Doi italieni s-au căsătorit în anul 2009 la Messina, în Sicilia, Italia, însă preotul a uitat să înregistreze căsătoria, iar după un an când cei doi au vrut să divorţeze, au descoperit că de fapt statul italian nu îi considera soţ şi soţie. Bărbatul a refuzat să semneze actul de căsătorie tardivă, iar femeia l-a dat în judecată pentru a-şi recupera banii investiţi în nuntă, lună de miere şi mobila din casă, procesul durând 15 ani.
Preotul uituc
Loredana și Giuseppe s-au prezentat în faţa altarului în anul 2009 când şi-au jurat credinţă şi iubire veşincă, apoi la un an de la nuntă au decis să divorţeze, dar au aflat cu stupoare că de fapt nu fuseseră niciodată căsătoriţi. Preotul de la biserica Madona di Montalto din Messina uitase să înregistreze căsătoria celor doi, care pentru statul italian nici măcar nu exista, având în vedere că în Italia este cerința fundamentală pentru ca o căsătorie religioasă să aibă efecte civile și juridice.
Preotul avea la dispoziție cinci zile pentru a finaliza procesul, iar până atunci trecuse mai mult de un an. Exista însă o soluţie şi anume să se realizeze o înregistrare târzie, cu semnătura ambilor „aproape” soți. Și astfel, odată ce ar fi fost „căsătoriți” tardiv, ar fi putut și divorţa ulterior, relatează Corriere della Sera.
Despăgubirile cerute
Femeia, printre altele, suportase cheltuieli semnificative în pregătirea nunții, inclusiv mobilier, ceremonie, dar și luna de miere, aşa că solicitase două împrumuturi în valoare totală de 66.150 de euro. Dar pentru Giuseppe, această înregistrare târzie este exclusă şi a refuzat să semneze. Pe de altă parte Loredana nu a renunţat şi a cerut despăgubiri în instanţă, dând în judecată atât pe fostul soţ cât şi pe preotul paroh şi Arhiepiscopia din Messina.
Decizia instanţei
Aceasta a cerut ca toți să fie răspunzători solidar pentru daunele, atât financiare, cât și nefinanciare, suferite din cauza neînregistrării căsătoriei. De curând instanța a respins cererile femeii, argumentând, printre altele, că „întreaga conduită a lui Giuseppe nu părea să constituie un comportament ilegal care să genereze răspundere”. Judecătorii italieni au mai subliniat că fostul soț nu avea „nicio obligație legală, dacă e să existe una, doar una morală, de a consimți la înregistrarea târzie”.
În plus, respingând responsabilitatea preotului paroh amnezic, judecătorul a observat că femeia „nu a furnizat dovezi ale daunelor suferite” și, în orice caz, „neînregistrarea daunelor nu împiedică o acțiune independentă și separată împotriva” fostului său partener „pentru restituirea mobilei”.
Din puținele informații care reies din documentele instanței,reiese că cei doi, fără copii, se mutaseră în casa lui, mobilată cu mobilă pe care ea o cumpărase cu creditul făcut la bancă. Odată cu separarea, ea a plecat de acasă, dar mobila a rămas.
Astfel după 15 ani de la nuntă Curtea Supremă a respins apelul femeii împotriva hotărârii de apel, declarând-o „inadmisibilă” și a închis cazul. Giuseppe nu s-a prezentat niciodată în fața instanţei.
Reacţiile părţilor implicate
Contactat de presa italiană, preotul paroh, acum în vârstă de 86 de ani, a povestit: „S-a întâmplat ca mirele să refuze apoi să consimtă la transcrierea târzie. Hârtiile fuseseră îngrămădite, împreună cu alte lucruri... pe scurt, se pare că documentul trebuie să se fi pierdut printre alte documente...”
Alberto Ciccone, avocatul Loredanei, a fost în mod evident dezamăgit de rezultatul apelului la Curtea Supremă, după 15 ani de proceduri judiciare. „Ceream daune pentru încălcarea promisiunii de căsătorie”, iar documentele includeau și un e-mail certificat de la un avocat în numele lui Giuseppe, în care își declara disponibilitatea de a rambursa 50% din costuri, „dar Curtea Supremă spune că nu există dovezi că avocatul a avut un mandat de la clientul său...”
Ştiri video recomandate
