Pământurile rare, care includ elemente esențiale pentru fabricarea telefoanelor, mașinilor electrice, avioanelor sau echipamentelor medicale, au devenit miza unei competiții globale acerbe, scrie New York Post. Statele Unite, China și alte mari puteri se se luptă pentru controlul acestor resurse, care sunt tot mai căutate și tot mai importante pentru economie și securitate. Pe lângă resursele terestre, Zona Clarion Clipperton din Oceanul Pacific, bogată în minerale rare, reprezintă o nouă miză strategică.
În 2009, Jim Kennedy, consultant și antreprenor în domeniul pământurilor rare – un grup de 17 elemente chimice din tabelul periodic, cruciale pentru tehnologia modernă, care se găsesc în concentrații mici și sunt greu de extras – s-a întâlnit cu un înalt oficial de la Pentagon pentru a discuta despre viitorul acestor zăcăminte prețioase.
„A fost aproape indiferent față de această problemă”, a povestit Kennedy pentru ziarul american. „Nepăsarea lui m-a uimit. A fost una dintre cele mai dezamăgitoare întâlniri din viața mea.”
Șaisprezece ani mai târziu, această indiferență a dispărut în mare parte. Pământurile rare – utilizate pentru orice, de la smartphone-uri, mașini electrice și motoare de avioane, până la echipamente medicale, turbine eoliene și echipamente militare precum rachete și avioane de vânătoare – sunt acum un subiect fierbinte pe agenda liderilor mondiali.
Importanța strategică a pământurilor rare
Pământurile rare „se bucură de un nivel neobișnuit de sprijin politic bipartizan, deoarece sunt vitale atât pentru dezvoltarea economică, cât și pentru securitatea națională”, spune Melissa Sanderson, fost președinte și actual director al consiliului de administrație al American Rare Earths, o companie australiană axată pe dezvoltarea de proiecte de pământuri rare, inclusiv unul în Wyoming, SUA.
Pământurile rare nu sunt doar o mare parte a tehnologiei moderne; în multe privințe, acestea sunt cele mai importante componente. Sunt utilizate ca agenți de absorbție a căldurii în motoarele turbinelor eoliene, pentru a face iPhone-urile și avioane de luptă mai rezistente și pentru a îmbunătăți imaginea aparatelor RMN.
Supremația Chinei
Și cel mai important aspect - sunt aproape complet controlate de China. Între 2020 și 2023, 70% din importurile SUA de pământuri rare au provenit din China, potrivit Statista. Acest număr a crescut la 80% anul trecut.
Și SUA se bazează 100% pe importurile din China de ytriu, un metal de pământ rar utilizat în orice, de la telefoane mobile la televizoare și radioterapie pentru tratarea cancerului hepatic.
China a fost capricioasă în acordarea de licențe de export pentru pământuri rare, deși controlul său a dat semne recente de slăbire. Președintele Trump a avut o convorbire telefonică lungă (și rară) cu președintele chinez Xi Jinping pe 5 iunie, iar într-o postare pe rețelele de socializare după convorbire, Trump a scris: „nu ar trebui să mai existe nicio întrebare cu privire la complexitatea produselor din pământuri rare”.
A doua zi, China a acordat licențe temporare de export furnizorilor de pământuri rare ai principalilor trei producători auto din SUA.
Ironia este că, pentru o mare parte din mijlocul secolului al XX-lea, SUA a fost un lider mondial în domeniul elementelor de pământuri rare, însă „cererea era exponențial mai mică la acea vreme”, spune Sanderson.
„Prin urmare, producția singurei noastre companii – Mountain Pass Materials, cunoscută acum sub numele de MP Materials – a fost suficientă pentru a satisface un procent mare din cererea existentă atunci.” Compania, cu sediul în Las Vegas, Nevada, operează încă singura mină și instalație de procesare a pământurilor rare din Statele Unite.
