După ani de luptă în cel mai grav caz de contaminare a apei cu poluanți eterni din lume, locuitorii din Ronneby au obținut o victorie istorică la Curtea Supremă a Suediei. Instanța a decis că simpla prezență a acestor substanțe în sânge reprezintă o vătămare, deschizând calea pentru tragerea la răspundere a celor care poluează și pentru obținerea despăgubirilor pentru locuitorii care au dezvoltat boli grave, scrie The Guardian într-un amplu reportaj.
Când un mic oraș suedez a descoperit că apa potabilă conținea niveluri extrem de ridicate de de substanțe perfluoroalchilice și polifluoroalchilate (PFA), denumite și poluanți eterni, locuitorii nu aveau idee ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea lor și viitorul copiilor din comunitate.
Dacă Agneta Bruno închide ochii, mirosul de săpun o duce înapoi în copilărie, când mergea cu bicicleta spre casă, prin cazarma unde locuia cu tatăl ei, maior în forțele aeriene. Se strecura printre pete de spumă albă ca zăpada, lângă intrarea în baza militară. Spuma era mai groasă decât bulele din cadă. „A trebuit să-mi ridic picioarele ca să nu mă ud”, a spus Bruno.
Spuma peliculogenă apoasă (AFFF) este un miracol al stingerii incendiilor și este foarte eficientă pentru lichide inflamabile, cum ar fi scurgerile de combustibil pentru avioane. Substanțele chimice creează o pătură stabilă care captează vaporii inflamabili și sting incendiul. La baza forțelor aeriene din Kallinge, o suburbie a orașului Ronneby, pompierii foloseau spumă pentru antrenamente regulate, iar ulterior aceasta se absorbea în sol.
Pe 16 decembrie 2013, locuitorii au aflat că sursa de apă, cândva considerată una dintre cele mai curate din Suedia, conținea niveluri ridicate de substanțe perfluoroalchilice și polifluoroalchilate (PFA). Aceste substanțe, folosite în industria chimică, sunt numite „chimicale permanente” deoarece nu se descompun ușor și persistă în mediu sute de ani.
Substanțele chimice s-au infiltrat în sistemul municipal de apă din spuma de stingere a incendiilor de la baza aeriană, unde au fost folosite ani de zile. Nimeni nu verificase apa pentru PFA, care nu au gust sau miros, scrie The Guardian.
„Nimeni nu știa ce este și cât de periculos este”
Pentru mulți, inclusiv oficiali, subtanțele PFA reprezentau un mister. „În decembrie 2013, PFA ne erau complet necunoscute”, spunea Roger Fredriksson, primarul de atunci. Ninnie Wikström, antreprenoare în tehnologie verde, a fost inițial puțin îngrijorată: „Nimeni nu știa ce este și cât de periculos este”. Fostul ei soț, Herman Afzelius, a considerat că situația este sub control.
Agenția Suedeză pentru Alimente a anunțat pe 17 decembrie că substanțele nu prezintă risc acut pentru sănătate, însă pericolul este pe termen lung. Studiile arătau legături între PFA și boli grave, iar unele substanțe au fost restricționate în UE din 2009, cu excepția spumelor de stingere.
În februarie 2014, cercetători de la Universitatea din Lund au testat copiii de 11 ani din zonă, descoperind că nivelurile de PFA din sângele lor erau de peste 37 de ori mai mari decât în alte zone necontaminate.
PFA sunt peste tot
După descoperirea nivelurilor ridicate de PFA în sânge, Afzelius a încercat să elimine definitiv aceste substanțe chimice din viața sa. A fost aproape imposibil. A renunțat la hainele de exterior tratate cu PFA pentru impermeabilitate și a aruncat floricelele de porumb și hârtia de copt pentru cuptorul cu microunde, însă lista surselor de PFA este atât de lungă încât a fost greu să țină pasul.
Aceste substanțe chimice se găsesc în cratițe și creme de protecție solară, ață dentară și fibre de covoare, cutii de pizza și bocanci de drumeție. Au fost găsite în carne, pește și ouă. Nu doar că le ingerăm, ci le absorbim și prin piele. După ce Afzelius și-a redecorat bucătăria, a aflat că PFA se găseau și în tapet.
Primele PFA au fost dezvoltate în anii 1930 de oamenii de știință germani, folosite pentru izolarea cablurilor electrice. Au apărut apoi multe alte tipuri de PFA. Astăzi există peste 14.500 de astfel de substanțe chimice permanente, iar altele noi sunt adăugate constant.
PFA nu se descompun la temperaturi ridicate sau sub acțiunea substanțelor chimice agresive, ceea ce le face utile în industrie. Ele sunt produse prin înlocuirea atomilor de hidrogen atașați carbonului cu fluor, creând legături foarte puternice care împiedică molecula să interacționeze cu alte substanțe, cum ar fi apa sau uleiul. Această rezistență face ca PFA să nu se descompună nici în organism, nici în mediu.
