Un proiect de construcție de la Technische Universität Dortmund (Universitatea Tehnică Dortmund din Germania) a dus la o descoperire arheologică remarcabilă: urmele unei așezări uitate de mult, care a stat îngropată timp de milenii sub o pajiște de pe Emil-Figge-Straße.
Terenul, desemnat inițial pentru instalarea unui nou sistem fotovoltaic, a scos la iveală dovezi convingătoare ale unei locuiri umane continue ce se întinde pe parcursul a mii de ani, potrivit Arkeonews.
› Vezi galeria foto ‹
Săpăturile scot la iveală structuri preistorice sub terenul universității
Excavarea a început la începutul acestui an, ca parte a unei investigații preliminare obligatorii, impuse de autoritățile din Dortmund înaintea construirii unui sistem fotovoltaic montat la sol.
Arheologii bănuiau de mult timp că zona are o importanță istorică. În ultimele cinci decenii, descoperiri izolate din vecinătate — unelte din piatră și fragmente ceramice — au indicat activități datând din perioada neolitică, epoca fierului, perioada imperială romană și chiar Evul Mediu.
Pentru a evalua potențialul arheologic al pajiștii, experții au utilizat tranșee de sondaj sistematice, cunoscute sub denumirea de „secțiuni de căutare”. Aceste săpături mecanizate le permit arheologilor să identifice structuri subterane, să evalueze extinderea vestigiilor culturale și să înțeleagă stratigrafia solului.
Echipa firmei de specialitate EggensteinExca a identificat rapid descoperiri semnificative, ceea ce a dus la extinderea perimetrului cercetat și la scoaterea la lumină a mai multor structuri asociate unei așezări.
Descoperirea unei „case adâncite” oferă indicii esențiale
Printre cele mai importante descoperiri se numără rămășițele unei așa-numite „case adâncite” (pit house) — un tip de construcție semi-subterană asociată frecvent activităților meșteșugărești în Europa preistorică. Aceste locuințe sunt identificate, de regulă, prin decolorări ale solului care conturează planul podelei adâncite.
Astfel de structuri oferă informații valoroase despre organizarea așezărilor, activitățile economice și încadrarea cronologică. Locuința descoperită la TU Dortmund este considerată una dintre piesele centrale ale cercetării și ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care funcționau comunitățile antice din regiune.
Pe lângă urmele structurale — precum mici sisteme de șanțuri și gropi de stâlp ce indică amplasarea fostelor clădiri — arheologii au descoperit numeroase fragmente ceramice. Deși acestea sunt, pentru moment, încadrate generic ca preistorice, lipsa unor forme sau elemente decorative distinctive face dificilă datarea exactă.
Datarea cu radiocarbon a fragmentelor de cărbune descoperite în context arheologic ar putea oferi în curând un interval cronologic mai precis. Prin analiza Carbon-14 (14C), cercetătorii speră să stabilească perioada exactă în care a fost locuită așezarea.
Un schelet de animal indică activități mai târzii
O altă descoperire interesantă a fost scheletul aproape complet al unui animal de mari dimensiuni, probabil un cal sau un măgar. Oasele bine conservate sugerează o datare mai recentă, însă sunt necesare analize suplimentare pentru confirmarea speciei și a vechimii.
Această descoperire ar putea indica utilizarea continuă sau reluarea activităților în zonă în perioade istorice mai târzii, adăugând un nou strat în istoria complexă a sitului.
Amplasare strategică de-a lungul vechiului drum comercial Hellweg
Pajiștea de pe Emil-Figge-Straße era ideală pentru o așezare preistorică. Potrivit autorităților locale de patrimoniu, avantajele naturale ale zonei au făcut-o deosebit de atractivă pentru primii locuitori.
Solurile fertile de tip loess, specifice versantului nordic al culmii Dortmund și înălțimilor Stockum, sunt potrivite pentru agricultură și creșterea animalelor. În plus, apropierea de izvoare naturale și de straturi de sol care rețin apa ar fi asigurat o sursă constantă — un element esențial pentru o așezare de lungă durată.
La fel de importantă este amplasarea sitului de-a lungul vechiului coridor comercial vest-est cunoscut sub numele de Hellweg. Acest traseu, existent de mii de ani, a jucat un rol central în dezvoltarea agricolă și comercială timpurie a regiunii. Se crede că rețelele de schimb au apărut pentru prima dată în această zonă dens populată în perioada neolitică, evoluând ulterior în drumul istoric Hellweg.
În prezent, o mare parte din autostrada modernă A40 urmează traseul acestui vechi coridor comercial, demonstrând importanța geografică durabilă a zonei.
O lacună în cercetare, completată
Până acum, dovezile arheologice din această micro-regiune a zonei Hellweg constau în principal din descoperiri izolate. Noua arie documentată reprezintă prima secțiune coerentă și înregistrată sistematic a unei așezări preistorice în acest punct specific.
Specialiștii consideră că descoperirile vor contribui semnificativ la înțelegerea continuității locuirii de-a lungul coridorului Hellweg. Prin analizarea distribuției spațiale a structurilor și artefactelor, cercetătorii speră să reconstruiască practicile economice, producția meșteșugărească și organizarea socială a comunității care a prosperat aici.
Evaluarea științifică a materialelor recuperate este în desfășurare și ar putea acoperi o lacună importantă în cercetarea tiparelor de așezare preistorică din regiune.
Ştiri video recomandate
