Trupul unui alpinist indian, devenit cunoscut în întreaga lume sub numele de „Green Boots”, după bocancii săi verzi, ar putea fi recuperat, în sfârșit, la aproape 30 de ani după ce a murit pe Muntele Everest, potrivit BBC.
Este vorba despre Dorje Morup, membru al poliției de frontieră indo-tibetane (ITBP), care a murit în 1996, în timp ce cobora de pe cel mai înalt munte din lume. Trupul său se află de atunci la aproximativ 8.500 de metri altitudine, pe versantul nordic al Everestului.
Rămășițele au devenit cunoscute printre alpiniști sub numele de „Green Boots”, datorită bocancilor de culoare verde aprins care au rămas vizibili.
India pregătește acum o misiune de recuperare la mare altitudine pentru a recupera rămășițele trupului acestuia.
Autoritățile indiene speră să aducă trupul în țară până în septembrie.
Dacă testele ADN confirmă identitatea alpinistului, rămășițele vor fi returnate familiei sale.
„Green Boots” ar fi unul dintre membrii unei expediții organizate de Poliția de Frontieră Indo-Tibetană (ITBP) în primăvara anului 1996.
Era primul atac al echipei indiene asupra Everestului pe ruta nord-estică. Pe 10 mai 1996, șase alpiniști se aflau foarte aproape de vârf atunci când vremea s-a schimbat brusc. O furtună puternică de zăpadă i-a determinat pe trei dintre ei să renunțe și să se întoarcă.
Alți trei membri ai expediției, Tsewang Smanla, Dorje Morup și Tsewang Paljor, au decis însă să continue ascensiunea, în ciuda condițiilor extrem de periculoase.
Puțin înainte de ora 16:00, cei trei au transmis prin radio că au ajuns pe acoperișul lumii. Ulterior însă, mai mulți specialiști au pus sub semnul întrebării această informație. Există ipoteza că viscolul și vizibilitatea foarte redusă i-ar fi făcut să creadă, în mod eronat, că atinseseră vârful.
După acel ultim mesaj radio, contactul cu ei s-a întrerupt complet.
O tragedie care a marcat istoria Everestului
În ziua următoare, o expediție japoneză a observat câțiva alpiniști aflați în dificultate, fără să știe că erau dați dispăruți. Unele mărturii susțin că aceștia încă erau în viață, însă la peste 8.500 de metri altitudine orice operațiune de salvare devine aproape imposibilă.
Alpiniștii care se află atât de sus transportă doar echipamentul necesar propriei supraviețuiri, iar lipsa oxigenului transformă orice efort suplimentar într-un risc major.
O nouă furtună a împiedicat reluarea căutărilor, iar câteva zile mai târziu au fost descoperite mai multe trupuri pe traseul către vârf.
În total, opt persoane și-au pierdut viața în acele zile, unul dintre cele mai grave dezastre din istoria ascensiunilor pe Everest.
