Deasupra străzilor Varșoviei, udate de ploaie, platforma de observație a turnului Varso oferă o priveliște asupra cadoului făcut Poloniei de Iosif Stalin, o clădire care stârnește controverse de zeci de ani. Pentru unii, Palatul Culturii și Științei, construit în perioada sovietică, este un coșmar arhitectural care pare opera unui cofetar beat, o relicvă a opresiunii care ar fi trebuit demolată. Pentru alții, reprezintă un simbol al orașului și un avertisment monumental al istoriei, scrie The Guardian într-un amplu articol de analiză.
Pentru administratorii turnului Varso, finalizat în urmă cu patru ani și devenit cea mai înaltă clădire din UE, cu o turlă care se ridică la 310 metri, depășindu-și simbolic vecinul stalinist, acesta este un reper al ascensiunii rapide a Poloniei către prosperitate economică, scrie Richard Partington.
„Îl privim de sus”, spune Cezary Błaszczyk, directorul general pentru Polonia al HB Reavis, compania care deține turnul, arătând spre palatul de vizavi. În urmă cu câteva luni, un acrobat a traversat pe o chingă întinsă distanța de 500 de metri dintre cele două clădiri. „A fost o trecere simbolică din trecut în viitor”, spune colega sa, Natalia Kasperska.
„Din moment ce suntem mai sus și mai înalți decât Palatul Culturii, privim lucrurile astfel: «Am depășit comunismul, iar acum suntem o țară cu o economie puternică»”, spune Blaszczyk.
În cele aproape patru decenii de când a scăpat de regimul de dominație sovietică comunistă, Polonia a trecut printr-o transformare profundă. Dacă excludem țările exportatoare de petrol și marile centre financiare, veniturile polonezilor s-au apropiat de nivelurile occidentale în cel mai rapid ritm din lume, crescând de la 40% din media UE la mijlocul anilor 1990 la 81% anul trecut.
Venitul național a depășit anul trecut pragul de 1.000 de miliarde de dolari, plasând Polonia printre cele mai mari 20 de economii ale lumii. Prognozele Fondului Monetar Internațional indică faptul că venitul pe cap de locuitor îl va depăși în curând pe cel din Japonia și Spania.
„Acum patru decenii eram, scuzați-mi engleza, într-un rahat foarte, foarte mare”, spune Marcin Bosacki, adjunct al ministrului polonez de externe.
În timp ce amestecă ceaiul cu lămâie în biroul său somptuos din Varșovia, el își amintește cum, în anii 1980, după școală, stătea la coadă până la cinci ore pentru a cumpăra unt și carne, într-o perioadă în care regimul comunist impusese legea marțială.
Însă, mișcarea Solidaritatea, înființată de muncitorii șantierelor navale din Gdansk, și vizita Papei Ioan Paul al II-lea în țara sa natală, în 1979, au pregătit terenul pentru tranziția Poloniei la democrație în 1990 și pentru un „miracol economic”.
„Exodul creierelor” în revers
Integrarea în structurile occidentale, inclusiv aderarea la NATO în 1999 și la UE în 2004, a contribuit la rândul său la această transformare. Ani la rând, numeroși polonezi au ales să emigreze pentru a câștiga mai bine în străinătate, provocând un exod al specialiștilor care s-a accelerat după aderarea la UE.
În Regatul Unit, instalatorul polonez a devenit un simbol al forței de muncă străine, în contextul disputelor politice privind libera circulație în UE, înaintea referendumului pentru Brexit.
În prezent, britanicii au șanse tot mai mari să își repare robinetele cu ajutorul unor instalatori români sau bulgari, după creșterea puternică a numărului de polonezi care părăsesc Regatul Unit.
În fiecare an începând din 2021, când Brexitul a intrat în vigoare după o perioadă de tranziție de un an, numărul polonezilor care au plecat din Regatul Unit a fost de două ori mai mare decât al celor care au sosit.
Între timp, în 2024, Germania a înregistrat pentru prima dată un număr mai mare de cetățeni străini care s-au mutat din Germania în Polonia decât în direcția opusă.