Declinul SUA
Avantajul Americii în domeniul pământurilor rare a luat sfârșit în 1980, din cauza unor schimbări în reglementările americane privind această industrie. Deoarece procesarea mineralelor de pământuri rare implică separarea și îndepărtarea uraniului și toriului, aceasta poate duce la deșeuri radioactive și alți contaminanți.
„SUA erau îngrijorate de impactul asupra mediului, deoarece, în special cu tehnologia vremii, existau impacturi semnificative asupra calității aerului, apei și chiar a solului, care nu ar fi îndeplinit standardele americane”, spune Sanderson.
Nu a fost aceeași poveste în China, care era mai dispusă să accepte poluanții periculoși „ca preț pentru obținerea dominației pe piață”, spune ea.
Monopolul Chinei asupra pământurilor rare nu le oferă doar un avantaj economic. „China și-a folosit puterea pe piață ca o armă de mulți ani, în moduri tot mai bine gândite și permise de lege”, spune Sanderson.
Țara și-a demonstrat pentru prima dată puterea în 2010, blocând exporturile de pământuri rare către Japonia, un producător major de magneți metalici permanenți.
„Această decizie a fost anulată de Organizația Mondială a Comerțului, astfel încât China nu își exercită controlul la fel de deschis acum”, spune Sanderson. Însă în actuala dispută comercială cu SUA, „China a identificat șapte elemente cruciale în cadrul regimului său de control al exporturilor pe care nu le va vinde SUA”, spune Sanderson. „Din cauza îngrijorărilor că, deși sunt potrivite pentru uz economic civil, acestea ar putea fi utilizate și în scopuri militare.”
De ce vrea Trump să anexeze Groenlanda
Deși tarifele impuse de președintele Trump sunt adesea indicate ca un factor care exacerbează tensiunile, Kennedy, care este președintele ThREE Consulting, o firmă de consultanță în domeniul pământurilor rare, spune că acestea „obligă China să dezvăluie magnitudinea acestei amenințări. În absența tarifelor impuse de Trump, China nu și-ar fi arătat niciodată influența până nu ar fi fost prea târziu”.
Cât de rea ar putea deveni situația? Kennedy consideră că, dacă nu se va controla și China ar fi fost lăsată să continue embargoul fără consecințe, „restul lumii ar trebui să închidă tot și să reproiecteze aproape tot ce iese de pe o linie de asamblare”, spune Kennedy. „Nu este o exagerare.”
Conflictul cu China poate fi în prim-plan, dar nu este singura modalitate prin care Trump încearcă acum să protejeze națiunea de epuizarea pământurilor rare. Groenlanda conține (după unele estimări) aproximativ un sfert din mineralele de pământuri rare ale lumii, iar Trump a sugerat că SUA ar putea anexa teritoriul autonom al Danemarcei.
SUA au semnat recent și un acord istoric cu Ucraina, care deține aproximativ 5% din totalul rezervelor globale de minerale. Deși Trump a declarat în februarie că Ucraina va furniza „echivalentul a aproximativ 500 de miliarde de dolari în minerale de pământuri rare”, suma exactă nu a fost specificată în acord, în afară de faptul că SUA și Ucraina vor împărți profiturile 50/50.
Mina de aur care așteaptă să fie descoperită
De asemenea, au existat eforturi de a exploata pământuri rare dintr-o sursă complet nouă – din adâncurile Oceanului Pacific.
„Zona Clarion Clipperton”, o zonă îndepărtată a Pacificului, între Hawaii și Mexic, de aproximativ jumătate din dimensiunea SUA continentale, este bogată în noduli polimetalici, formațiuni asemănătoare rocilor care conțin unele dintre cele mai căutate pământuri rare din lume. Este o adevărată mină de aur care așteaptă să fie descoperită.
De fapt, US Geological Survey a estimat recent că Zona Clarion Clipperton conține mai mult nichel, cobalt și mangan decât toate rezervele terestre la un loc.
The Metals Company, o firmă canadiană cu legături de investiții în SUA, face deja pași importanți pentru a deveni prima care exploatează comercial în regiune. A efectuat un test pe teren în 2022, iar compania solicită în prezent „licențe de explorare și permise de recuperare comercială” din partea SUA.