Un lucru de care Afzelius nu se putea despărți a fost tigaia sa de teflon, prea convenabilă. Teflonul, denumirea comercială pentru politetrafluoroetilenă (PTFE), este una dintre primele forme de PFA, descoperită accidental în anii 1960 de cercetători de la compania chimică americană DuPont. Pe lângă tigăile antiaderente, teflonul este folosit și în becuri pentru gestionarea căldurii sau în plăcile fierbinți pentru coafat părul.
La fel ca teflonul, spuma de stingere a incendiilor care a contaminat apa din Ronneby a fost dezvoltată în anii 1960. După ani de cercetări, în anii 2010 oamenii de știință au identificat legături între anumite tipuri de cancer și PFA din spumele de stingere și echipamentul pompierilor. Deși alți factori, cum ar fi fumul inhalat, complică cercetarea, se știe că expunerea la anumite PFA crește riscul de cancer, inclusiv cancer testicular.
"Populația a fost extrem de expusă"
Pe măsură ce dovezile privind efectele nocive ale PFA s-au acumulat, tot mai multe zone au fost descoperite cu sol sau ape subterane contaminate de spumele AFFF: Korsør în Danemarca, comitatul El Paso în SUA, Saint-Louis în Franța. În Marea Britanie, mai multe baze militare sunt investigate pentru contaminare cu PFA din spume de stingere, scrie ziarul britanic.
Însă niciun loc nu se apropie de Ronneby în ceea ce privește nivelurile de contaminare. Nivelurile de PFA găsite în apa potabilă din Ronneby au fost cele mai ridicate descoperite vreodată: de 2.450 de ori peste pragul de siguranță care urma să fie introdus în 2023. „Populația a fost extrem de expusă, chiar și în comparație cu alte populații foarte expuse”, a declarat Annelise Blomberg, epidemiolog la Universitatea Lund.
Lupta împotriva PFA a început în multe părți ale lumii. În SUA, compania chimică 3M va plăti până la 450 de milioane de dolari pentru a despăgubi locuitorii din New Jersey afectați de contaminarea cu substanțe chimice permanente. Cea mai cunoscută bătălie juridică a avut loc în Virginia de Vest și Ohio, unde locuitorii afectați de substanțele chimice din apa fabricii DuPont au intentat proces colectiv — poveste care a inspirat filmul Dark Waters.
În 2004, DuPont a acceptat să finanțeze un studiu privind efectele PFOA. Până în 2013, oamenii de știință au descoperit legături între PFOA și cancere testiculare, renale, de prostată și ovariene, precum și limfom non-Hodgkin. Au fost identificate și riscuri crescute pentru probleme tiroidiene și o „probabilă legătură” cu colesterolul ridicat și colita ulcerativă.
"Poți scăpa de el din sânge?"
În 2014, Afzelius a creat un grup pe Facebook, care a strâns rapid sute de membri. Oamenii au distribuit rezultatele testelor și au postat link-uri către studii. Au reușit să obțină o întâlnire cu oficiali ai orașului, reprezentanți ai forțelor armate și cercetători de la Universitatea din Lund.
La întâlnire, publicul întreba mereu: ne va îmbolnăvi PFA? Poți scăpa de el din sânge? Unii au început să țipe – un comportament foarte neobișnuit în Suedia. Reprezentanții municipalității, aflați pe scenă, le-au cerut oamenilor să „se stăpânească ” și să „rămână calmi”, însă fără prea mult succes. „Îmi amintesc că cineva striga: «Dar ce veți face? Suntem otrăviți!»”, a povestit Sara Blixt.
Afzelius își amintește că unii dintre experți au fost aroganți cu oamenii. Își amintește că unul dintre ei a spus: «Eu sunt chimist. Tu ce ești?» Avea impresia că oficialii voiau doar să încheie întâlnirea cât mai repede.
El și câțiva localnici au decis să ia lucrurile în propriile mâini. Prima întâlnire a ceea ce avea să devină Asociația PFA a avut loc în jurul mesei din bucătăria lui Afzelius.
"Multe țări, inclusiv Suedia, nu au o legislație pregătită pentru astfel de procese”, spune Markus Segerström, avocatul care reprezintă zeci de oameni din Ronneby împotriva furnizorului municipal de apă. Fiecare persoană trebuia să dea în judecată pe cont propriu, riscându-și banii.
Suedia nu are sistemul „dacă nu câștigi, nu plătești”: dacă pierzi, în care reclamantul plătește toate cheltuielile legale, inclusiv pe cele ale adversarului din instanță.
