Arheologii din Ungaria au dezgropat, în apropiere de Budapesta, rămășițele unei săbii de fier rare, bijuterii și alte artefacte în mormântul vechi de 1.300 de ani al unui războinic de elită, potrivit Live Science.
Sabia elegant curbată — un tip folosit în principal de războinicii călare — este puternic ruginită, dar încă păstrează urme de decorațiuni fine pe lamă, care dezvăluie măiestria cu care a fost realizată arma antică.
Mormântul — situat în apropierea orașului Székesfehérvár (cunoscut și ca Fehérvár), la aproximativ 50 de kilometri sud-vest de Budapesta — a fost identificat prin imagini satelitare, potrivit unei declarații traduse de la muzeul Szent István Király (Regele Sfânt Ștefan) din zonă.
Săpăturile fac parte din programul Cimitire din Spațiu al Muzeului Național Maghiar și al Muzeului Regele Sfânt Ștefan, care analizează urmele din culturi vizibile în imaginile satelitare pentru a detecta situri arheologice îngropate.
› Vezi galeria foto ‹
Cine erau Avarii Pannoni
Mormântul descoperit datează între anii 670 și 690 d.Hr., când regiunea făcea parte dintr-un vast „Haganat Avar”, un tip de regat în Europa Centrală, centrat în Bazinul Carpatic din ceea ce este acum Ungaria.
Avarii din Europa Centrală sunt acum numiți „Avarii Pannoni” (Imperiul Bizantin numea regiunea „Pannonia”) pentru a-i diferenția de avarii semi-nomazi din Asia Centrală, cu care un studiu genetic din 2022 a sugerat că ar fi înrudiți. (Un popor complet diferit, numit „Avarii din Dagestan” sau „Avarii caucazieni”, trăiește acum în Munții Caucaz — etnografii consideră că numele comun este o coincidență.)
Potrivit istoricului bizantin Menander Protector (un nume câștigat ca gardian al împăratului), bizantinii din secolul al VI-lea credeau că Avarii Pannoni sunt aceiași avari din Asia Centrală despre care auziseră în secolul al V-lea și de care se temeau foarte mult — dar pe care nu i-au întâlnit niciodată.
Oamenii de știință și istoricii cred acum că Avarii Pannoni erau o confederație diferită de popoare semi-nomade din stepele eurasiatice, posibil conduse de o elită turcică sau mongolă. Ei nu au lăsat un limbaj scris, ceea ce face cultura lor enigmatică astăzi. Totuși, un studiu genetic din 2024 asupra unui cimitir al Avarilor Pannoni sugerează că femeile se mutau în satul soțului la căsătorie.
Lama și mânerul armei sunt intacte, ceea ce o face o descoperire excepțional de rară
Arheologii au spus că există urme că mormântul de lângă Székesfehérvár fusese jefuit, dar că încă conținea o selecție bogată de bunuri funerare, inclusiv sabia.
Lama și mânerul armei sunt intacte, ceea ce o face o descoperire excepțional de rară pentru această epocă. Totuși, este puternic ruginită și extrem de fragilă după 1.300 de ani îngropată, astfel încât a trebuit să fie ridicată din săpături pe un suport special din lemn, se arată în declarație.
Arheologii au descoperit, de asemenea, accesorii de curea din argint, ornamente metalice aurite pentru împletirea părului, cercei din mărgele de sticlă, un cuțit lung și vârfuri de săgeți care probabil erau depozitate într-un carcas — deși carcasul propriu-zis, precum și cozile și penele săgeților, s-au degradat.
Rămășițele războinicului au fost de asemenea găsite în mormânt. În timp ce brațele și partea inferioară a corpului erau aranjate în ordine anatomică, capul, pieptul și abdomenul fuseseră „devastate” de jefuitori, conform declarației.
Avarii Pannoni au stabilit un regat în Bazinul Carpatic în secolul al VI-lea, a scris istoricul Walter Pohl în „The Avars: A Steppe Empire in Central Europe, 567-822” (Cornell University Press, 2018).
Dar luptele lor împotriva Imperiului Bizantin, francilor și bulgarilor au contribuit la prăbușirea regatului lor în secolul al IX-lea, iar teritoriul a ajuns în mâinile maghiarilor, un grup etnic diferit din regiunea Volga-Ural, care sunt strămoșii majorității ungurilor moderni.
Ştiri video recomandate