La etajul 44 al turnului Varso, în biroul din Varșovia al firmei de arhitectură Foster + Partners, Jedrzej Kolesinski și Krzysztof Gornicki se numără printre cei care s-au întors în țară.
Ambii s-au mutat la Londra la vârsta de aproximativ 20 de ani pentru a lucra la sediul central al firmei britanice de arhitectură, unde au condus echipa de proiectare a turnului în care lucrează acum.
Gornicki spune că Polonia s-a schimbat radical în anii petrecuți de el în străinătate. Și-a dorit întotdeauna să se întoarcă pentru a contribui la dezvoltarea țării, iar posibilitatea de a-și crește familia aproape de părinți, într-un oraș sigur, cu multe spații verzi și mai accesibil financiar decât Londra, reprezintă un avantaj suplimentar.
Acum, cei doi lucrează la proiectarea noului aeroport al Varșoviei, cel mai mare proiect european de infrastructură construit de la zero.
„Poți lucra la nivel mondial dintr-un singur loc. La Londra lucram la proiecte din America de Nord până în Asia (...) Acum facem exact același lucru, doar că din Varșovia”.
Pe străzile de la poalele turnului Varso, semnele progresului sunt imposibil de ignorat. Tramvaie electrice moderne merg pe lângă zgârie-nori, macaralele și șantierele de construcții sunt pretutindeni, alături de panouri publicitare uriașe și trotinete electrice care pot fi închiriate fără stații fixe.
Tradiționalele bar mleczny, cantine populare destinate inițial clasei muncitoare, continuă să atragă numeroși clienți, servind supă de sfeclă roșie și colțunași polonezi. Dar la Prasowy, cel mai vechi dintre acestea, comenzile sunt acum plasate prin intermediul unor ecrane tactile.
Piața Paradei, care înconjoară palatul și care fusese cândva o întindere de asfalt proiectată pentru coloanele de tancuri sovietice, a fost transformată într-un spațiu cu vegetație.
Sunt planificate și alte proiecte de dezvoltare, menite să sprijine candidatura Varșoviei pentru organizarea Jocurilor Olimpice de vară din 2040.
Dar, există și dificultăți asociate acestei creșteri rapide.
Așa cum fațadele centrului vechi medieval al Varșoviei, reconstruit din ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial, ascund structuri de beton din secolul XX, creșterea economică spectaculoasă a Poloniei ascunde tensiuni profunde. Afluxul de capital internațional a dus la creșterea costului vieții, împingând locuitorii mai săraci ai Varșoviei în afara unor zone ale orașului.
Inegalitatea veniturilor se numără printre cele mai ridicate din Europa, iar diviziunile politice tot mai mari pregătesc terenul pentru alegeri parlamentare tensionate anul viitor. Apropierea de nivelurile economice occidentale reprezintă și o provocare nouă pentru o țară cunoscută mult timp drept un centru de producție cu costuri reduse în interiorul UE.
Ani la rând, forța de muncă poloneză, calificată și ieftină, a atras companii precum Volkswagen, care produce automobile, Cadbury, care fabrică ciocolată, și bănci precum JP Morgan, care și-au deschis centre internaționale de servicii în țară.
La 19,10 euro pe oră, costul mediu al forței de muncă, incluzând salariile, taxele și alte cheltuieli, reprezintă încă jumătate din cel înregistrat în Germania și Franța, dar diferența se reduce. Din 2004, salariul mediu lunar a crescut de peste trei ori în termeni nominali, ajungând anul trecut la 8.904 zloți (aproximativ 2.100 de euro).
Potrivit Deutsche Bank, salariul net lunar din Varșovia a crescut cu 120% din 2016, depășind nivelurile din Roma și Lisabona. O masă pentru două persoane în capitala poloneză costă acum mai mult decât în Tokyo, iar prețul unui cappuccino s-a dublat.
Rafal Brzoska, fondatorul miliardar al InPost, compania paneuropeană de lockere pentru colete înființată la Cracovia, spune că polonezii își merită reputația de oameni muncitori. Dar, în prezent, țara trebuie să se concentreze pe o muncă mai eficientă, pe producția cu valoare adăugată mai mare și pe serviciile care necesită un nivel ridicat de cunoștințe și expertiză.