Întrucât în Ronneby trăiesc multe familii cu venituri mici, taxa inițială de depunere la tribunal, de 2.800 de coroane (210 lire sterline) era prea mare pentru unii. Mai mult, mulți locuiau în casele militare sau lucrau pentru forțele armate sau municipalitate, așa că „se temeau să vorbească, de teamă că-și vor pierde locurile de muncă sau vor suferi represalii”, spune Afzelius.
După cinci ani de procese, în aprilie 2021, compania de apă a fost considerată responsabilă pentru vătămarea corporală a locuitorilor a căror apă potabilă fusese contaminată.
Fericirea lor a fost însă de scurtă durată. Compania de apă a făcut apel, iar pe 20 decembrie 2022 decizia a fost anulată. Instanța a considerat că reclamanții nu au demonstrat că au suferit daune directe din cauza PFA.
„Nimeni nu mi-a spus că este periculos”
În toamna anului 2021, Afzelius a observat un nodul în brațul drept. Era ferm, cam de mărimea unei jumătăți de ou. La început, nu i-a dat prea multă importanță — a crezut că este doar rezultatul efortului excesiv de la sală. Dar, când nodulul a continuat să crească, s-a dus la medic. După mai multe biopsii, nodulul a fost diagnosticat ca un leiomiosarcom inflamator, un subtip ultra-rar al unui cancer rar — atât de neobișnuit încât doar câteva zeci de cazuri au fost raportate în literatura medicală.
El nu este singura persoană din oraș care a dezvoltat acest tip de cancer. Royne Robertsson, care lucra la baza forțelor aeriene la începutul anilor 2000, curățând echipamente de stingere a incendiilor, a suferit în 2012 o intervenție chirurgicală majoră la piciorul stâng pentru a trata o variantă a aceluiași cancer rar. Robertsson își amintește spuma de stingere a incendiilor care i se lipea de picioare în timpul muncii. „Nimeni nu mi-a spus că este periculos”, a spus el.
Din cei șase membri inițiali ai consiliului de administrație al asociației Pfas, patru au dezvoltat cancer din 2018, trei dintre ei fiind sub 50 de ani: Afzelius, Karlsson și Tilholm. Unul dintre ei, Thomas Lähdet, a murit de cancer în 2018. „Majoritatea oamenilor s-au îmbolnăvit după 2013”, a spus Afzelius. „Nici măcar nu facem parte din statisticile lor.”
Potrivit The Guardian, la Universitatea Lund există o cameră plină cu frigidere în care sunt păstrate pungi de plastic ce conțin discuri rigide, roșiatice — mostre de placentă colectate de la femei care au născut în Ronneby între 2015 și 2020, într-un studiu despre transmiterea placentelor precursoare între generații și efectele acestor substanțe chimice persistente asupra copiilor. Nu este vorba doar de placente: frigiderele conțin și mostre de sânge din cordonul ombilical și lapte matern.
Studiile realizate de cercetătoarea Christel Nielsen și de echipa ei arată că copiii din Ronneby cu expunere ridicată la PFA au un risc mai mare de tulburări de limbaj de dezvoltare, „ceea ce este un indicator util pentru alte rezultate neurodezvoltative”, spune Nielsen. Alte cercetări indică un risc crescut de malformații congenitale, boli hepatice și cancer. Există și probleme cu sistemul imunitar al copiilor — vaccinurile, așa cum au arătat alte studii, nu par să funcționeze la fel de bine la copiii expuși la PFA. Cel mai recent studiu al lui Nielsen sugerează, de asemenea, că acești copii sunt mai predispuși la anumite infecții, cum ar fi infecțiile urechii.
Lupta continuă
Pe 5 decembrie 2023, Curtea Supremă a Suediei a decis că simpla prezență a substanțelor PFA în sânge constituie vătămare corporală, indiferent dacă persoana este bolnavă sau nu. A fost o decizie fără precedent. „Curtea Supremă a trebuit să creeze o nouă jurisprudență”, a spus Segerström.
Între timp, mulți locuitori din Ronneby au obosit să tot audă despre PFA și ar vrea să uite de această poveste. „E ca și cum, dacă nu vorbim despre asta, nu există”, spune Blixt. Dar Afzelius rămâne hotărât să nu renunțe. El vrea ca lumea să înțeleagă pericolele substanțelor PFA, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete în alte comunități.
Chiar dacă verdictul Curții Supreme a fost o victorie istorică, procesul pentru despăgubiri și ajutor medical va dura mulți ani.
Știința continuă să studieze aceste substanțe toxice, iar legislația începe să devină mai strictă. Totuși, lupta pentru sănătatea comunității și pentru viitoarele generații este departe de a se fi încheiat, scrie The Guardian.
Ştiri video recomandate