Însă, mai multe obstacole juridice ar putea încetini aceste ambiții: în ciuda unei legi adoptate de Congres în 1980 pentru a reglementa exploatarea minieră pe fundul mării, Zona Clarion Clipperton se află tehnic sub jurisdicția Autorității Internaționale pentru Adâncul Mării, care operează în cadrul Convenției Națiunilor Unite privind Dreptul Mării. Rămâne deschis dezbaterii dacă această instituție are autoritate exclusivă asupra regiunii.
Există, de asemenea, preocupări legate de mediu. Arlo Hemphill, Senior Oceans Campaign la Greenpeace, avertizează că orice mișcare de exploatare a Pacificului „ar fi un dezastru ecologic. Oamenii de știință nici măcar nu au avut șansa să exploreze și să înțeleagă pe deplin minunile adâncurilor, dar o corporație lacomă vrea să distrugă acest ecosistem și să provoace daune ecologice imense”.
Gerard Barron, CEO al The Metals Company, respinge aceste îngrijorări, subliniind într-un interviu recent că Indonezia exploatează în mod regulat păduri tropicale din regiuni cu biodiversitate.
SUA ar putea învăța de la Canada și Australia
Există și alte opțiuni, dar multe sunt la fel de controversate. Melissa Sanderson, fost președinte și actual director al consiliului de administrație al American Rare Earths, consideră că cheia va fi consolidarea relației noastre cu aliați precum Canada și Australia.
„Au resurse naturale semnificative și companii miniere experimentate și mari. . „Cooperarea cu aceste țări este vitală pentru a acumula cunoștințe. SUA nu au suficienți ingineri chimici și de proces experimentați", adaugă Sanders.
A durat o jumătate de secol pentru ca China să-și atingă poziția pe piață, spune ea, iar SUA au nevoie de un lanț de aprovizionare integrat de la extragerea mineralelor din mine, până la fabricarea magneților puternici folosiți în tehnologie.
SUA trebuie, de asemenea, să își reformeze sistemul de reglementare minieră, care are un proces de autorizare disfuncțional și unele dintre cele mai lungi termene de livrare pentru producția de mine noi din lume.
„În medie, companiile așteaptă între opt și cincisprezece ani de la momentul în care un zăcământ este inițial considerat interesant din punct de vedere economic până la momentul în care producția poate începe”, spune Sanderson, „iar unele au așteptat semnificativ mai mult decât atât”.
Noile proiecte miniere sunt, de asemenea, frecvent litigioase, ceea ce poate adăuga și mai mulți ani la timpul de așteptare. Având în vedere orizontul de rentabilitate a investițiilor atât de lung și perspectivele atât de incerte, multe companii „au dificultăți în a atrage investițiile necesare pentru a susține costurile ridicate ale construirii unei mine”, spune ea.
"Mingea este în terenul lui Trump"
Antreprenorul Jim Kennedy este optimist cu privire la viitor. Compania sa, Caldera Holding LLC, colaborează cu laboratoare federale pentru a remodela o fostă mină de minereu de fier din Missouri pentru a se concentra pe exploatarea de minerale rare. El consideră că mina sa este singura care poate furniza „cantități semnificative din punct de vedere geopolitic” de pământuri rare.
Însă mingea, spune Kennedy, este în terenul lui Trump. Războiul său comercial a cauzat incertitudine, dar acțiunile președintelui „sugerează cu tărie că deconectarea de China este reală. Acest lucru poate fi util, însă punerea în aplicare este esențială”.
Acum depinde de administrația Trump să ofere împrumuturi cu costuri reduse, granturi și credite fiscale pentru producție companiilor miniere din SUA care s-au confruntat, cel puțin până acum, cu obstacole aproape insurmontabile. „Eșecul de a sprijini proiecte integrate”, spune Kennedy, „va duce la multe dezastre care se dezvoltă lent, dar sigur".
