea „excepției coloniale” a țării, impunând ideea că deviza fondatoare a Republicii Franceze nu li se aplica anumitor oameni aflați sub autoritatea sa.
„Chiar și astăzi, acceptăm ca oamenii din teritoriile de peste mări să aibă mai puține drepturi decât cei din Franța metropolitană”, a spus el.
Ştiri video recomandate
