Două artefacte vechi de 4500 de ani dezvăluie informații prețioase despre ritualurile folosite în Mesopotamia antică zi de zi la răsăritul Soarelui, dar și despre credințele acestor civilizații care fascinează și după milenii de la dispariția lor. Statuetele au fost găsite făcute bucăți în Cimitirul Regal din Ur, un sit arheologic care se află în Tell el-Muqayyar, Iraq, iar oamenii de știință au reușit să le reconstruiască piesă cu piesă asemenea unui puzzle. Rezultatul: o două statuete superbe din aur, reprezentarea unui berbec într-un desiș, potrivit arheologului Leonard Woolley, cel care a descoperit-o, relatează Live Science.
Descoperite acum un secol, într-o groapă în deșertul din sudul Irakului, aceste statuete vechi de 4500 de ani ar fi fost folosite în ofrandele oferite de civilizațiile din Mesopotamia antică zi de zi zeilor, la Răsărit, un ritual asociat cu destinul și nașterea universului.
Arheologul Leonard Woolley a descoperit statuetele pe care le-a numit „Berbecul din desiș”, în Marea Groapă a Morții din Cimitirul Regal de la Ur, în anul 1928. Aici a fost îngropat un membru al regalității sumeriene în jurul anului 2550 î.Hr., iar o dată cu el au fost sacrificați 68 de femei și cinci bărbați.
Woolley a găsit figurinele rupte și zdrobite. Acum reconstruite, ele măsoară 42,5 centimetri, respectiv 45,7 centimetri înălțime. Statueta mai mică este expusă la Muzeul Penn din Philadelphia, iar cea mai mare este găzduită de Muzeul Britanic din Londra.
Potrivit Muzeului Penn, statuetele ar putea reprezenta capre markhor, un tip de capră de munte din Asia Centrală și de Sud, cu coarne spiralate fantastice. Însă Woolley le-a numit „berbeci” pentru i-au amintit de povestea biblică a lui Avraam care a sacrificat un berbec în locul fiului său Isaac.
Capetele și picioarele statuetelelor sunt din lemn, acoperite cu foiță de aur, la fel și desișul sau tufișul înflorit. Urechile sunt din cupru, iar burțile din argint. Lapis lazuli, o piatră semiprețioasă de culoare albastru închis, a fost folosit pentru coarne și lâna caprelor. Fiecare capră stă pe labele din spate pe o bază dreptunghiulară decorată cu un mozaic de scoici, lapis lazuli și calcar roșu în formă de diamant.
Experții nu sunt siguri ce funcție aveau aceste două statuete de capră, dar ar fi putut fi folosite ca suporturi pentru ofrande care să susțină boluri mici ce nu au supraviețuit, potrivit unei echipe de cercetători de la Muzeul Penn care au publicat o analiză a obiectelor în 2020.
Acești cercetători văd desișul sau tufișul ca o reprezentare a arborelui cosmic mesopotamian care leagă cerul de Pământ. Rozetele de pe arbore simbolizează cerul, în timp ce frunzele semnifică Pământul. Modelul în formă de diamant de pe bazele statuetelor ar putea reprezenta munții — în special pe cei de pe orizontul estic al orașului Ur, unde răsare soarele.
Răsăritul zilnic era foarte important în Mesopotamia antică. Era legat de ideea destinului și asociat cu nașterea universului. Ritualurile pentru zeul soarelui Shamash implicau adesea sacrificiul de oi sau capre și aveau loc între apus și răsărit. Deoarece statuetele „berbecului din desiș” evocă răsăritul — momentul și locul unde cerul, Pământul și lumea de dincolo se întâlnesc în credința mesopotamiană — ele erau probabil considerate „mobilier potrivit” pentru un mormânt regal, au scris cercetătorii în analiza lor.
Ştiri video recomandate