„Următoarea etapă va depinde mai puțin de recuperarea decalajelor și mai mult de productivitate. Nu mai avem deloc avantajul costurilor reduse ale forței de muncă. Trebuie să ne concentrăm pe productivitate, tehnologie, energie mai ieftină și reglementări mai bune.” Brzoska este, însă, îngrijorat de tensiunile din politica poloneză.
Divergențele dintre președintele Karol Nawrocki și guvernul liberal condus de Donald Tusk au devenit tot mai aprinse. Între timp, partidele mai mici de extremă dreapta beneficiază împreună de sprijinul unei cincimi din electorat.
Polonia investește masiv și în apărare și securitate energetică, urmărind totodată să stimuleze creșterea economică, în contextul reacției Europei la agresiunea rusă și al reducerii implicării americane.
„Oamenii ar putea ajunge să aibă încredere în altcineva care pretinde că deține un remediu miraculos. Dar nu există niciun remediu miraculos. Trebuie să fim extrem de atenți când ni se spune că există o formulă secretă care va schimba totul ca prin magie”, spune Brzoska. „În opinia mea, din păcate pentru noi toți, va trebui în continuare să muncim din greu”.
Polonia ca lider regional
În cadrul planurilor sale de dezvoltare, Polonia încearcă să devină un centru tehnologic regional, sprijinită de un fond de investiții de un miliard de dolari, finanțat din capital public și privat, care va susține startupurile tehnologice și companiile din domeniul AI.
Numărul companiilor cu o creștere rapidă este în urcare, printre acestea numărându-se ElevenLabs, o companie de generare audio prin AI și clonare a vocilor, evaluată la 11 miliarde de dolari, al cărei nume face referire la 11 noiembrie, Ziua Independenței Poloniei. Ambițiile țării au baze solide.
Rezultatele programului internațional de evaluare a elevilor PISA, organizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), plasează Polonia la egalitate cu Regatul Unit printre țările cu cele mai bune performanțe la matematică, atât în Europa, cât și la nivel mondial. În plus, proporția adulților care au absolvit studii superioare este mai mare decât în Germania.
Pe malul estic al Vistulei, în cartierul muncitoresc Praga, cunoscut pentru atmosfera sa neconvențională și creativă, sediul companiei de jocuri video CD Projekt Red ilustrează progresele realizate de Polonia.
Compania care a dezvoltat seriile de jocuri de mare succes The Witcher și Cyberpunk 2077 și-a început activitatea în anii 1990 ca importator de jocuri pe CD produse de companii americane.
Michal Nowakowski, unul dintre cei doi directori generali ai companiei, spune că aceasta era, în primii ani, cam limita ambițiilor poloneze.
Astăzi, compania concurează la nivel mondial pentru a atrage programatori, dezvoltatori de jocuri și graficieni.
„La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, cred că exista un complex de inferioritate uriaș. Toți cei tineri își doreau să recupereze decalajul față de Occident.” Nowakowski a crescut în anii 1980, iar familia sa a fost expulzată din Polonia în perioada legii marțiale.
El își amintește că a vizitat Londra la vârsta de 15 ani și că a rămas „uluit” de magazinul Virgin Megastore și de cultura britanică. „Nu mi-aș fi putut imagina niciodată că Polonia ar putea deveni așa”.
Însă, într-o singură generație, această mentalitate s-a schimbat atât de mult încât, spune el, propriii săi copii nici măcar nu ar înțelege-o.
„Tinerii de astăzi nu mai au niciun complex de inferioritate. Nu se opresc să se întrebe: «Putem fi la fel de buni ca britanicii, francezii sau spaniolii?» Nu mai sunt împiedicați de asemenea gânduri”.
„Avem universități foarte bune și un sistem de educație care le oferă oamenilor competențe solide. Cred că acestea ne pot duce, ca țară, la un nivel pe care nu l-am mai atins niciodată”.
„Suntem o țară de dimensiuni potrivite. Nici prea mică, nici prea mare. Nu mai avem niciun complex de inferioritate. Nu există nimic care să ne țină pe loc”.
