Doi frați au pregătit timp de zece ani fuga din Coreea de Nord, planul îndrăzneț fiind de fapt gândit inițial de tatăl lor mort între timp. De altfel, atunci când au plecat, au luat cu ei și cenușa părintelui lor. Au plecat noaptea, cu barca, deși în apropiere erau gardieni. Dar au riscat, pentru că o a doua șansă nu mai exista.
Pe 6 mai 2023, o furtună de primăvară de trei zile s-a dezlănțuit în Marea Galbenă, iar asta i-a ajutat. Kim Il-hyeok și Kim Yi-hyeok și-au adunat cele șapte rude, în timp ce își revizuiau ruta pentru ultima dată.
› Vezi galeria foto ‹
Printre pasageri se aflau cei doi copii ai lui Kim Yi-hyeok, în vârstă de 4 și 6 ani, ascunși în saci de pânză. Soția lui Kim Il-hyeok, însărcinată în cinci luni, a acceptat cu reticență să li se alăture.
„Soția mea nu voia să dezerteze”, a declarat Kim Il-hyeok pentru CNN. „Era deosebit de îngrijorată să facă asta fiind însărcinată”.
„Am încercat să o conving spunându-i că trebuie să mergem în Coreea de Sud de dragul copilului. Am întrebat-o dacă vrea ca cei mici să crească într-o țară ca aceasta. În cele din urmă, soția mea a fost convinsă și am decis să fugim împreună”, a spus el.
Oficialii sud-coreeni au confirmat detaliile dezertării lui Kim, iar poveștile lui despre dificultățile cu care se confruntă nord-coreenii reflectă numeroase relatări ale dezertorilor împărtășite cu CNN.
Nouă persoane au fugit în acea noapte. Totuși, astăzi doar opt mai sunt în viață, ducându-și mai departe poveștile în Coreea de Sud.
Cum s-a născut planul de evadare și pregătirea lui
Capul familiei a fost cel care a plantat pentru prima dată ideea de a fugi din Coreea de Nord cu mai bine de 10 ani în urmă, sugerând că libertatea ar putea veni pe mare, a explicat Kim Il-hyeok.
„Familia noastră nu avea inițial nicio legătură cu bărcile sau pescuitul și trăiam în interiorul țării, departe de mare”, a explicat el. „Tatăl meu spunea: «Nu există nicio speranță în această societate, nu există nicio cale de a o schimba... Există o lume vastă și liberă acolo. Hai să mergem în Coreea de Sud»”.
Așa că și-a trimis fiul mai mic să-și găsească de lucru pe coastă.
„După aproximativ patru-cinci ani, fratele meu a învățat meseria și și-a cumpărat propria barcă”, a spus Kim Il-hyeok. În timp, fratele a câștigat încrederea loialiștilor partidului și a construit relații apropiate cu ofițerii locali de securitate dând mită.
Patrulele maritime ale Phenianului acționează ca niște santinele cenușii ale regimului liderului nord-coreean Kim Jong Un, străbătând Marea Galbenă cu un scop rece și neînduplecat: interceptarea dezertorilor.
Pentru a scăpa din Coreea de Nord, familia Kim trebuia să evite bărcile de patrulare și să traverseze ceea ce este cunoscut drept Linia Limită de Nord (NLL), o frontieră maritimă tensionată și disputată între Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Apele din apropierea graniței sunt bogate în viață marină, dar puțini îndrăznesc să pescuiască acolo, întrucât zona este strict delimitată și atent supravegheată. Frații au folosit acest lucru în avantajul lor, prefăcându-se pescari în timp ce căutau breșe în acoperirea patrulelor.
„Simulările mergeau așa: dacă navigăm spre NLL, armata nord-coreeană ar putea să ne urmărească”, a spus Kim Il-hyeok. „Dacă o fac, cât de repede ne vor detecta? Am calculat totul”.
„Patrulele veneau mai repede ziua și mai lent noaptea, mai ales pe vreme rea sau când era emisă o avertizare maritimă. Am testat asta de mai multe ori. Când eram prinși de patrule, eram tratați ca niște mari criminali”.
Când Kim și fratele lui au fost interogați de-a lungul anilor, au spus mereu aceeași poveste: că mituiau gardienii de pe coastă, rugându-i să-i lase să pescuiască aproape de NLL; captura abundentă era prea bună pentru a fi ignorată.
Gardienii le confirmau povestea, de fiecare dată. Frații Kim își duceau barca aproape de granița maritimă, dar se întorceau mereu. Era un alibi jucat la perfecțiune, o strategie atentă care le ascundea evadarea iminentă.
Familia Kim era considerată înstărită în Coreea de Nord
Familia Kim era considerată înstărită în Coreea de Nord, unde organizațiile umanitare internaționale estimează că mai mult de jumătate din populație trăiește în sărăcie.
„Tatăl meu obișnuia să facă comerț cu antichități, aur și chiar vindea cărbune transportat cu trenul”, a declarat Kim Il-hyeok pentru CNN.
El și soția lui aveau un televizor mare, înregistrat oficial la autoritățile nord-coreene. Totuși, dețineau și unul mai mic, cumpărat în secret, introdus ilegal de comercianți din China.
Din casa lor de lângă granița cu Coreea de Sud, familia Kim putea urmări 10 canale transmise din Seul, își amintește el.
„Aveam o antenă improvizată din sârmă de cupru, pe care o țineam strânsă și o desfăceam când aveam nevoie”, a adăugat el. „O mutam prin cameră în diferite direcții până găseam un loc cu semnal”.
