A fost denumită „cea mai periculoasă cursă din lume” şi, fără îndoială, face parte dintre cele mai nebuneşti competiţii: o alergare de aproximativ 183 de metri după o roată de brânză. Pentru a câştiga, tot ce trebuie să faci este să urmăreşti brânza pe panta abruptă acoperită de iarbă şi să treci linia de sosire înaintea oricui, scrie CNN.
Sună simplu, dar e mult mai greu de realizat. Panta este atât de abruptă încât te poate ameţi încă de pe linia de plecare şi nimeni nu-ţi garantează că vei ajunge la bază întreg.
„Trebuie să-ţi ignori total siguranţa personală”, a explicat Chris Anderson pentru CNN Sports.
Anderson a obţinut prima victorie din cele 23 de realizări record în 2005 şi şi-a fracturat glezna în timpul sărbătorilor, însă durerea insuportabilă şi cele opt săptămâni cu piciorul în ghips nu l-au descurajat.
În anul următor a câştigat din nou, dar despre a treia victorie, din 2007, nu-şi aminteşte mare lucru: a trecut linia de sosire inconştient. „A fost totul ca un vis”, şi-a amintit el, povestind că şi-a lovit capul pe drum.
Nimeni nu ştie cu exactitate cât timp se alergă după roata de brânză pe dealul Cooper’s Hill, în satul Brockworth din sud-vestul Angliei, dar prima atestare scrisă datează din 1826.
Localnicii s-au luptat cu înverşunare să păstreze această tradiţie străveche
În era internetului, evenimentul a devenit cu adevărat internaţional: mii de spectatori şi concurenţi vin în ultima zi liberă de luni din mai, iar câştigători au sosit chiar şi din Noua Zeelandă, Australia, Egipt şi Statele Unite.
Cu toate acestea, campionii de bază rămân tot cei din zonă. „Mergeam acolo la cort cu prietenii, ne îmbătam şi ne aruncam unii pe alţii pe deal”, povesteşte Anderson cu un zâmbet.
Panta este absolut incredibilă: un prim decliv de circa 60° şi o pantă medie de 45°. Privind de sus, pare o prăbuşire verticală, iar mulţi dintre cei care ajung la start renunţă în ultimul moment, când îşi dau seama în ce s-au băgat.
„Primii zece metri sunt practic verticali”, a explicat Anderson pentru CNN. „Trebuie să te arunci înainte şi să încerci să rămâi pe picioare cât de mult poţi.”
„Odată ce porneşti, nu prea mai ai cum să te opreşti – le dai voie celor ţi se opun să preia controlul. Încearcă să-ţi menţii echilibrul cât mai mult şi, dacă te dezechilibrezi, ridică-te cât de repede poţi.”
Cu cât iarbă e mai uscată, cu atât mai bună aderenţa, deşi suprafaţa tare creşte riscul rănilor. Imaginile video surprinse la curse redau un haos total: foarte puţini reuşesc să rămână în picioare, unii alunecă conştient pe fund, alţii zboară într-o avalanşă de corpurile contorsionate.
Fotografiile de la baza dealului arată un tablou derutant, ca o cutie de figurine aruncate de un gigant: trupuri zburând, răsucite, membre în toate direcţiile. Anderson şi-a adus aminte că a asistat la eveniment pentru prima dată chiar la zece ani şi i s-a părut fascinantă masa de concurenţi care îi trecea fulgerător pe lângă cort.
„Era atât de amuzant să-i vezi zburând şi căzând”, rememorează el, „dar nu era doar distracţie. Cel mai înspăimântător moment a fost când cineva şi-a fracturat piciorul – crampoanele i s-au prins în sol şi forţa l-a împins înainte, a rămas cu piciorul atârnând. A fost groaznic!”
Într-un an, Anderson a văzut trei glezne rupte, dintre care două au aparţinut sportivilor internaţionali care şi-au ratat zborurile acasă din cauza intervenţiilor chirurgicale de urgenţă. Fracturile de gleznă sunt frecvente – unii martori au văzut picioare răsucite la 180° – la fel ca traumatismul cranian: campioana feminină din 2023, Delaney Irving, a fost inconştientă chiar înainte de linia de sosire şi a aflat că a câştigat abia în zona medicală.
În documentarul Netflix „We Are the Champions”, deţinătoarea recordului feminin şi câştigătoare de patru ori, Flo Early, a dezvăluit că a rămas cu o leziune permanentă la umărul drept, cauzată de clavicula fracturată în timpul cursei.
Nu e de mirare că mulţi alergători apelează la un strop de alcool înainte de start. Anderson povesteşte că, iniţial, cursele începeau la 18:30, dar au fost mutate mai devreme pentru că majoritatea competitorilor erau prea beţi: „Am observat că, dacă eşti beat şi te loveşti, nu prea-ţi pot oferi calmante puternice, aşa că încerc să rămân cât mai treaz posibil.”
Avertismentele de pe tot dealul precizează limpede: oricine participă o face pe propria răspundere. Entuziaştii locali care organizează neoficial evenimentul nu vor să fie traşi la răspundere, iar cursa nu este asigurată.
Cu toate acestea, BBC relata în 2013 că poliţia din Gloucestershire i-a spus brânzăriţei Diana Smart, în vârstă de 86 de ani, care produce roata de 3 kilograme de Double Gloucester folosită la competiţie, că ar putea fi trasă la răspundere, orice facilitator fiind considerat implicit organizator.
Anderson a recunoscut că nu intenţiona să doboare recordul de 21 de victorii, stabilit în 1991, însă după ce a ajuns la 13 succese a decis să continue. În 2011 şi 2017 a câştigat de trei ori într-o singură zi, iar în 2018 şi-a depăşit recordul cu alte două victorii.
La 37 de ani, se recuperează după o accidentare la şold şi „ar trebui să fie retras”, spune el, dar ar putea reveni dacă fiul său de 16 ani va concura, dorind să-l iniţieze corect în acest adevărat test de curaj.
„Mi-ar plăcea să alerge, dar i-am spus că, dacă nu este hotărât, nu are rost să încerce”, mărturiseşte Anderson. „Cel mai periculos e să mergi încet şi să fii lovit din spate. Aş vrea să fie suficient de rapid încât să scape de haos.”
Ştiri video recomandate
