Compararea prețurilor la automobile în întreaga Europă este o provocare complexă. O abordare aparent logică ar fi compararea unuia sau a câtorva modele specifice, dar această metodă poate induce în eroare. De la biciclete ieftine până la autoturisme scumpe, Euronews analizează diferențele de preț pentru echipamentele de transport personal din Europa, dezvăluind care sunt cele mai scumpe și cele mai avantajoase țări pentru cumpărători.
Astfel de comparații nu reflectă întreaga situație a pieței din fiecare țară, pentru că mărcile auto urmează strategii diferite de preț și marketing. Prețurile la mașinile second-hand variază, de asemenea, semnificativ de la o țară la alta, complicând și mai mult comparațiile directe.
Un instrument util pentru a evalua aceste diferențe este indicele nivelului prețurilor pentru „echipamente de transport personal” publicat de Eurostat. Acesta include autoturisme, motociclete și biciclete, dar exclude întreținerea, reparațiile, piesele de schimb și combustibilul. În cazul autoturismelor, datele acoperă atât vehiculele noi, cât și pe cele second-hand.
Indicele folosește pragul de 100 de euro drept medie a UE, indicând cât de mult diferă prețurile față de acest reper în fiecare țară.
Țările cele mai scumpe și cele mai ieftine
Turcia este, de departe, cea mai scumpă țară pentru mașini și alte vehicule personale dintre cele 36 analizate. Prețurile sunt cu 36,4% mai mari decât media UE, ceea ce înseamnă că un vehicul care costă 100 de euro în Uniune ar costa 136,4 euro în Turcia. Totuși, această valoare a scăzut ușor față de 2021, când indicele era de 147,10 euro.
În interiorul Uniunii Europene, Danemarca este cea mai scumpă țară, cu costuri cu 19,1% peste media UE.
„Taxarea directă a autoturismelor (TVA plus taxe și comisioane specifice achiziției) diferă enorm în interiorul UE. Danemarca este un caz atipic de impozitare ridicată, ceea ce explică nivelul mare al indicelui pentru această țară”, spune Georg Strasser, cercetător la Banca Centrală Europeană.
Printre celelalte state unde prețurile pentru autoturisme și vehicule personale sunt cu cel puțin 10% peste media UE se numără Islanda (18,1%), Țările de Jos (14,3%), Irlanda (10,3%) și Elveția (10,2%).
Cele mai ieftine țări pentru echipamente de transport personal sunt Macedonia de Nord și Slovacia. Dacă media UE este 100, aceleași bunuri costă 87,70 euro în Macedonia de Nord și 88,60 euro în Slovacia — adică prețurile sunt cu 12,3% și, respectiv, 11,4% mai mici decât media.
Alte țări relativ accesibile sunt Slovenia (8,7%), Cipru (8,6%), Cehia (8,4%), Norvegia (8,3%), Letonia (7,5%), precum și Muntenegru și Polonia, ambele cu 7,2% sub media UE.
Sursă: Euronews
Dintre cele patru mari economii ale Uniunii, Spania este cea mai ieftină țară pentru autoturisme și vehicule personale, cu prețuri cu 3,8% sub media europeană. Germania este singura peste medie, dar doar cu 0,4%, în timp ce Franța și Italia se află foarte aproape de nivelul mediu, cu prețuri cu 0,2% și 0,3% mai mici, respectiv.
„În interiorul UE, bănuiesc că taxarea și politica de ajustare a prețului la piață sunt încă cei doi factori principali ai diferențelor transnaționale. În afara UE, intervin și diferențele de reglementare”, a explicat Strasser.
Prețuri adaptate la piață
Georg Strasser a spus și că diferențele în preferințele consumatorilor între țări – pentru anumite mărci, dotări, nivel de venituri sau disponibilitatea de a plăti – îi determină pe producători să adapteze prețurile la fiecare piață.
„Acest lucru funcționează doar dacă arbitrajul — adică revânzarea transfrontalieră de mașini — este limitat,” a adăugat el.
Într-un studiu realizat împreună cu Eyal Dvir, consultant principal la firma americană Charles River Associates, Strasser oferă dovezi că producătorii auto stabilesc prețurile în funcție de piață, tratând chiar și țările UE ca regiuni de marketing distincte.
„Este, în esență, inconvenientul de a cumpăra o mașină din străinătate (sau printr-un importator) și acceptarea unor mici diferențe de echipare a modelului, ceea ce menține aceste variații de preț chiar și în interiorul UE,” a explicat el.
Această abordare permite, totodată, adaptarea prețurilor la diferențele de preferință pentru marcă, nivel de venit și alți factori specifici fiecărei țări.
Strasser a remarcat că efectul taxării este mai subtil în majoritatea țărilor, mai ales acolo unde codul fiscal diferențiază în funcție de caracteristicile vehiculului.
El a adăugat că, în fiecare stat, anumite modele de mașini tind să fie relativ mai scumpe, iar altele mai ieftine față de media UE, ceea ce „îi determină pe consumatori să cumpere mai des modelele mai accesibile”.
Luând ca exemplu taxarea mașinilor electrice, cercetătorul a explicat complexitatea corelării prețurilor și a indicelui Eurostat:
„O țară care taxează sever mașinile convenționale, dar în același timp scutește de taxe vehiculele electrice, poate părea, în medie, o țară «scumpă», deoarece indicele prețurilor reflectă ponderea cheltuielilor medie la nivelul tuturor țărilor participante”.
Deși reflectă cifre din 2022, datele OCDE privind „prețurile mașinilor înainte și după aplicarea taxelor” sunt utile pentru a înțelege impactul fiscalității. Totuși, rata TVA-ului singură nu explică de ce prețurile la automobile diferă atât de mult între țările europene — alte taxe, comisioane și sistemele bonus–malus contribuie și ele la aceste variații.
Ştiri video recomandate