Kim a descris cum privitul la acel televizor era ca și cum ar fi privit într-o altă lume: vedeau case cu electricitate noaptea, mâncare din belșug, libertatea de a circula prin Coreea de Sud, apă caldă. Era un sentiment de posibilitate eliberată.
Tatăl lui Kim a murit înainte ca visul evadării să devină realitate. Le-a lăsat copiilor săi banii, o moștenire care le-a sporit averea și i-a protejat de disperare.
„Între 2015 și 2020, am condus o afacere în principal cu electrocasnice”, a spus el.
Apoi a venit pandemia, care i-a schimbat traiectoria și i-a crescut economiile.
„Am început să vând legume, fructe și produse agricole pentru supraviețuirea oamenilor. În acea perioadă, mulți oameni au murit de foame”, a continuat Kim.
„În fiecare zi auzeam povești despre cineva care murea, era jefuit sau agresat. Am cumpărat o dată orez cu 4.000 woni pe kilogram, iar după doar o noapte îl puteam vinde cu 8.000 sau chiar 10.000 woni”.
„Afacerea mea a prosperat. Nu eram singurul. Alți comercianți ca mine au făcut și mai mulți bani, în timp ce cei care nu aveau nimic au flămânzit și mai mult”.
Până în mai 2023, soția lui Kim Il-hyeok era în al doilea trimestru de sarcină, iar timpul se scurgea pentru a găsi o fereastră de evadare înainte de nașterea copilului.
Fuga, pas cu pas
Pe măsură ce Marea Galbenă devenea agitată din cauza furtunii de primăvară, familia Kim și-a văzut șansa. Ploaia lovea coasta, vizibilitatea radar scădea, iar sub această acoperire, au trecut la acțiune.
Pentru a pune planul în mișcare, frații au mituit paznicii de noapte, pretinzând că vor să plece într-o improbabilă partidă de pescuit nocturn. Femeile urmau să fie luate în secret mai departe de-a lungul coastei.
„În Coreea de Nord, bărbații pot urca pe o navă, dar femeile nu”, a explicat Kim. „Legal, dacă o femeie urcă pe o navă, este imediat suspectată că are intenții necurate, presupunându-se că încearcă să dezerteze”.
Pentru a ajunge la punctul de întâlnire, femeile au trebuit să traverseze un câmp minat, o realitate brutală a peisajului nord-coreean. Dar, după ani de pregătire atentă, memoraseră un traseu sigur.
Soția însărcinată a lui Kim Il-hyeok a traversat terenul presărat cu mine alături de mama lui, cumnata și soacra lui Kim Yi-hyeok, ajungând toate la barcă.
„Valurile ne puteau izbi barca de stânci, ceea ce ar fi făcut-o să se scufunde imediat, dar planificasem totul cu grijă”, a spus Kim Il-hyeok.
Cu femeile și copiii la bord, plus un cumnat, toți cei nouă membri ai familiei erau acum împreună, alături de cenușa tatălui.
„Toată lumea era complet tăcută, nici măcar respirația nu se auzea”, își amintește Kim. „Cel mai puternic zgomot era motorul bărcii, deși încercasem să-l reducem modificând amortizorul”.
„Navigam încet, cu viteza unui mers rapid, făcând motorul să sune ca un ‘buf, buf, buf’ constant. La acea viteză, radarul ne vedea ca pe niște resturi plutitoare”.
Cei doi copii erau încă ascunși în saci, instruți să nu scoată niciun sunet.
„Când i-am scos, aveau ochii larg deschiși și nu scoseseră niciun sunet. A fost uimitor și miraculos”.
După aproximativ două ore, familia Kim a intrat în apele Coreei de Sud - o realizare rară.
Au văzut prima dată insula Yeonpyeong, „luminată ca ziua în miez de noapte.” Marina sud-coreeană s-a apropiat.
„Ne-au întrebat dacă ni s-a stricat motorul”, a spus Kim. „Am răspuns: «Nu, suntem pescari nord-coreeni și vrem să dezertăm»”.
„Am simțit că o greutate imensă mi-a fost ridicată de pe umeri”.
Patru luni mai târziu, s-a născut fiica lor, Yeri. Un an mai târziu, familia a sărbătorit prima ei aniversare la Seul.
Mulți dezertori se confruntă cu dificultăți în Sud. Fratele mai mic, Yi-hyeok, spunea că încă se adaptează. „Uneori, când mă trezesc noaptea, sunt confuz și cred că sunt încă în Coreea de Nord”.
„Vreau să muncesc din greu pentru a susține educația copiilor mei”, a spus el.
Acela a fost ultimul său interviu. Două luni mai târziu, Yi-hyeok a murit într-un accident de scufundări.
Familia îndurerată s-a adunat la un spital din Seul. Soția și copiii lui, la mai puțin de doi ani după fuga din Nord, au rămas fără soț și tată.
Kim Il-hyeok nu putea înțelege cum, după 10 ani de planuri, fratele său a trăit doar 19 luni în libertate. „Nu pare real”, a spus el.
Și totuși, chiar și în durere, Kim vede călătoria ca pe un miracol, dovada că supraviețuirea poate duce la ceva mai mult.
Astăzi, se pregătește să devină bucătar, învață să conducă un stivuitor și vorbește public despre viața din Coreea de Nord.
În martie, bucuria s-a întors odată cu nașterea celei de-a doua fiice, Ye-eun. „Mă consider unul dintre cei norocoși”, a spus el.
Ştiri video recomandate
